Jlin: Carbon (from Black Origami, 2017)

Jlin's album 'Black Origami' has made it onto many of the 2017 half year lists including The Guardian, NPR, The Quietus, Treble Zine, Bandcamp, Vinyl Me Please, High Snobiety, Louder Than War, and The Vinyl Factory.

Jlin also features in the New York Times as one of the 15 best sets at Sonar Music Festival this year.

Fresh: Joanne Pollock - Expect Me

Joanne Pollock has released a beautiful video for her track Expect Me taken from her album 'Stranger' out now on Venetian Snares' Timesig imprint.

Fresh: Konx-om-Pax- Cascada

This August, Tom Scholefield a.k.a. Konx-om-Pax will release the very welcome 'Refresher' EP, his follow up to his album, last year's popular 'Caramel', which explored and disassembled the afterglow of warm rave memory.

The EP kicks off with the joyous actual rave of Cascada, a piece of sunny techno with a modulating, catchy stab riff which you can hear on Youtube.

Acid reinvented: Recondite - On Acid

Un vechi si interesant album care reinventeaza si schimba cliseele care s-au lipit de masina de acid de la Roland - i.e. celebrul TB303. Atat de bine incat uneori uiti ca personajul principal este o alta incarnare a lui Higher State of Consciousness, ca sa citez momentul in care 303-ul a devenit lame.

"A longtime collector of music, Recondite had his first experience with drum machines and hardware synths just a few years ago in a small studio next to the forest in lower Bavaria. On Acid is a mini album of deep melancholic acid tracks from the Berlin based producer, Recondite. Includes remixes from label mate Tin Man and Scuba. The Bavarian born producer Recondite's style is soft, melodic, stripped down techno music. Those attributes are certainly linked to the hinterland he grew up in. Thus far, his output on his own Plangent Records has been the only platform he's released and the "On Acid" album proves his sound has much to offer.

On Acid Cover

"On Acid steers clear of clichéd acid tropes—you won't find frothy rapids of caustic goo or obnoxious squelch anywhere. Instead, Recondite explores subtler strains of the corrosive solution, highlighting its nuance and deceptive potential for outright beauty. The 303 is treated almost like a string instrument, Recondite plucking resonant frequencies with varied levels of intensity and coaxing shuddering climax out of key notes. On the album's opening track, "Petrichor," with its woodblock percussion and careful synth work, you might not even notice the "acid" part at all—that is, until the knobs twiddle just slightly to reveal glints of resonance, stunning little flashes that light up the otherwise desolate landscapes. (Resident Advisor)


"Over the years, many have tried their hand at rethinking the acid sound, some with a great degree of success – see Tin Man and the rest of the Acid Test label – yet few have done so as convincingly and elegantly as Recondite. His 2011 debut LP jettisoned the frenzied aggression of acid traxx and cast the 303 in vast, stark soundscapes, slackening the frantic pace to a lazy amble. The result is an acid which speaks a foreign language to Phuture, DJ Pierre and co’s paranoiac 303 blitz, eloquently evoking yearning, patience and searching contemplation.
While the otherworldly, sinuous sound of the 303 is undoubtedly this show’s star, Recondite commands two keen sensibilities which render On Acid such a consuming work: pace and space. By slowing acid’s wild modulations to a crawl, he allows the listener to unlock rich textural subtleties previously unheard in the sound, stretching the 303 into supple melodies which emote effortlessly." (Inverted Audio).

Kai Schumacher - Insomnia (Haensler Classic, 2015)

Piano music by Gershwin, Cage, Crumb, Belet, Stark

"Insomnia is the story of a nocturnal odyssey, soothing and disturbing at the same time, mystical and unpredictable. It is the flight from ourselves to the warmth and security of the night, which ultimately leads deeper into our inmost selves. Insomnia is the aimless tumble of a sleepless person through an inner and an outer world that remains hidden from a sound sleeper, through inner and outer worlds which remains hidden during the harsh light of day.

Insomnia is five Hymns to the Night, composed by five American composers over a period of nearly 100 years. While at first glance, they may seem stylistically very different, when taken together; these five works are the perfect soundtrack for a journey through the long hours after the sun has set.

At the center of this journey stands A Little Midnight Music, George Crumb's adaptation of the Thelonious Monk Jazz Standard 'Round Midnight. He leads his listeners and performers past the neon signs of the New York jazz clubs of the 1940s into the oppressive darkness of the avant-garde pianist. Sleepless Night and Urban Nocturnes by Bruce Stark not only reference jazz, and are the outgrowth of the composer's long-standing interest in improvisation. In George Gershwin short Prelude we can almost imagine the clinking of glasses at last call. John Cage's Dream and Brian Belet's Summer Phantoms - Nocturne function as the album's centerpieces and provide a pair of contrasting soundtracks for nightly inner escapism.

www.kaischumacher.com
www.haenssler-classic.de



To describe Kai Schumacher as a "punk pianist" would be excessive. His deeply thoughtful style of playing blurs the boundaries of the classical avant-garde and pop culture without getting stuck in all-too-familiar crossover paths. One focus of Kai Schumacher's solo repertoire has been on American piano music of the late 20th and the 21st centuries. His debut album of Frederic Rzewski's monumental variation cycle The people united will never be defeated! (2010) was celebrated by FonoForum magazine as "a pianistic sensation". With his second album Transcriptions (2013), he ventured into the musical heroes of his youth - Rage against the machine, Nirvana, Slayer, etc., transforming the concert grand in his piano remixes into a tone generator of monstrous proportions, sound effects board or a set of tuned percussion instruments."

Out in June 2015

This is techno: Kangding Ray - Solens Arc (R-N154, 2014)

a stone thrown, just to watch it fly. a projectile launched for the sole purpose of drawing a ballistic trajectory in the sky. the solens arc is what remains after the subtraction of the goal; a simple parabolic curve defined by gravity, impulse and starting angle. no target to hit, no catharsis to wait for, just the beauty of the flight.

solens arc is kangding ray’s fourth album on raster-noton and the follow-up to “the pentaki slopes” ep. the twelve tracks of this record are assembled in the form of four “arcs”, one for each side of the double LP. The different sequences are arranged seamlessly into dense, evolving compositions, while keeping their autonomy, and their role in the global dramaturgy.



pointillist serial loops and disintegrated melodic textures morph into abrasive rave anthems, broken club rhythms are refitted into uneven patterns, like deconstructivist sound architectures. Industrial techno stompers dissolve into granular sound waves and filtered space pads, before being overtaken by cinematic drums and rising arpeggios.



solens arc is available as compact disc,  2 x 12" vinyl (r-n154-2) and limited edition of 2 x 12“ heavy vinyl + cd + art print signed by the artist (r-n154-3) in a special cardboard case.

Kangding Ray is David Letellier. Born 1978 in France, lives and works in Berlin.

Studied and graduated in architecture in Rennes and Berlin, works in different fields : music, architecture, performances, installations.

Evolved as a guitarist and drummer in bands whose influences ranged from noise-rock, to jazz, before buying an akai sampler and moving on to electronic music. 

Kangding ray's music reflects his wide musical background, and a particular way of merging beats and textured soundscapes into slowly evolving compositions.

KR combines machines with « real instruments » in a subtle and rythmic suite, integrating digital anomalies, walls of distortion, massive bass lines, micro-noises, voices and field recordings to create tracks that sit right between noise-pop, dubstep and experimental music.

On raster-noton he released two albums so far: stabil r-n073 and automne fold r-n094.

Boing Bum Chak (aka Droict) prezinta Galetheia - Borderline (Droict Remix)

Descoperita prin Global Battle Of Bands Romania (adica prin rock, care ramane o sursa inepuizabila de inspiratie pentru ce inseamna munca si creativitatea trupelor din Romania), piesa Borderline a proiectului de synth-pop Galetheia (Teodora Barla, leading vocal Vespera - trupa cunoscuta de power goth, cofondator Soiree, asistent universitar si doctorand in sociologia muzicii, din Cluj-Napoca), piesa care este subiectul articolului de fata, suna asa:

Piesa are o foarte frumoasa versiune unplugged pe care o puteti vedea/asculta aici. Iar melodicitatea si frumusetea originalului, aerul retro si foarte personal, m-au facut sa cer - si sa primesc - acordul si trackurile pentru un remix a carui poveste o puteti citi in continuare. (Daca nu aveti rabdare, puteti asculta remixul sarind peste ce urmeaza pana la finalul articolului).

(Imbatranesc la fel ca) Matthew Dear/Audion: Motormouth

Imbatranesc or what dar mai nou am o rezonanta acuta si speciala fata de orice piesa din categoria 4:00 A.M. si un soi de empatie aparte pentru Matthew Dear aka Audion.

Un interviu facut in Berlin cu ocazia lansarii penultimului sau album spunea ca Black City aduce un sound despre tot ce nu este muzica electronica: "Getting older, getting tired, saying more with less. Playing it a little bit slower."

Cum ziceam, am toate motivele sa rezonez, iar cand Matthew Dear se apuca de loopuri in calitate de Audion si face piese de techno hard cum e cea de mai jos, pentru ora aia speciala in care peretii transpira si fac bloc comun cu muzica, cred ca exista un fel de a-ti trai imbatrinirea/maturizarea pe care il am aparent in comun cu domnul de mai sus si de mai jos: dihotomic impartit intre zgomot si tacere, pentru care e nevoie de momente de contemplatie separate.

Iar acum ca e aproape 4:00 a.m. e momentul contemplatiei zgomotoase a peretilor transpirati ai vreunui oricarui club in care nici nu mai conteaza daca o sa ajung. Vorba lui Shere, clubul din capul nostru.

DAORA: UNDERGROUND SOUNDS OF URBAN BRASIL

DAORA: UNDERGROUND SOUNDS OF URBAN BRASIL – HIP-HOP, BEATS, AFRO & DUB 

Dao∙ra (adj.) Brasilian. Slang. 1. Sao Paulo term for something that’s dope. 

Daora is a 32 track collection of the freshest hip-hop, leftfield beats, afrobeat and dub-influenced sounds from Brasil from Mais Um Discos, a UK based label that has become renowned for cherry picking the most exciting and original new sounds from 21st century Brasil. 

Compiled by respected Sao Paulo beat-head Rodrigo Brandao – who has collaborated with members of The Roots, Afro-beat master Tony Allen, producer Prince Paul (De La Soul) and artists from the Ninja Tune and Big Dada stables – Daora features 32 tracks that represent the musicians, MCs and beat-heads making some of the most thrilling urban music in “the alternative lanes of Brasil’s third world megalopoli”.

Rodrigo explains: "Blending both the foundations of boom-bap and Brasilian rhythmic and melodic heritage, Daora is an introduction to the most cutting-edge beat culture + percussive oriented music coming out of Brasil today.” 

While a previous generation mimicked American trends a new breed of Brasilian urbanites that have grown up with native icons like Chico Science, DJ Marky and Sabotage are proudly looking inward and beyond as Rodrigo explains: “Nowadays the latest newly rediscovered Arthur Verocai or Marcos Valle album is as important as the latest Big Boi video and so making music has become more of a blending process: if you look at he scene now you can see that everybody is trying to blur the boundaries”. 

With a mix of samba roots and laidback lyrical flow, Espião’s ‘Cada Um, Cada Um’ starts the journey into Brazilian beats, rhymes and life on disc one with other highlights including a spiritual offering from Brazilian superstar MC Criolo (who received rave reviews for his 2012 album Nó na Orelha) & M Takara 3’s cowbell-driven chaotics. 
Disc two takes a more Afro and dubwise direction kicking off with Rodrigo Campos’s Afro-beat homage to Bahia, the African heart of Brazil, before taking in other highlights such as hyped Brazilian orchestra Bixiga 70’s rattling Afro-Latin banger and the Tom Zé written track ‘Musico’ by Lucas Santtana, who released his sophomore album earlier this year via Mais Um Discos. 

Just as Rio’s baile funk pioneers took influence from the Miami Bass scene to create something original and uniquely Brazilian – the artists featured on Daora are too looking abroad to create a wildly intoxicating and progressive sound rooted in the foundations of the sprawling cities they inhabit.

Pauza de publicitate (de vara): Warp Featured 2013

Apetitul pentru vizualuri si cinematografie al celor de la WARP nu se dezminte din nou. Featured, lista de redare de mai sus, e un cocktail perfect de vara, teaser pentru lansarile din toamna. Meniul e complet: videoclipuri nelinistitoare sau serene, beaturi abstracte, voci organice, efecte si tot tacamul. Contine 10 piese ale artistilor WARP care au scos sau vor scoate in 2013 materiale noi: Oneohtrix Point Never, Jamie Lidell, Nightmare on Wax, Mount Kimbie, Jackson and his Computerband, Boards of Canada, Bibio. Cheers.

Tracklist:
Oneohtrix Point Never - Problem Areas
Nightmares on Wax - Now Is The Time
Jamie Lidell - Big Love
Mount Kimbie - 'You Took Your Time' feat. King Krule
Oneohtrix Point Never - Still Life (Excerpt)
Jackson And His Computerband - Glow
Boards of Canada - 'Tomorrow's Harvest' premiere listening event, Lake Dolores, CA
Bibio - You Won't Remember... (Session)
Clark - Suns Of Temper (Bear Paw Kicks Version)
Boards of Canada - Reach for the Dead (from Tomorrow's Harvest)

Scoala de vara: Jon Hopkins LIVE show @ Boiler Room

Jon Hopkins, care a lansat recent un album de referinta, face in acest show inregistrat la Boiler Room (iunie, 2013) interventii live asupra pieselor care ies din calculator, adaugand layere peste layere de efecte din cele trei Kaoss Pad-uri, procesoarele de efecte usor de jucarie de la Korg. Formula pare simpla si deja-vu, dar rezultatul e impecabil. Ignorati publicul, petrecerile Boiler Room nu sunt neaparat gandite pentru vibe, ci pentru popularizarea online a artistilor printr-un soi de marketing de guerilla care a dat rezultate mai mult decat bune pana acum.

Underground on 12": Suburbs - Plaiesii (ARCHLP 026)

Suburbs - Plaiesii EP e un material relativ nou, aparut pe vinil in Canada la Archipel si e semnat de unul dintre acele proiecte de producatori de studio cu mai multe fete si mai multe persona, ale caror traiectorii sunt complet diferite de cele ale bedroom producer-ilor. Daca ultimii se multumesc sa isi compuna muzica fara intentia de a o publica si reusesc la un moment dat (sau nu) sa adune o masa critica de like-uri reale si virtuale care sa ii propulseze pe scena electronica digitala si sa ii atraga in vertijul gig-urilor semiprofesioniste, producatorii de studio cu multiple ego-uri sunt conectati la un altfel de cultura, cea a vinilului de 12", iar aparitiile lor sunt mai legate de un alt circuit al muzicii electronice.

Fac aceasta lunga introducere pentru ca Suburbs tine de categoria producatorilor de studio din undergroundul romanesc pe 12", despre care nu se vorbeste prea mult  -probabil pentru ca acest tip de artisti prefera sa ramana cumva intr-un circuit inchis si destul de reticent la expunerea pentru profani. Suburbs e un duo compus din doi producatori, dintre care unul mai face parte dintr-un alt proiect romanesc despre care vom vorbi cu alta ocazie.

EP-ul lansat in martie 2013 contine patru piese; pe prima o puteti asculta integral pe videoclipul de mai jos, facut special de Camelia Nedelcu inaintea release-ului oficial. Restul materialelor sunt disponibile urmand linkurile de la sfarsitul articolului. E un sound bogat si complex care, daca nu e complet spiritualizat, atunci are cu siguranta o tenta mistica si enigmatica. "Plaiesii" si "Amorf" nu sunt genul de trackuri pe care sa le integrezi intr-un DJ set energetic, ci mai degraba intr-un set de ezoteric lounge. Tot ceea ce pare previzibil la inceput ca si ritm se schimba in ceva complex, care capteaza ireversibil atentia.

Suburbs Plaiesii EP ARCHPL026 from Camelia Nedelcu on Vimeo.

Materialul semnat de Suburbs are un sound organic, cu influente dub techno, si un ritm care aminteste de breakbeats sau mimeaza four-to-the-floor folosind beaturi si elemente industriale atenuate de texturi clasice care se contopesc cu synthuri si efecte razante. Totusi piesesele nu se pierd intr-un spatiu artificial si sintetic ca multe alte compozitii electronice, ci reusesc sa creeze similaritati cu un spatiu real, cu incarcatura magica, si parca impregnat de un ritualism greu de descifrat. Poate ca nici nu trebuie sa il descifrezi, ci doar sa inchizi ochii si sa te bucuri surprins de el, ca si cum ai vedea niste nori albi pe un cer negru in noapte.

EP-ul Plaiesii pe Soundcloud

Suburbs pe Facebook

Vinilul Suburbs - Plaiesii EP este unul dintre ultimele titluri romanesti pe 12" pe care le puteti gasi pe rafturile magazinului vinil only Misbits de pe Fainari 43A. E bine de stiut ca in general aceste aparitii sunt in numar limitat (de obicei pe la 300) si daca vreti sa puneti mana pe el trebuie sa va grabiti. 

Multe multumiri lui Mis I de la Misbits, care a avut suficienta incredere incat sa faca un fel de intelegere cu un tip care a intrat intr-o zi pe usa magazinului, s-a interesat exclusiv de labeluri si proiecte romanesti si i-a propus un fel de pact pentru explorarea si promovarea aparitiilor romanesti pe vinil. Ioana P. aka Mis I "a semnat" deal-ul fara sa clipeasca si a avut amabilitatea sa ne semnaleze acest prim material romanesc. 

Cand sinteti pe langa Bucur Obor faceti o oprire pe Fainari 43A si intrati la Misbits. Universul de vinil a carui gazda este Ioana e o lume aparte.

Pauza de publicitate: Jon Hopkins - Immunity (WIGCD298, 2013)

Jon Hopkins a lansat pe 3 iunie (UK)/4 iunie (US) albumul "Immunity", al patrulea din cariera sa solo. Pentru compozitorul si producatorul britanic, LP-ul apare  dupa mai multe colaborari pentru albume diverse impreuna cu Brian Eno (Small Craft on a Sea of Milk) si cu King Creosote (Diamond Mine), pentru care a primit o nominalizare Mercury.

Cu toate ca "Immunity" respira un aer cinematic pentru un imaginar film dramatic si energetic al unei nopti prelungite de clubbing, combinatie cu rezonanta pentru amatorii de techno melodic, albumul ramane o bestie puternica cu multe fete, imbracata in cea mai agresiva muzica orientata catre scena de dans facuta vreodata de Hopkins. Ideea albumului "Immunity" este despre atingerea unor stari euforice prin muzica. Inspirat de tot traiectul unei nopti de clubbing hardcore, albumul atinge un climax cu "Collider", un urias monstru techno apocaliptic si se dizolva cu "Immunity", o piesa linistita, de o frumusete familiara si zdrobitoare de inimi, pe care este prezenta vocea lui King Creosote.

"Immunity" este un album dramatic si confident, definit de un acut simt al fizicalitatii si spatialitatii. Pare a fi companionul hipnotic al unei calatorii a creativitatii, un trip in mintea lui Hopkins, adus la lumina prin folosirea sintezei analogice impreuna cu manipulari ale sunetelor din lumea reala fizica, pentru a crea o muzica de dans care suna pe cat de natural si nefortat este posibil.

"Immunity" este cel mai uman album electronic pe care il veti auzi in acest an.

Jon Hopkins este de asemenea producator, si compozitor de muzica de film nominalizat la prestigioasele premii Ivor Novello, unul dintre colaboratorii preferati ai lui Brian Eno si Coldpaly, precum si un talentat remixer pentru diversi artisti precum: David Lynch, Four Tet, Wild Beasts, Nosaj Thing si Purity Ring. "Immunity" este primul album al Jon la Domino Recordings, dupa releasul "Insides on Domino imprint Double Six" din 2009.

Albmul se poate asculta in totalitate in mixul de mai sus.

Tracklist:
1.We Disappear 

2.Open Eye Signal 

3.Breathe This Air 

4.Collider 

5.Abandon Window 

6.Form By Firelight 

7.Sun Harmonics 

8.Immunity

Albumul dance al anului 2013 sau ce inseamna asta

Nu e obisnuit sa faci topuri la mijlocul anului, dar dupa 6 luni se poate trage o linie, cu mentiunea ca topurile din iunie pot fi ca ploile de vara: anume trec repede.

Oricum, cea mai mare, mai citita si mai citata publicatie mainstream online, care se ocupa de muzica din toate genurile - adica Pitchfork, cu peste 330000 like-uri pe Facebook - a decretat recent, chiar la data lansarii albumului, ca premiul cel mare revine lui Disclosure cu albumul de debut "Settle".

Disclosure e un duo londonez cu media de varsta de 19,5 ani, format din doi frati, dintre care cel mic abia a implinit 18 ani. Albumul e plin de vocals, e alegerea lor si criteriul care ii face sa-si compare albumul cu Daft Punk. Din punctul de vedere al duo-ului aceasta e o noutate, pentru ca, sustin cei doi frati, "sunt putine albume de dance"care folosesc extensiv voci, iar ei nu inteleg de ce.

Intr-un interviu pe nme.com cei doi isi dezvaluie si sursele de inspiratie, formate in principal din artisti mainstream: songwriteri ca Peter Gabriel, Kate Bush sau hip-hop-eri ca Busta Rhymes, DJ Premier, J.Dilla. Ceea ce nu ii impiedica sa construiasca cantece cu o solida structura de pop in care amesteca elemente din toate stilurile de EDM, de la garage si dubstep la stilistica anilor '90 si inapoi. Colaborarile se intind de la AlunaGeorge, Jessie Ware, Sam Smith la Eliza Doolittle, London Grammar, ceea ce inseamna ca eticheta de "deep house"e mai mult decat discutabil pusa genului albumului.

Faptul ca Settle a fost lansat full-streaming pe The Guardian, publicatie mainstream, precum si receptarea entuziasta a mai multor publicatii de profil, ne face sa credem ca avem de-a face cu intersectia fericita dintre o campanie de marketing cam la fel de buna cu cea vazuta recent pentru Daft Punk sau Boards of Canada, si ca industria stie sa se autogenereze si sa se promoveze acum mai bine si mai stiintific decat altadata, folosind resurse puse la dispozitie de foarte multi tineri din ce in ce mai tineri.

Intr-adevar, media de varsta a celor care fac, consuma, analizeaza si contribuie la noi hibridizari muzicale, coboara vertiginos spre varsta de 20 de ani, caz in care orice DJ si producator care are 30 de ani e deja batran. Pare ca muzica pop, inainte sa se inghita pe sine, e cea mai capabila de a inghiti toate influentele posibile pentru o reinventare vandabila; pop-ul fiind cel mai mic numitor comun pentru toate stilurile imaginabile. E oare posibil ca, in curand, lumea muzicii sa devina un spatiu exclusiv ocupat de tineri din ce in ce mai adolescenti, generand un hype imens pentru soundtrack-uri de liceu, un fel de meme-uri la fel de uitate ca si colegii de la clasa cealalta? Asa se pare.

Albumul a fost mentionat aici spre ascultare si benchmark (etalon de referinta) atat pentru cei care sunt atrasi de scena de dans cat si pentru producatori. Si ca sa stim la ce sa (nu) ne asteptam pe viitoarele line-up-uri din Bucuresti, organizate de un Yours Truly, un Origami sau in mai mica masura Chestionabil, cei care se inghesuie pe felia de target 20+.

Compilatia Kochimpuls cu piesa lui Indie Jules "Thoughts come and go in solitude", nr.1 in topul vanzarilor pe decks.de

Compilatia "Kochimpuls", aparuta la Amuse Gueule pe 31.05.2013, si care e deschisa de piesa lui Indie Jules "Toughts come and go in solitude", a ajuns astazi numarul 1 in topul Buzz Chart decks.de al celor mai bune vanzari din ultimele 48 h.

Desi e listata in sectiunile Techno, Techhouse si Detroit, piesa e mai degraba o varianta personala de house marca Indie Jules, atmosferica, uplifting si bineinteles melodica, cu o usoara urma de nostalgie, ca si ultima piesa, pe care o puteti asculta/vedea mai jos. Ne intrebam daca titlul are legatura cu poemul omonim semnat de Percy Bysshe Shelley, poet englez din sec. XIX, cu un destin nu tocmai vesel, dupa cum se poate citi in biografia sa.


s


Compilatia a aparut in format 12", are numarul de catalog AG007 si contine urmatoarele 4 piese: 

1. indie jules - thoughts come and go in solitude
2. cajuu - on the road with bob
3. yuuki hori - black
4. alex q - the legend of paul and paul

Casa de discuri germana Amuse Gueule a fost fondata in 2011, primul release fiind semnat de Jules und Jasper, un alt proiect al lui Iulian Cuculea, omul din spatele noptilor Static, organizate impreuna cu The Model.

Radio 1 Stories: 808s, 303s & 909s. Acei producatori geniali si masinariile lor acidificatoare.

Pentru cine a ascultat mult hip-hop, si mai ales multa muzica electronica, sunetele de Roland TB 303, TR 808 si TR 909 trebuie sa fie mai mult decat familiare. Facute initial ca si acompaniatoare pentru chitaristi, deci cu destinatie rock, cel putin in planurile de marketing ale companiei japoneze din 1982, ele au cazut pe mana unor DJ americani care le-au folosit ca sa produca trackuri repetitive, bazate din greu pe modularea sunetului in real-time, gratie sequencerului native si controalelor pe care device-urile le pun la dispozitie. Asa incat sunetul unor instrumente electronice gandite sa ii ajute pe muzicienii rock au ajuns sa se confunde cu sunetul de acid si de techno clasic, si sa modeleze toata muzica electronica de dans. Cei care au prins anii '90 au fost cu siguranta marcati de noua paradigma.

Pentru ca impactul a fost atat de mare (in prezent exista clone hardware si software pentru aceste sintetizatoare de bass si de drums) o echipa de la BBC si-a propus sa intalneasca echipa care a creat aceste cutii si sa afle daca membrii ei au avut habar ca inventia lor va influenta ata de mult muzica contemporana. Realizatorul Kutski de la BBC a discutat si cu Ricthie Hawtin, Seth Troxler, DJ Premier, Flostradamus, The 2Bears si Pete Tong printre altii si a aflat de ce producatorii de pe glob continua sa fie obsedati de aceste sunete, la trei decenii distanta de anul in care acestea au aparut.

Programul contine si exemple de trackuri care au folosit arsenalul de 303, 808 si 909 pentru productii care, la vremea lor, au deschis drumul miriadelor de genuri si subgenuri ale muzicii electronice.

Radio 1 Stories: 808s, 303s and 909s (2013-03-11) by EverybodyWantsToBeTheDJ

Tracklist:
Josh Wink - Higher State Of Consciousness
Afrika Bambaataa & Soulsonic Force - Planet Rock
Afrika Bambaataa & Soulsonic Force - Looking For The Perfect Beat
Biz Markie - Nobody Beats The Biz
Gang Starr - Mass Appeal
Drake - The Motto (feat. Lil Wayne)
Kanye West - Love Lockdown
Kanye West - Heartless
OutKast - The Way You Move
TNGHT - Bugg'N
Baauer - Harlem Shake
2 Chainz & Kanye West - Birthday Song
Cybotron - Clear
The 2 Bears - Bear Hug
Space Cube - Sessions
Evil Activities - Violence Silence
Masters at Work - Work
Ramsey & Fen & Lyndsey Moore - Love Bug
Toddla T - Take It Back (2 Bears Remix)
Underworld - Born Slippy
S'Express - Theme From S-Express
808 State - Pacific State
A Guy Called Gerald - Voodoo Ray
Hardfloor - Acperience 1
Phuture - Acid Trax
Rhythim Is Rhythim - Strings Of Life
Plastikman - Spastik
Orange Juice - Rip It Up
Nicky Romero - Generation303
Zatox - Check Out The Drop
Our Mutual Friend - Rhino
Alex Metric - Rave Weapon

Pauza de publicitate: Bibio - Silver Wilkinson (WARP235, 2013)

Va invit la o noua rubrica intitulata pauza de publicitate, ca sa punem pe hold analizele, reflectiile si monitorizarea scenei, pentru "a vinde" alte produse sonore din cea mai fecunda perioada muzicala a omenirii.

Pentru azi am pregatit albumul de mai jos, asamblat intr-o lista de redare special pentru cititorii acestui blog, si am adaptat cateva cuvinte de punere in context, ca un tapet minimal pe care sa asezam obiectele sonore care urmeaza. Auditie placuta.



Retras intr-o suburbie din suburbia West Midlands, Stephen Wilkinson a creat un album - al saptelea din cariera sa - care contrasteaza cu experienta oferita de albumele anterioare prin explorarea unor noi teritorii. Departe de orice "scene" sau miscari artistice, Bibio a fost capabil sa conceapa un album introspectiv si bine gandit de la inceput pana la sfarsit. Wilkinson a comparat acest album cu un nou "anotimp", parte dintr-un intreg mai mare dar diferit de albumele anterioare. Focusul pe soundul organic si folosirea extinsa a instrumentatiei live sunt elemente mai vizibile, dar eclectismul materialelor precedente ramane.

Daca multe dintre trackuri au fost inregistrate in intregime in studio, Bibio a putut introduce o mare varietate de idei in album, care altfel nu ar fi putut aparea, prin inregistrarile facute afara. "À tout à l'heure' si-a inceput viata in gradina lui Stephen, intr-o zi insorita, cu o chitara cu 12 corzi, un sampler MPC, un microfon si un casetofon cu inregistrare; multe din partile de percutie provin de la obiecte din gradina. In mod similar, "Dye the Water Green" a fost dezvoltata cel mai mult in timp ce Bibio inregistra idei aditionale pe un  gehtto blaster intr-o baraca cu ziduri de caramida.

Bibio aspira sa picteze imagini cu muzica si cuvintele sale. Deseori, tarziu in noapte, se gandeste la muzica sa pentru a vizualiza dezvoltarile care vor surveni a doua zi."Daca nu as fi petrecut foarte mult timp ascultand si gandindu-ma, acest album ar fi sunat cu totul altfel".

"Superb" - Q ****

"Silver Wilkinson este un punct inalt dintr-o cariera... si va ramane acolo ca unul dintre cele mai bune albume ale anului" - FADER

"...de o frumusete creativa impecabila - Clash

"À tout à l'heure" capteaza acel gen de momente pe care ai vrea sa le traiesti din nou si din nou" - Stereogum

"Superba combinatie de intrumentatie acustica si modulatie electronica - SPIN 


Silver Wilkinson - Bibio
WARP235 - CD, Vinil, Download
Lansat in 2013, pe 13 Mai (UK) si 14 Mai (N. America) de Warp Records

Lista pieselor
01. The First Daffodils
02. Dye the Water Green
03. Wulf
04. Mirroring All
05. À tout à l'heure
06. Sycamore Silhouetting
07. You
08. Raincoat
09. Look at Orion!
10. Business Park
11. You Won't Remember...

Tricky a lansat albumul False Idols

  Tricky - 'False Idols' - Album by Tricky.

Tricky a lansat astazi la nivel global albumul False Idols. Nu e nimic din colaborarea canonica a producatorului din Bristol cu Martina Topley-Bird, de pe albumul Maxinquaye, iar cei care au trait din plin 90ista era trip-hop o sa faca o dezamagitoare comparatie.
Totusi, la a doua si a treia ascultare, semnatura sonica a lui Tricky, combinatie de amenintare si seductie, se dovedeste la fel de contemporana si acum, dupa 20 de ani.

"Am fost pierdut...Am incercat sa dovedesc ceva altora, am incercat sa fac lucruri care sa le faca altora pe plac si care sa imi placa si mie in acelasi timp, dar asta nu avea cum sa mearga niciodata. Acesta album este despre cum m-am regasit pe mine din nou."  – TRICKY

Ce spune presa pana acum...
“Tricky are un nou cantec si e ceva de genul sapte feluri de minuni" – Noisey / Vice
“Uneste in mod curios punctele dintre trip-hop si diaspora post-dubstep.” – Spin
“Livreaza acelasi sunet dulce si intunecat care a facut din primul sau album o piatra de hotar a genului.” – URB

Toate versiunile albumului contin cele 15 trackuri enumerate mai jos si pot fi ascutlate integral AICI.
In plus, versiunea digitala disponibila pe iTunes are un bonus track – un remix la‘We Don’t Die’.
Pe Amazon, se gasesc albumul in format CD si vinil. Varianta CD Deluxe CD vine cu un packaging special, un poster cu versuri, un sticker si un bonus track.
Albumul se poate comanda pe iTunes de AICI. 

01. Somebody’s Sins
02. Nothing Matters
03. Valentine
04. Bonnie & Clyde
05. Parenthesis
06. Nothing’s Changed
07. If Only I Knew
09. Tribal Drums
10. We Don’t Die
11. Chinese Interlude
12. Does It
13. I’m Ready
14. Hey Love
15. Passion of the Christ
08. Is that Your Life

The Ambassador's Reception lanseaza albumul de debut Steaua de Mare, un proiect Future Nuggets.

In decembrie 2012, Ambassador's Reception, casa de discuri independenta a lui Steve Kotey de la The Chicken Lips, a scos compilatia “Sounds Of The Unheard” realizata Future Nuggets, ambasadorii romani ai labelului. Compilatia a fost apreciata la nivel global si chiar a fost remarcata de Andrew Weatherall ca una din compilatiile anului 2012. "Steaua de Mare" a avut multe piese pe compilatie, iar trupa a fost instant remarcata pentru soundul psihedelic si ametitor.

Recent, labelul a lansat in mai 2013 albumul de debut al trupei "Steaua de Mare", release-ul in format vinil cu numarul 12. (Primul album Future Nuggets poate fi inca gasit pe rafturile vinyl shop-ului bucurestean Misbits. Probabil ca urmeaza si Steaua de Mare). Albumul omonim al trupei Steaua de Mare contine 8 piese: Prolog, Valuri, Ork Style, Babadag, Doamne, ce greseala am, In afara programului, Doina cosmica, Studiu manea. Dintre acestea o parte au fost prezentate in urma cu cateva luni pe pagina de soundcloud a colectivului Future Nuggets, precum si in concertele sustinute de membrii formatiei.

Intregul concept al trupei "Steaua de Mare" este bazat pe sunete din trecut si pe ritualurile apuse ale divertismentului care existau inainte de Revolutia din 1989 (acea atmosfera extinzandu-se mult si dincolo de 1990). Steaua de Mare a fost un complex hotelier construit in anii '60 pe malul marii in Eforie Nord, una din statiunile de acum demodate ale Marii Negre. In timp ce oamenii aflati in concediu se relaxau la soare sau mancau in restaurante, formatiile de restaurant cantau cantece traditionale, ceea ce a dat membrilor trupei Steaua de Mare ideea de a aduce un omagiu acelui mod de viata prin combinarea sunetelor din epoca respectiva cu noile tehnici de inregistrare din zilele noastre.

Trupa - Bogdan Stoian (vioara, synths), Andrei Dinescu (percutii, tobe, vioara, synths), Ion Dumitrescu (bass, synths, drum-machines, tobe), Horațiu Ș (synths, electric piano), Eugen Imecs (tobe, percutie) - s-a adunat dupa multi ani de jam session-uri si a hotarat sa-si puna in joc resursele in doua studiouri din Bucuresti.

   Steaua de Mare by Battleofwits Back

Soundul lor unic vine din mai multe directii. Astfel, ei combina elemente de Prog, dub, psychedelic rock si muzica tiganeasca contemporana (manele) in special din Romania si Bulgaria. Daca se adauga la asta si faptul ca toti sunt ireversibili contaminati de domeniul analog si cel al sunetelor digitale timpurii, atunci se poate obtine o imagine pasagera a acestui sound hibrid.

Manele ("manea", care la origine insemna in romana "cantec turcesc") este un gen muzical (deja cunoscut la nivel international), care s-a raspandit in Balcani in ultimii 20 de ani si este pe cale sa produca si mai multi hibrizi. Au dat nastere la voci matrue si eroi locali precum Dan Armeanca, Adrian Minune, Florin Salam, Vali Vijelie si Dan Drăghici. Manelele au nume diferite in tarile din jurul Romaniei si ofera subtile variatii in fiecare regiune balcanica, spre deliciul cunoscatorilor si amatorilor. Ele sunt asociate cu muzica tiganeasca contemporana de nunta, dar reprezinta un stil care a trecut deja de acest teritoriu.

Steaua de Mare da o interpretare unica standardelor locale cu ajutorul unui  Roland Juno 60, Yamaha CS-5, Elektronika EM-25, Junost-21, Poly 61 si al mult iubitului Wurlitzer electric Piano. O gama larga de influente vine de la Can la Ork Universal, de la atitudini psihedelice, aventuri krautrockiste in spatiile extra-nationale cum ar fi Chalga bulgareasca. Credem cu tarie ca nu exista un sound la fel de unic ca Steaua de Mare in acest moment.

Wurlitzer electric piano

(Quite) fresh sound: Droict remixeaza Peripatetic - Ode to MJ

in masura in care dub techno mai poate fi ceva fresh, acum ca am facut o infuzie de baile/carioca/ballroom-techno [numit vogue house, dupa cum s-a auzit la Rokolectiv (si omg cat m-am chinuit a doua zi sa-mi scot ritmul ala din cap)] alteregoul producator al blogului de fata a remixat Peripatetic - Ode to MJ.
remixul e destul de minimal, boomy si fantomatic, cu accent pe hyde / fear, primele masuri, primele versuri din strofe; e un mic univers construit punand lupa pe o secventa a originalului din care se folosesc doar vocea si doua masuri din tema principala, de la cap si de la coada procesate (habar n-am de ce am scris toate astea, dar asta e avantajul de a fi si blogger si producator - specie dubioasa de Uroboros digital).

pentru cine nu mai stie, originalul suna asa:

in fine, daca piesa originala a fost in heavy rotation la radio guerrilla, si remixul asta ar putea la o adica sa fie (cu un desi aici). sigur ca e mai mult radio friendly decat club friendly. asa se intampla cu genurile electronicii odata underground care nu mai sint ascultate in locatiile dedicate: daca nu ajung la muzeu, ajung la radio.
oricum, techno-ul si ritmurile elastic-ascetice floor-to-the-floor raman marea mea slabiciune. si remixurile. si peripatetic.