Buna-proasta, presa specializata are un atu pe care nu il apreciezi decat in absentia: nu prea citesti articole scrise de persoane care in mod evident nu stiu sa scrie. Te intalnesti rar cu fraze chinuite, acorduri facute prost, idei care nu ajung la cititor din cauza ca aparatul sintactic si gramatic e defect, directia e proasta iar substanta gandurilor e bruiata de ambalajul prost in care aceasta e exprimata.
Daca scena de mainstream din Romania are parte de un tratament lingvistic corect, chiar daca de multe ori lipsit de substanta (din cauza ca reflectia critica dauneaza actului comercial), scena de underoground profesionist si semi-profesionist, nu. Asta pentru ca singurul care scrie despre electronica e electroblog ro, blogul harnic in activitatea de social media dar lenes la capitolul reflectie autocritica si mai ales corectura.
Mare parte din articolele si comunicatele scrise de electroblogro sufera de aceste neajunsuri: sunt defecte intr-un suficient de strident incat sa faca sa sune prost si cele cateva piese cu adevarat interesante pe care blogul le-a scos din harduri mai mult sau mai putin obscure.
Sa scrii prost si sa emiti stangaci propriile idei inseamna sa iti faci un deserviciu personal, care poate fi compensat prin alte demersuri (bunaoara, Vanghelie nu vorbeste bine, dar e un animal politic abil si isi cunoaste bine electoratul - cel de conditie intelectuala modesta din sectorul 6, pardon 5). Sa scrii prost despre muzica altora inseamna sa faci un deserviciu de imagine celor pe care ii aduci in atentia publicului (fapt compensat partial de frenezia aparitiei in social media).
Una e sa faci greseli de ortografie (viteza publicarii pe blog e scuza), alta e o recenzie impiedicata facuta unui album bun pe care il poate face sa sune derizoriu: amatorismul scriitorului se extinde nefericit asupra muncii artistului. (Un top ale celor mai stridente erori semantice si sintactice, pentru care l-as fi lasat pe electroblog corijent la romana, se poate citi la sfarsitul acestui articol). O problema si mai mare e cand nu stapanesti mijloacele marketingului de muzica electronica si incepi sa promovezi in regie proprie artisti pe care ii incadrezi gresit folosind concepte de marketing depasite.
De la titlu pana la prezentare vizuala si continut compilatia Electroblogro - The Future are un iz de demers DIY facut fara atentie la coerenta detaliilor si a mesajului transmis. Singura scuza e completa izolare in autosuficienta a cuiva care nu se uita la ce se intampla afara si crede ca a descoperit centrul viitorului in Romania, tara unde, nu-i asa, au aparut pentru prima data locuitorii de pe Terra (LOL). "The Future" e un exemplu clasic de esec purtand marca amatorismului din mai multe puncte de vedere.
1. Conceptul de viitor din titlu - The Future - e o eticheta de marketing depasita demult si tocita de abuz. Astfel, daca in 1979 The Rockets lansau albumul "Sound of the future", in 1991 aparea The Future Sound of London (FSOL), trupa care a facut istorie si si-a adjudecat toata imagistica viitorului urban atasata conceptului si rezultata din combinatia de ambient, industrial, hip-hop, electro si electronica definitorii pentru o generatie intreaga. Cine isi mai aduce aminte extrasul pe single "We have explosive"?
In 1995 Compost Records a lansat compilatia The Future Sound of Jazz, ajunsa in 2012 la editia cu numarul ...12! In 1996 aveam: The Future sound of Paris si The Future Sound of Zurich (6 volume), iar in 1997 The Future sound of Budapest (4 volume).
In 2001, la o distanta de 10 ani de Papua New Guineea, care a consacrat FSOL, aveam si noi FSOG, The Future Sound of Gutza (Future Groove/Adrian Budritzan si Dru Klein). Distanta asta de zece ani e un decalaj de care voi vorbi cu alta ocazie. In 2009, The Future Sound of Russia. In 2010, Future Bass. S.a.m.d.
Asemeni pastorilor pomeniti mai sus, marketerii din industria soundului electronic iau foarte in serios ideea de viitor si o anunta cu fiorul si siguranta celui care a descoperit (pentru a 15-a oara) America. Generatiile mai noi nu se iau in serios, cel putin nu la modul in care isi comunica creatia, e parte din joc sa fii autoironic: asa ca in 2011 avem un colectiv de promoteri si DJ care se autointituleaza The Futere Sound of Bucharest.
Destul cu viitorul. Cineva isi inchipuie la un moment dat ca toata muzica o sa sune de acum inainte intr-un anume fel si ca treaba asta trebuie numita viitor. Asa ca, de fiecare data cand se face o fuziune de genuri, sau apare un hibrid pentru care inca nu exista nume, i se pune in coada din lipsa de inspiratie eticheta "future". Asta si dintr-un impuls megaloman si in absenta a ceva mai bun. Ceva mai bun care ar inseamna si ceva mai specific - cate un nume pentru fiecare astfel de noua specie: microhouse, chillwave, wonky, footwork, 2 step, garage, speed garage, etc.
2. La nivel vizual coperta compilatiei "The Future" intra in aceeasi paradigma saptezecista: marca viitorului o reprezinta extraterestrii cu capete si ochi mari. Hai, frate! De la H.G. Wells si Kurzweil incoace, omenirea asteapta fie momentul Singularitatii fie revelatia belicoasa martienilor (sau cea passnica din E.T.), doua forme hibride de transcendenta rezolvata la modul tehnologic: daca pentru unii Dumnezeu a murit, atunci oamenii L-au inlocuit cu depasirea conditiei umane prin tehnologie (The Singularity) sau cu civilizatiile extraterestre.
"The Future" inseamna in acest caz o eticheta care incearca sa impinga mai departe un mit recent, speranta evolutiei rasei umane pe seama progresului tehnologic, asteptandu-se acel moment in care hibridizarea dintre om si masina ar duce la aparitia unei noi specii mai puternice, mai rezistente la boli, mai capabila intelectual, un fel de om augmentat la puterea x: mitul androidului, strans legat de conceptia creatoare de religii UFO conform careia oamenii sunt produsul de laborator al unei civilizatii superioare, care a venit demult si (poate) se va intoarce vreodata. Plauzibil insa discutabil.
A existat o perioada in istoria EDM, depasita si ea, in care numele formatiilor, titlurile pieselor si ale albumelor abundau in trimiteri la civilizatii extraterestre, la rase superioare, galaxii, pleiadieni etc: momentul s-a numit Goa Trance/ psychedelic trance. Cine are rabdare poate sa faca research pe numele albumelor lansate la Sub Terranean Records. Goa trance este singura ramura "mistica" a muzicii electronice de dans, sora viscerala a muzicii de meditatie, derivata mai tarziu in hedonisticul lounge.
3. In mod previzibil, la nivel de continut, nici una din cele doua modalitati de interpretare a viitorului (din titlu si din vizual) nu sta in picioare, si nu e sustinuta coerent de piesele de pe album. Nici una dintre piese nu face referire nici la ideea de fiinte supraevoluate prin tehnologie, nici la ideea de martieni. Si nici nu prezinta un sound hibrid atat de revolutionar incat sa merite atributul "future". As zice ca dimpotriva, piesele inseamna de multe ori o intoarcere in trecut sau o ancorare artificiala in traditionale.
Dar despre continut, intr-o postare viitoare. Pana atunci am un mare semn de intrebare pentru artistii si partenerii acestui blog: oare de dragul promovarii prin orice mijloace si a gasirii de continut de orice fel merita sa te asociezi oricum si cu oricine?
Entuziasmul e de apreciat, dar atunci cand entuziasmului ii lipseste suportul critic si o minima abilitate in a exprima concepte si in a scrie bine in limba romana, viitorul nu suna deloc bine. Ii deplang de pe acum pe cei care vor scrie la modul serios, cu aparat critic, despre istoria muzicii electronice in Romania, si in absenta a ceva mai bun, vor avea titlu obligatoriu in bibliografie "Enciclopedia muzicii electronice" in varianta electroblog. Ma tem ca e o padure de erori si de exprimari pe langa acolo, daca doar intr-un comunicat apar atatea.
Imi pare rau si pentru cei carora li se servesc mostre de erori pompoase cu titlul de "adevaratele valori", respectiv publicul care nu a fost expus pana acum fenomenului muzicii electronice. Se pare sunt victime colaterale ale functionarii nereglementate ale social media. In lipsa controlului exercitat de ceea ce se cheama gatekeeperii din presa traditionala, cei care hotarasc ce si cum intra in fluxul informational generat de ziare, pe bloguri, facebook si twitter sunt lansate informatii care au pretentia de a fi profesionale, fiind de fapt niste balarii.
Marele avantaj al promovarii social media e si marele dezavantaj, cel care dezamorseaza toate aceste erori: social media creeaza o lume care pare functionala si de anvergura, dar efectele in offline sunt mici si de cele mai multe ori chiar neglijabile. O mie de like-uri pe Facebook nu inseamna de fapt mai putin de 100 de oameni prezenti si sub 10 angajati in a aduce o schimbare in realitate.
E doar o lume mica si virtuala, un second life care pune sub lupa fenomene la nivel micro (cateva sute de persoane implicate la nivel virtual) si da aparenta a ceva de amploare sociala mult mai mare. Social media (blog + facebook + twitter) dovedeste ca se poate crea continut pe seama entuziasmului, dar un continut de calitate indoielnica, precum filmele de serie B. Scena de electronica underground nu isi gaseste un ambasador bun in astfel de initiative, si prin urmare toata lumea are de suferit: de la public pana la promoteri si artisti.
Topul erorilor
Hai sa vedem cum stam cu sintaxa si cu semantica din comunicatele marca electroblog ro.
"Am plăcerea să vă prezint cea de-a doua compilaţie lansată sub sigla ElectroBlog Ro, numită "The Future", un site care a promovat de-a lungul timpului adevăratele valori ale muzicii electronice româneşti." La cum e scris, "The Future" apare ca fiind un site care a promovat si nu Electroblogro...
- ar fi trebuit sa sune asa: "Am plăcerea să vă prezint compilatia The Future, cea de-a doua lansata sub sigla ElectroBlog Ro, un site care a promovat de-a lungul timpului adevăratele valori ale muzicii electronice româneşti."
- formularea "in ce priveste stilul muzical, observ cu bucurie ca lumea se (re)indreapta tot mai mult spre organic, acustic, sintetizatoare, spre instrumente hardware" e o sinteza de erori de apreciere si de perceptie: de cand exista muzica electronica ingredientele sunt in proportii diferite sunetele naturale si cele de sinteza. Lumea producatorilor romani de muzica electronica face ce face toata lumea producatorilor acestui gen de muzica, dintoteauna. Nu se indreapta spre nimic nou, doar atentia lui electroblogro a fost frapata de aceasta descoperire (pentru a 16-a oara, a Americii).
Si, in sfarsit, o formulare din putul gandirii:
"Putem spune ca evolutia spre un nivel mai sus, sau fenomenul de maturizare muzicala este realizata spre aceasta directie, iar scena romaneasca este tot mai matura."
-"lumea" de care vorbeste electroblog ro, cea care foloseste tot mai mult instrumente acustice, e reprezentata pe compilatie de 5 artisti din 20
- iar lumea care foloseste exclusiv instrumente hardware (adica fara a avea centrul studioului reprezentat de un software) este in proportie de 1/20, respectiv proiectul Casetofoane
- in rest, ca sa parafrazez concluzia deliranta a autorului compilatiei, "despre sensurile evolutiei spre directia spre un nivel mai sus, sau fenomenul de maturizare muzicala realizat de scena romaneasca e vorba clar despre faptul ca e matura".
