20130619

Sillyconductor la Sambata Sonora. Portret al artistului cu Pianosaurus si natura conceptuala electro-acustica

Trebuie spus de la bun inceput ca sint extrem de entuziasmat de faptul ca Sillyconductor apare la Sambata Sonora pe 22 iunie la Institutul Francez din Bucuresti cu unul dintre ultimele proiecte, dar mai ales ca, fiind anuntat din timp, am ocazia si ragazul sa scriu cate ceva despre el, lucru pe care mi-l doresc de multa vreme, cunoscand indeaproape evolutia lui, dar respectand in acelasi timp dorinta sa de expunere limitata. So, it will be quite long.

Aparitia lui Sillyconductor este legata de evenimentul global Fete de la Musique, care are loc simultan in mai multe orase din lume, iar acesta e cel mai potrivit moment pentru a face o recapitulare si o introducere in fenomen. Sa incepem prin a spune ca Sillyconductor este probabil cel mai conceptual si mai mutant artist din cati activeaza in prezent pe scena muzicii electronice romanesti. Si pe cat e de expansiv si minutios in elaborarea proiectelor, pe atat e de rezervat, expeditiv si auto-ironic atunci cand rupe tacerea si se prezinta public. E adevarat ca muzica ar trebui “sa vorbeasca” de la sine (desi arta abstraca nu o face niciodata), dar atunci cand intra in zone care au atingere cu muzica concreta, si prin asta deschide usa galeriilor si evenimentelor dedicate artei contemporane, feedbackul emotional (si, prin ricoseu, financiar) generat de sunet nu mai e suficient.

Lasati deoparte definitia ingusta a scenei de muzica electronica pe care multi o asociaza cu locurile in care se consuma de regula aceasta, adica serile dansante de club. Sillyconductor a trecut pe acolo cu primul sau proiect public de wooden techno, prezentat la Rokolectiv si apare in continuare in gig-uri mai mici sau mai mari in formula duo cu Rekabu, sau in formula trio a brandului de evenimente Discoteca. Cu toate acestea, Sillyconductor nu se limiteaza doar la aspectul functional al muzicii electronice, acela de a oferi un context si un soundtrack pentru un evenimente centrate pe consum (de C2H5OH/altele) si socializare.

Sillyconductor se manifesta de cele mai multe ori in contexte speciale construind - ca sound designer, field recorder și pasionat de scule defecte - universuri sonore pentru manifestarile altora, de la prezentari de moda in Saptamana Modei de la Berlin, Viena sau Londra, performance-uri și instalații expuse la nenumarate bienale și festivaluri din Norvegia, Spania, Germania, Italia, US, la filme mute, site-uri, desene animate și încă câteva alte chestii, cum spune chiar el.
(Iar printre chestiile mai memorabile, "s-a folosit de 100 de pisici maneki-neko aurii care au aprofundat aventurile mecanice ale lui Ligeti cu metronoame, a creat Shuffler – un soft micro-pistă megarapid care folosea zeci de mii de imagini și sunete la viteze colosale, a folosit sunet de mașini care tin un ritm oarecare pentru a resampla surse orchestrale, a improvizat aerian-sonor cu un ventilator USB și o pedală de chitara, a adaptat folk suburban la piane preparate microtonal, a condus chiar și coruri de pasarele cu ajutorul unei videocamere Kinect și a dirijat un cutremur”).

Intuiesc pe undeva ca daca cineva se declara artist intr-un univers sonor, atunci, ca si creator locuind acest spatiu infinit al frecventelor, populeaza lumea vazuta si simtita cu noi si noi instante sonore, ca un demiurg harnic care isi ingrijeste lumea si aduce ce stie el mai bun in ea. Si tocmai aici cred ca sta frumusetea si unicitatea demersului acestui artist care are cea mai lunga si mai pasionala relatie cu sunetul, sursa/sursele si organizarea acestuia din cati am cunoscut pana acum: fiecare instanta sonora adusa pe lume e creata dintr-un ADN ce are complexitatea simpla a fractalilor, anume capacitatea de a genera infinite structuri pornind de la o schema - procesual-conceptuala in cazul lui - simpla.

Pentru Sillyconductor a fi conceptual nu se rezuma la a face zeci de trackuri care apartin unui stil definit, sau care mixeaza diverse stiluri de muzica electronica pentru a obtine acel factor de unicitate sau de floor filler vanat de multi producatori contemporani. Conceptual nu inseamna nici a face trackuri care sa fie oglinda sonora a unor stari particulare ale producatorului, dupa cum suna o foarte potrivita definitie citita recent la un producator roman obscur. E vorba aici de un proces de conceptualizare a modului de producere a muzicii si a rezultatelor obtinute inainte chiar de a incepe. Tradus simplu, si regasibil in toate proiectele sale, acest proces suna asa: se iau aceste sunete din cutare si cutare surse (de regula cat mai obscure: mergand de la field recording pana la sunete incidente ale unor instrumente dezafectate), se proceseaza prin cutare si cutare hardware-uri si se face un material unitar care are numele cutare.

Asta il face pe Sillyconductor un predator agil de scule, sintetizatoare, procesoare de efecte si mixere de ocazie, dar si un monstru cu urechi si simturi auditive hipertrofiate, atent si rapace in interior si in exterior la orice sursa de sunet noua si neexplorata. (Pentru amatorii de muzica electronica neinitiati in productie, calculatorul a facut procesul mult mai rapid: toate sunetele exista deja ca banci de date, de la instrumente clasice pana la instrumente digitale, exista programe care le integreaza rapid si tutoriale care explica in amanunt cum sa faci o piesa solida in cutare sau cutare stil. Si astfel, relatia cu universul sonor se reduce la relatia cu relatia pe care producatorii de softuri o au cu sunetele si modalitatea de procesare a acestora). 

Ventichitara - Sillyconductor la SAMBATA SONORA from capatul lumii on Vimeo.


Frumusetea de care aminteam nu se reduce doar la procesualitatea controlata si extrem de surprinzatoare a izolarii sau integrarii unei surse de sunet (cum e de exemplu cazul cu Ventichitara, un ventilator USB de calculator amplificat si trecut printr-o pedala de chitara, prezentata in 2009 la CNDB). E o frumusete si in atentia cu care Sillyconductor urmareste livrarea la rezolutie maxima a rezultatelor obtinute, prin alegerea surselor de inregistrare, redare, procesare astfel incat sa amplfice la maxim rezultatele, si asta cel mai probabil datorita propriei istorii de audiofil, care se simte in continuare in tot ceea ce face. Audiofil in sensul ca a avut si a speculat la maxim oportunitatea de a-si forma urechea in vecinatatea acelor scule pentru care cei care pretuiesc mult peste media obisnuita sunetul, si relatia acestuia cu felul in care il percepem, sint capabili sa cheltuiasca sume cu peste 4 zerouri in coada ca sa obtina cea mai fidela reprezentare a surselor si spatiilor sonore in care se produce organizarea a ceea ce numimi muzica.

E o si mai mare frumusete in toata aceasta cautare, ascunsa in faptul ca integrarea intr-un studio a unor surse hardware din diverse epoci, intelegerea modului in care functioneaza acestea si gaselnita prin care aceste instrumente revolute si abandonate sunt facute sa mia spuna ceva (la modul abstract, desigur) e un fel de dialog nostalgic si de o tandra ironie cu o intreaga cultura a productiei de muzica si instrumente muzicale, electronice sau nu, si cu cei care au creat in alte epoci si pentru alte sensibilitati instrumente ce faciliteaza expansiunea universurilor sonore. E un traseu mai dificil, avand in vedere ca abordarea contemporana e de cele mai multe ori total sincronica si nicidecum diacronica, folosind exclusiv si extensiv resursele de ultima generatie puse la dispozitie de industrie.

Sillyconductor va prezenta in cadrul evenimentului de sambata, 22 iunie, Pianosaurus-ul sau Pianodiastrous, un instrument inventat de el, de o simplitate si complexitate simultan desavarsita. Pianosaurusul e simplu pentru ca e construit cu un controler minimal, adica o chestie cu butoane si slidere care nu scoate nici un sunet, ci doar transmite niste mesaje unui soft. Care soft contine mai multe sunete de pian procesat sau nu. Frumusetea e ca nici controlerul nici softul nu erau gandite sa faca ce le-a pus Sillyconductor sa faca: tranzitii de la tempo-uri mici la unele uriase, minimalism si repetitivitate melodica imposibil de reprodus la scara umana si reala. Mai jos este descrierea instrumentului. Remarcati tenta ironica dubla din denumirea Pianosaurus: un instrument fabulos de talia unei reptile uriase preistorice, dar si un instrument descoperit pentru a fi expus intr-un muzeu ca obiect de admiratie muta, pentru ca, deocamdata, functionalitatea lui intr-un context general acceptat de consum al muzicii electronice e greu de imaginat.

Pianodisastrous (numită și Pianosaurus) este o platformă multinstrumentală de tip surround care investighează posibilitățile unui soft de a prepara un pian sau un număr infinit de piane printr-o anteprogramare extensivă. Cu ajutorul unui controller simplu, Pianodisastrous oferă căi rapide sau mai intricate de manipulare a volumului, lungimii, timbrului, tonalității, vitezei, octavei, schimbând instantaneu moduri tonale sau creând pe loc unele noi, etc. Aplicații avantajoase pentru improvizatori prin oscilarea permanentă între ritm sau ton și o rată sprintenă de trecere de la 20 BPM la 999 în mai puțin de 0.3 secunde, Pianodisastrous permite crearea unui material sonor bogat pentru drone sau un pizzicato ultra rapid, acestea putând fi distribuite pe un număr infinit de canale surround și instrumente. Pianodisastrous este potrivit pentru a interpreta compoziții la două maini și 8 piane, cel mai adesea cu înclinații spre stiluri ritmice, minimaliste și repetitive.”

Adresa din Bd. Dacia 77 a Institutului Francez o cunoasteti, iar pagina de facebook a evenimentului este aici: https://www.facebook.com/events/152692774919096/?fref=ts

Payoff pentru cine a ajuns pana la finalul articolului si care sper sa justifice lungimea lui: acest blog exista ca urmare a lungilor discutii pe care le-am purtat cu Sillyconductor si care mi-au deschis apetitul pentru analiza muzicii din alta perspectiva, de fapt din cat mai multe perspective posibile, de la productie pana la context cultural,  si au initiat un dialog pe care il port cu fenomenul de mai bine de 10 ani.




20130614

RBMA Workshop Sessions prezinta pe Benji B (@ BBC Radio 1)


David Rodigan aka Ram Jam, DJ si prezentator radio n. in 1957, membru al Ordinului Imperiului Britanic pentru  activitatea in broadcasting (stanga) si Benji B (dreapta) in cadrul conferintei Red Bull Music Academy si FABRICLIVE prezinta Ram Jam (Londra, 2012)

Evolutia muzicii electronice a fost si este in continurare strans legata de posturile de radio si DJ de radio care au promovat noile stiluri de muzica ale producatorilor de gen. In general, tot ce inseamna muzica  electronica derivata din cultura broken beat (ca sa folosim un nume generic pentru toata filiatia muzicala care incepe cu hip hop si ajunge la future garage, trecand prin jungle, drum&bass, dubstep si toate genurile imaginabile de breakbeats) a fost la un moment dat legata de statii de radio pirat. In UK, lucrurile au inceput sa stea diferit stat diferit pentru ca BBC Radio 1, post de radio public, a fost unul dintre promotorii intensi ai muzicilor urbane emergente.  Fara John Peel si Mary Ann Hobbes de la BBC Radio 1, dubstepul nu ar fi cunoscut explozia si evolutia globala actuala.

In acest context, Red Bull Music Academy Workshop Sessions livrează la Street Delivery o surpriză de proporții pentru pasionații de hip hop, house, soul, electronic, Detroit techno, dubstep, boogie, disco și tot ce înseamnă soulful music: pe 15 iunie 2013, Benji B va susține la București un workshop special despre radio, DJ-ing și impactul Red Bull Music Academy. Workshop-ul va avea loc sâmbătă, 15 iunie, de la orele 18.00 în Ceainări Cărturești. Participantii vor fi alesi dintre cei care isi vor exprima dorinta printr-un email trimis la music@treetdelivery.ro, în care vor descrie motivul pentru care doresc sa ia parte la workshop si vor vorbi despre backgroundul lor muzical. Cei aleși vor fi anuntati printr-un email de confirmare pe care îl vor primi până pe 14 iunie 2013, ora 12:00.

Gazdele workshopului sunt Mighty Boogie și LowFreq. Click aici pentru pagina de facebook a evenimentului.

*********************************************
Pentru cunoscători, Benjamin Benstead aka Benji B este o figură emblematică a implicării în tot ce înseamnă explorarea beaturilor care au scris și scriu în continuare viitorul muzicii urbane. Benji B a fost vreme de 8 ani prezentator al unei emisiuni dedicate la BBC 1Xtra, stația digitală de radio broadcasting soră a BBC Radio 1, specializată în hip hop, grime, bassline, garage, dubstep, drum and bass, UK funky, House, dancehall, soca, reggae, gospel music, bhangra și  R&B, de origine americană sau britanică.
Încă de la lansarea din 2002 a emisiunii găzduite de BBC 1Xtra, Benji B a cucerit audiența tânărului post de radio digital prin selecția de piese și nume de artiști invitați în interviuri sau ca realizatori de mixuri dedicate. Pasiunea lui pentru beaturile de origine black și noua direcție de abordare a muzicii pe care a susținut-o în cadrul trustului de radio public, au făcut ca BBC 1Xtra să devină un popas obligatoriu și o referință unică în tot ce înseamnă muzică urbană.

Din 2010, Benji B a înlocuit-o la BBC Radio 1 pe Marry Anne Hobbs, promotoarea globală a dubstepului și campioana de neegalat a noii muzici dance, după ce aceasta a renunțat la emisiunea sa săptămânală de marți noaptea pentru a se dedica unui post primit la Universitatea din Sheffield. Odată cu venirea la BBC Radio 1, Benji B adus cu el esența BBC 1 Xtra sporindu-și reputația lui de căutător și suporter exemplar al muzicii experimentale situate în avanfrontul producțiilor de top contemporane, prin invitații de marcă pe care i-a avut alăuturi: Larry Heard, Martyn, Jamie Woon, Peverelist, Sid The Kid, The Gaslamp Killer, Mala, FaltyDL, Hudson Mohawke, Daedelus, TNGHT, Korelles, Mosca,  Benjamin Damage, Ben UFO, Bok Bok si mulți alții.

Pe lângă faptul că Benji B prezintă de ani buni emisiuni care aduc publicului cele mai noi și entuziasmante producții muzicale, el este și un DJ neobosit, rezident al clubului Deviation pe care îl conduce Londra, și care se poate lăuda că a fost primul club european în care au performat Flying Lotus și Dâm-Funk. În plus, Benji B este unul dintre cei mai vechi și familiari colaboratori ai Red Bull Music Academy, participând la edițiile organizate în diverse orașe începând din 2005 și până în 2013.

************************************************

Cu siguranță omul, realizatorul și DJ-ul Benji B are multe de spus, așa că grăbiți-vă să vă înscrieți pe lista invitaților! Evenimentul Red Bull Music Academy Workshop Sessions de la Street Delivery va avea loc într-un cadru restrâns și select, limitat la 25 de participanți, pentru a menține o abordare cât mai personală. Vor fi aleși aceia dintre voi care care își vor exprima dorința de a participa printr-un email trimis la music@streetdelivery.ro. Pentru a putea fi selectați, doritorii sunt rugați să descrie relaxat motivul pentru care doresc să ia parte la workshop și să își detalieze backgroundul muzical. Cei aleși vor fi anunțați printr-un email de confirmare pe care îl vor primi până pe 13 iunie 2013, ora 23:00.

20130611

Underground on 12": Suburbs - Plaiesii (ARCHLP 026)

Suburbs - Plaiesii EP e un material relativ nou, aparut pe vinil in Canada la Archipel si e semnat de unul dintre acele proiecte de producatori de studio cu mai multe fete si mai multe persona, ale caror traiectorii sunt complet diferite de cele ale bedroom producer-ilor. Daca ultimii se multumesc sa isi compuna muzica fara intentia de a o publica si reusesc la un moment dat (sau nu) sa adune o masa critica de like-uri reale si virtuale care sa ii propulseze pe scena electronica digitala si sa ii atraga in vertijul gig-urilor semiprofesioniste, producatorii de studio cu multiple ego-uri sunt conectati la un altfel de cultura, cea a vinilului de 12", iar aparitiile lor sunt mai legate de un alt circuit al muzicii electronice.

Fac aceasta lunga introducere pentru ca Suburbs tine de categoria producatorilor de studio din undergroundul romanesc pe 12", despre care nu se vorbeste prea mult  -probabil pentru ca acest tip de artisti prefera sa ramana cumva intr-un circuit inchis si destul de reticent la expunerea pentru profani. Suburbs e un duo compus din doi producatori, dintre care unul mai face parte dintr-un alt proiect romanesc despre care vom vorbi cu alta ocazie.

EP-ul lansat in martie 2013 contine patru piese; pe prima o puteti asculta integral pe videoclipul de mai jos, facut special de Camelia Nedelcu inaintea release-ului oficial. Restul materialelor sunt disponibile urmand linkurile de la sfarsitul articolului. E un sound bogat si complex care, daca nu e complet spiritualizat, atunci are cu siguranta o tenta mistica si enigmatica. "Plaiesii" si "Amorf" nu sunt genul de trackuri pe care sa le integrezi intr-un DJ set energetic, ci mai degraba intr-un set de ezoteric lounge. Tot ceea ce pare previzibil la inceput ca si ritm se schimba in ceva complex, care capteaza ireversibil atentia.

Suburbs Plaiesii EP ARCHPL026 from Camelia Nedelcu on Vimeo.

Materialul semnat de Suburbs are un sound organic, cu influente dub techno, si un ritm care aminteste de breakbeats sau mimeaza four-to-the-floor folosind beaturi si elemente industriale atenuate de texturi clasice care se contopesc cu synthuri si efecte razante. Totusi piesesele nu se pierd intr-un spatiu artificial si sintetic ca multe alte compozitii electronice, ci reusesc sa creeze similaritati cu un spatiu real, cu incarcatura magica, si parca impregnat de un ritualism greu de descifrat. Poate ca nici nu trebuie sa il descifrezi, ci doar sa inchizi ochii si sa te bucuri surprins de el, ca si cum ai vedea niste nori albi pe un cer negru in noapte.


Vinilul Suburbs - Plaiesii EP este unul dintre ultimele titluri romanesti pe 12" pe care le puteti gasi pe rafturile magazinului vinil only Misbits de pe Fainari 43A. E bine de stiut ca in general aceste aparitii sunt in numar limitat (de obicei pe la 300) si daca vreti sa puneti mana pe el trebuie sa va grabiti. 

Multe multumiri lui Mis I de la Misbits, care a avut suficienta incredere incat sa faca un fel de intelegere cu un tip care a intrat intr-o zi pe usa magazinului, s-a interesat exclusiv de labeluri si proiecte romanesti si i-a propus un fel de pact pentru explorarea si promovarea aparitiilor romanesti pe vinil. Ioana P. aka Mis I "a semnat" deal-ul fara sa clipeasca si a avut amabilitatea sa ne semnaleze acest prim material romanesc. 

Cand sinteti pe langa Bucur Obor faceti o oprire pe Fainari 43A si intrati la Misbits. Universul de vinil a carui gazda este Ioana e o lume aparte.

20130610

Pauza de publicitate: Jon Hopkins - Immunity (WIGCD298, 2013)

Jon Hopkins a lansat pe 3 iunie (UK)/4 iunie (US) albumul "Immunity", al patrulea din cariera sa solo. Pentru compozitorul si producatorul britanic, LP-ul apare  dupa mai multe colaborari pentru albume diverse impreuna cu Brian Eno (Small Craft on a Sea of Milk) si cu King Creosote (Diamond Mine), pentru care a primit o nominalizare Mercury.

Cu toate ca "Immunity" respira un aer cinematic pentru un imaginar film dramatic si energetic al unei nopti prelungite de clubbing, combinatie cu rezonanta pentru amatorii de techno melodic, albumul ramane o bestie puternica cu multe fete, imbracata in cea mai agresiva muzica orientata catre scena de dans facuta vreodata de Hopkins. Ideea albumului "Immunity" este despre atingerea unor stari euforice prin muzica. Inspirat de tot traiectul unei nopti de clubbing hardcore, albumul atinge un climax cu "Collider", un urias monstru techno apocaliptic si se dizolva cu "Immunity", o piesa linistita, de o frumusete familiara si zdrobitoare de inimi, pe care este prezenta vocea lui King Creosote.


"Immunity" este un album dramatic si confident, definit de un acut simt al fizicalitatii si spatialitatii. Pare a fi companionul hipnotic al unei calatorii a creativitatii, un trip in mintea lui Hopkins, adus la lumina prin folosirea sintezei analogice impreuna cu manipulari ale sunetelor din lumea reala fizica, pentru a crea o muzica de dans care suna pe cat de natural si nefortat este posibil.

"Immunity" este cel mai uman album electronic pe care il veti auzi in acest an.
Jon Hopkins este de asemenea producator, si compozitor de muzica de film nominalizat la prestigioasele premii Ivor Novello, unul dintre colaboratorii preferati ai lui Brian Eno si Coldpaly, precum si un talentat remixer pentru diversi artisti precum: David Lynch, Four Tet, Wild Beasts, Nosaj Thing si Purity Ring. "Immunity" este primul album al Jon la Domino Recordings, dupa releasul "Insides on Domino imprint Double Six" din 2009.

Albmul se poate asculta in totalitate in mixul de mai sus.

Tracklist:
1.We Disappear 
2.Open Eye Signal 
3.Breathe This Air 
4.Collider 
5.Abandon Window 
6.Form By Firelight 
7.Sun Harmonics 
8.Immunity

20130609

Vampire Zeitgeist



[Verse 1]
Oh, sweet thing
Zion doesn't love you
And Babylon don't love you
But you love everything
Oh, you saint
America don't love you
So I could never love you
In spite of everything

[Refrain]
Through the fire and through the flames
You won't even say your name
Only "I am that I am"
But who could ever live that way?
(Ya Hey x2)
Ut Deo, Ya Hey
Ut Deo, Deo Annotate

[Verse 2]

Oh, the motherland don't love you
The fatherland don't love you
So why love anything?
Oh, good God
The faithless they don't love you
The zealous hearts don't love you
And that's not gonna change."


"The most divisive aspect of Vampire Weekend's music has been Ezra Koenig's willingness to recognize the emotional issues of the well-off and make them worthy of empathy. But the concerns about how grammar, consumer products or upbringing affects one's identity all feel like chump change compared to "Ya Hey," where Koenig pulls up a barstool to match wits with the guy who's got the most daunting luxury problems of all: God." (via Pitchfork)

20130607

Albumul dance al anului 2013 sau ce inseamna asta

Nu e obisnuit sa faci topuri la mijlocul anului, dar dupa 6 luni se poate trage o linie, cu mentiunea ca topurile din iunie pot fi ca ploile de vara: anume trec repede.

Oricum, cea mai mare, mai citita si mai citata publicatie mainstream online, care se ocupa de muzica din toate genurile - adica Pitchfork, cu peste 330000 like-uri pe Facebook - a decretat recent, chiar la data lansarii albumului, ca premiul cel mare revine lui Disclosure cu albumul de debut "Settle".

Disclosure e un duo londonez cu media de varsta de 19,5 ani, format din doi frati, dintre care cel mic abia a implinit 18 ani. Albumul e plin de vocals, e alegerea lor si criteriul care ii face sa-si compare albumul cu Daft Punk. Din punctul de vedere al duo-ului aceasta e o noutate, pentru ca, sustin cei doi frati, "sunt putine albume de dance"care folosesc extensiv voci, iar ei nu inteleg de ce.

Intr-un interviu pe nme.com cei doi isi dezvaluie si sursele de inspiratie, formate in principal din artisti mainstream: songwriteri ca Peter Gabriel, Kate Bush sau hip-hop-eri ca Busta Rhymes, DJ Premier, J.Dilla. Ceea ce nu ii impiedica sa construiasca cantece cu o solida structura de pop in care amesteca elemente din toate stilurile de EDM, de la garage si dubstep la stilistica anilor '90 si inapoi. Colaborarile se intind de la AlunaGeorge, Jessie Ware, Sam Smith la Eliza Doolittle, London Grammar, ceea ce inseamna ca eticheta de "deep house"e mai mult decat discutabil pusa genului albumului.

Faptul ca Settle a fost lansat full-streaming pe The Guardian, publicatie mainstream, precum si receptarea entuziasta a mai multor publicatii de profil, ne face sa credem ca avem de-a face cu intersectia fericita dintre o campanie de marketing cam la fel de buna cu cea vazuta recent pentru Daft Punk sau Boards of Canada, si ca industria stie sa se autogenereze si sa se promoveze acum mai bine si mai stiintific decat altadata, folosind resurse puse la dispozitie de foarte multi tineri din ce in ce mai tineri.

Intr-adevar, media de varsta a celor care fac, consuma, analizeaza si contribuie la noi hibridizari muzicale, coboara vertiginos spre varsta de 20 de ani, caz in care orice DJ si producator care are 30 de ani e deja batran. Pare ca muzica pop, inainte sa se inghita pe sine, e cea mai capabila de a inghiti toate influentele posibile pentru o reinventare vandabila; pop-ul fiind cel mai mic numitor comun pentru toate stilurile imaginabile. E oare posibil ca, in curand, lumea muzicii sa devina un spatiu exclusiv ocupat de tineri din ce in ce mai adolescenti, generand un hype imens pentru soundtrack-uri de liceu, un fel de meme-uri la fel de uitate ca si colegii de la clasa cealalta? Asa se pare.

Albumul a fost mentionat aici spre ascultare si benchmark (etalon de referinta) atat pentru cei care sunt atrasi de scena de dans cat si pentru producatori. Si ca sa stim la ce sa (nu) ne asteptam pe viitoarele line-up-uri din Bucuresti, organizate de un Yours Truly, un Origami sau in mai mica masura Chestionabil, cei care se inghesuie pe felia de target 20+.





20130605

Bucureștiul este pe lista turneului ”THE SET IT OFF TOUR” cu Slow Magic, Giraffage și Mister Lies live

Brain Events pregătește pentru 8 iunie la Control Club, București, popasul celor 3 producători americani care au stârnit feeling-ul electronic european în acest început de vară: SLOW MAGIC (electronic pop, chillwave), GIRAFFAGE (dream pop, chillwave) și MISTER LIES (psychedelic pop, shoegaze).
Evenimentul începe la 22.00 cu warm up-ul pregătit de CLNK (aka Montgomery Clunk) și continuă după scena americană cu un after plănuit de CΛNS.

Evenimentul îi are în centru pe 3 dintre cei mai cunoscuți promotori ai curentului ”beat music artists”, pe Slow Magic, Giraffage și Mister Lies, uniți în această formulă de pasiunea pentru muzica electronică născută din pop, R&B și hip hop. Turneul european pe care l-au început în această primăvară (în cele mai multe orașe cu casa închisă), ”THE SET IT OFF TOUR” (care îi urcă pe scenă pe primii doi alături de XXYYXX, Blackbird Blackbird și Beat Culture) continuă călătoria sub forma treimii americane și în București. 


Noua generație: Beat Music Artists, pe scena Control Club

Slow Magic alege să își dezvăluie doar muzica, identitatea sa nefiind cunoscută de publicul larg. Artistul care își ascunde chipul după o mască tribală și care se face cunoscut prin sunete de tobe și beat-uri electro manufacturate live, se intitulează ”prietenul imaginar” al celor înfometați după muzică și după feeling-ul unei tinereți mereu actuale. Primul său album (▲) a fost lansat în aprilie 2012 și a însemnat punctul în care Slow Magic a început să fie căutat și promovat pe rețele de socializare din întreaga lume. În scurt timp a devenit un fenomen care ia amploare de la o notă muzicală la alta.

Printre piesele care l-au făcut cunoscut se numără și Corvette Cassette sau Youths, video-urile care îi însoțesc materialele audio frapând prin fir narativ și simbolistică (clipul pentru Feel Flows, realizat de artistul Paris Zarcilla, a fost nominalizat la categoria ”Cel mai bun film de scurt metraj” și ”Cel mai bun videoclip” la Festivalul de Film Independent de la Londra din 2013).

Slow Magic în social media


Giraffage (aka Charlie Yin) produce muzică de la 15 ani, cei 23 ai săi plasându-l în continuare în liga tinerilor care au scris istorie pentru electronică, fiind urcat în topul fabuloșilor de XLR8R și de casa de producție Apha Pup (cunoscută pentru nume precum Nosaj Thing, Daedelus și Free the Robots), care l-a împrumutat publicului prin primele albume lansare: ”Comfort” și ”NEEDS”.

Geniul de origine taiwaneză reinventează muzica prin neobișnuitul video-urilor care îl suprind pe canalul YouTube (și care par să aparțină de poluri opuse muzicii pe care o produce cu atât de multă lejeritate) și prin specificul melanjului de pop-soul-R&B scos pe piață în anii ‘90.

Giraffage în social media


Mister Lies (aka Nick Zanca) este renumit pentru piesa devenită simbol al genului muzical pe care se pare că îl creează și reinventează după ce i-a dat naștere (nocturnal pop): ”False Astronomy”, care i-a adus peste 1.500.000 de vizualizări pe canalul YouTube într-un an de la lansare. Inspirat de călătorie, inițiere și descoperiri, artistul s-a lăsat impresionat și influențat de Cartea Junglei, care l-a însoțit chiar și în momentul lansării primului său material discografic, intitulat ”Mowgli”.

Fiecare experiență, fie că este vorba despre o nouă melodie, un nou concert sau un nou turneu, se concluzionează într-o nouă călătorie pentru artistul american, partenerii de drum fiindu-i în permanență fanii vechi și noi care îi justifică experiențele.

Mister Lies în social media
CLNK, aka Montgomery Clunk aka Monty (aka Silviu Badea), este un tânăr producător de muzică electronică din București, recunoscut și apreciat ca promotor al unui nou sound, invitat la diverse gig-uri cu artiști precum FaltyDL, Cosmin TRG, Dimlite, Lorn și Ritualz, unul dintre puținii listați de blog-ul american XLR8R și invitat frecvent pe error-broadcast. Influențat de genul hip-hop, CLNK produce muzică pentru una dintre cele mai sensibile și educate nișe electro, materialele sale discografice (EP-urile SUPERBUS, lansat în 2010 și MONDEGREEN din 2012) lansate prin Error Broadcast aducându-i aprecieri și în afara granițelor.

CLNK în social media


CΛNS (aka Alex Catana) face parte din același val al producătorilor de beat music, reprezentând noua generație de artiști electronici inspirați de seva hip-hop-ului și R&B-ului autentice. Face parte din crew-ul ieșean Beat Poetry, este stabilit în București și se numără pe afișele evenimentelor electronice de 4 ani.

Cele două EP-uri lansate până în prezent (RFLPS în martie 2012 și Beat Tape Vol 1 în iulie 2012) îi recomandă potențialul care îl poate plasa pe viitor în cele mai aplaudate line-up-uri.

CΛNS în social media
Pe 8 iunie nu se ratează imnurile celei mai sonore dintre națiuni: beat music. 
Noutăți despre eveniment și RSVP aici: https://www.facebook.com/events/572484199440182
 

20130604

Toma Carnagiu - Unu pe luna nr. 06 si doua vorbe despre muzica, putere si revolutie



Toma Carnagiu, proiectul cu nume hilar de terrorcore al lui Valentin Toma aka Qewza, cealalalta jumatate a duo-ului electronic timisorean Makunouchi Bento, a ajuns la numarul 6 al mini-mixurilor "Unu pe luna", pornite la 1 decembrie anul trecut in ideea de a oferi ascultatorilor o alta perspectiva asupra muzicii romanesti vechi, cu ce are aceasta mai reprezentativ in toate genurile.

In editia de fata, Toma Carnagiu a sapat prin arhivele Electrecord, de data asta nu prin Seria Jazz, ci prin muzica pop. Piesele sunt alese din catalogul anilor '60 si '70, si au un aer intens de negro-spirituals, ethos hippy, foarte frapant daca ne gandim la ADN-ul muzical romanesc. Instrumentatia si virtuozitatea aranjamentelor e pe masura, si de neregasit in peisajul muzical romanesc de azi. Comparati cu hiturile romanesti din ultimii zece ani, si cu marile nume de pop contemporan si national.

Ascultand mixul, n-am putut sa nu ma gandesc la faptul ca doua revolutii au fost suficiente ca de pe placa turnanta a istoriei unei epoci sa nu se mai transfere nimic spre noua societate inchipuita de revolutionari. Dupa "revolutia" care a adus partidul comunist la putere, tot ceea ce era inainte a fost inlocuit sau marginalizat de noua muzica, iar dupa revolutia din decembrie, tot ceea ce ascultati in mixul de mai sus a fost incuiat in arhive de noul sistem de piata, care este o alta configuratie a puterii.

Puterea isi selecteaza muzica, ii ofera canale si medii de existenta in functie de cum reuseste aceasta sa o reprezinte ideologic, si blocheaza accesul la broadcasting al muzicii care e contra. Puterea de azi e una a capitalismului de tip capatuire (adica opus celui ascetic teoretizat de Weber), de unde si apetitul pentru manele si opulenta kitsch (citeste glamour) a noilor mijloace de productie media. Amintiti-va ca Radio Zu este parte din trustul Antena 1, ca si Romantic FM si ca Music Channel sunt pe undeva legate de actualul presedinte si de RCS&RDS, care in 2010 detinea 50% din actiuni. Nu mai conteaza cine e in spatele canalelor TV care difuzeaza manele.

Odata la 4 ani puterea isi alcatuieste playlistul si line-up-ul pentru festivalurile politice electorale, unde se aduna ca intr-o menajerie toate numele artistilor romani comozi (pentru ca sunt an-ideologici) si comodificabili (pentru ca, daca au un discurs usor politizat, el poate fi folosit pentru a ataca tabara cealalta). Care artisti pot face switch-ul de la o saptamana la alta intre diverse ideologii politice (sau ce a mai ramas din ele), sambata aceasta cantand pentru rosii, sambata viitoare pentru albastri, sau galbeni s.a.m.d. Legatura muzicii (din Romania) cu puterea este evidenta si, la fel ca multe alte realitati, nu tocmai subtila. Platon avertiza demult ca schimbarea muzicii unui popor duce la schimbarea schimbarea sistemului politic. Nu prea am dat atentie acestui detaliu.

Dar ca sa ne intoarcem la muzica, piesele din mixul de mai sus merita cunoscute si ascultate de generatiile mai tinere, macar de curiozitate cum zice Toma Carnagiu, pentru ca acestea si-au pierdut demult spatiile sociale si parghiile de productie in care sa fie deopotriva lucrate si consumate. Doar daca in tara nu se vor inmulti proiecte de tip "Discoteca", pentru a amplifica cat mai mult ideea de curiozitate si amuzament. Pentru ca e clar ca infrastructura necesara creatiei unor astfel de muzici a fost distrusa cu desavarsire.

Tracklist:

00:00 01 Adrian Enescu feat. Cezar Tătaru - Dar este vitejia (I)
01:17 02 Alexandru Jula - Nu te mai juca
03:36 03 Luigi Ionescu - Lalele / Turturele
05:12 04 Dorina Drăghici feat. Nicu Stoenescu - Ia-mă la braţ şi spune-mi tu
07:48 05 Jean Păunescu - Timpul chitarelor
09:21 06 Aurelian Andreescu - Fluierând pe stradă
11:16 07 Rodion Hodovanschi - Mână cârmaci
13:26 08 Orchestra Noru Demetriad - Jamay
15:48 09 Trio Grigoriu - În amurg
19:22 10 Ludovic Spiess - Tiki, tiki, ciu
21:11 11 Vali Niculescu - Aş fi putut dansa
23:40 12 Nicolae Kirculescu - Marea
28:10 13 Orchestra Electrecord feat. Ilinca Cerbacev - Portofino
30:14 14 Gigi Marga - Zi cu soare
32:59 15 Constantin Drăghici - Pe litoral
35:55 16 Elena Zamora - Good Bye Hawaii
38:05 17 Doina Badea - Trecea o şatră de nomazi
40:12 18 Sergiu Cioiu - Lipa lipa
42:06 19 Orchestra Electrecord feat. Lucky Marinescu - Taka takata
43:41 20 Denise Constantinescu - Fir de fum
45:10 21 Margareta Pâslaru - N-am nici o vină
47:02 22 Anda Călugareanu - Ce tânăr eşti
49:33 23 Gil Dobrică - Hai acasă
51:50 24 Ștefan Bănică - Cum am ajuns să te iubesc
54:04 25 Dan Spătaru - Îți pare rău
56:53 26 Anca Agemolu - Doresc un băiat care să mă iubească
58:22 27 Gică Petrescu & Formația Mondial - The Impossibile Dream
61:39 28 Adrian Enescu feat. Cezar Tătaru - Dar este vitejia (III)

http://www.tomacarnagiu.ro/
http://facebook.com/tomacarnagiu 
http://twitter.com/tomacarnagiu 
http://soundcloud.com/toma-carnagiu 
http://mixcloud.com/tomacarnagiu/

20130603

Compilatia Kochimpuls cu piesa lui Indie Jules "Thoughts come and go in solitude", nr.1 in topul vanzarilor pe decks.de





Compilatia "Kochimpuls", aparuta la Amuse Gueule pe 31.05.2013, si care e deschisa de piesa lui Indie Jules "Toughts come and go in solitude", a ajuns astazi numarul 1 in topul Buzz Chart decks.de al celor mai bune vanzari din ultimele 48 h.

Desi e listata in sectiunile Techno, Techhouse si Detroit, piesa e mai degraba o varianta personala de house marca Indie Jules, atmosferica, uplifting si bineinteles melodica, cu o usoara urma de nostalgie, ca si ultima piesa, pe care o puteti asculta/vedea mai jos. Ne intrebam daca titlul are legatura cu poemul omonim semnat de Percy Bysshe Shelley, poet englez din sec. XIX, cu un destin nu tocmai vesel, dupa cum se poate citi in biografia sa.


s


Compilatia a aparut in format 12", are numarul de catalog AG007 si contine urmatoarele 4 piese: 

1. indie jules - thoughts come and go in solitude
2. cajuu - on the road with bob
3. yuuki hori - black
4. alex q - the legend of paul and paul

Casa de discuri germana Amuse Gueule a fost fondata in 2011, primul release fiind semnat de Jules und Jasper, un alt proiect al lui Iulian Cuculea, omul din spatele noptilor Static, organizate impreuna cu The Model.

Avant'N'Gard improvizeaza la MTR pe poezia lui Iulian Tanase


Diseara la Muzeul Taranului Roman, Avant'N'Gard, grupul experimental avand in componenta pe Maria si Mihai Balabas, isi desfasoara tot arsenalul electro-acustic pentru a crea o ambianta sonora potrivita pentru poezia lui Iulian Tanase, poetul ex-catavencist care isi lanseaza volumul. Ezoteric spus, improvizatie sonora si suprarealism pentru chakrele superioare. Sau, daca preferati, muzica si poezie pentru suflet si minte.
Mai multe despre Iulian Tanase pe blogul personal, la aceste adrese: http://poemix.blogspot.ro/ si http://www.nemira.ro/iulian-tanase.
Universul sonor al Avant'n'Gard poate fi vizitat pe pagina de Soundcloud a colectivului: http://soundcloud.com/avantngard.

20130602

500+ likes and growing!


O veste buna de duminica: am trecut pragul de 500 de like-uri pe Facebook... 
 Multumim pentru suport! Va rugam sa bifati optiunile "Show in News Feed" si "Add to Interest Lists" de sub butonul Liked (in screenshot puteti sa vedeti unde si cum). Keep on boing-bum-chacking!

20130601

Boards of Canada transmite live noul album, luni 3 iunie direct de pe site

Transmisia, o premiera pentru trupa si de asemenea una din putinele lansari de care stim sa se fi desfasurat live online, se va face pe boardsofcanada.com. Tomorrow's Harvest e primul album al veteranilor WARP dupa "The Campfire Headphase", scos in 2005. Ca de obicei, scotienii de la BoC sint criptici si eliptici in ce priveste noul material, din care au lansat in preview piesa "Reach for the dead", de vazut mai jos. Albumul apare oficial pe 10 iunie. Mai multe detalii despre orele transmiterii la nivel global gasiti pe pagina evenimentului.