Alexandra Pirici on Red Bull Music Academy New York 2013

Proaspat intoarsa de la Red Bull Music Academy New York 2013 unde a participat cu Ada Kaleh, proiectul personal de vocal indietronica, Alexandra Pirici ne-a povestit despre experienta ei la RBMA, despre cum e sa ai privilegiul ca Morgan Geist sau Flying Lotus sa iti dezvaluie din secretele live-urilor pe care le fac, despre cele 8 studiouri puse la dispozitie si curatoriate printre altii de Four Tet, despre ce inseamna Red Bull Music Academy, ce este si ce nu este, cum sunt oamenii pe care i-a intalnit si mai ales cum se ajunge acolo.

Am citit recent o postare pe facebook a lui Distal, care spune feroce ca de cand s-a intors de la New York, unde a fost si el participant, "este o bestie in studio". Nici nu ai cum sa fii altfel dupa ce faci o infuzie concentrata de creativitate impartasita, conferinte la care vorbesc legende vii ale muzicii, partyuri, concerte, giguri, si deschidere pentru toate abordarile muzicale imaginabile. Nu ramane decat sa spunem si noi, asa cum s-a spus demult si in alt context: "Aplicati, aplicati si iar aplicati." Aflati mai multe din interviul de mai sus.

Ada Kaleh live la Red Bull Music Academy New York 2013. Si un scurt interviu.

Alexandra Pirici, va susține un concert live cu Ada Kaleh, proiectul cu care a câștigat selecția pentru participarea la Red Bull Music Academy ediția a 15-a ce se desfășoară la New York între 28 aprilie - 31 mai.

Evenimentul va avea loc pe 6 mai 2013, la Cameo Gallery, în cadrul unui line-up internațional ce reunește nume diverse ale scenei, de la Blondes, Mike Simonetti (Italians Do It Better), Rudy Zigaldo (planet mu), Astroboyz, CABAAL, Yodashe etc. Mai multe detalii puteți citi pe pagina evenimentului găzduit de Red Bull Music Academy.

Născută în 1982, Alexandra Pirici a absolvit clasa de coregrafie la Universitatea Națională de Teatru și Film în 2005. De atunci a participat la numeroase workshopuri internaționale cu Joe Alegado, Kombina Dance Company, Mark Tompkins, David Zambrano, Lisa Nelson, Inge Kaindlsdorfer, Leah Stein, John Jaspese.

Lista proiectelor personale sau la care a luat parte Alexandra Pirici este deja impresionantă  și nu se limitează la domeniul strict al coregrafiei, ci parcurgE un traseu care se întinde între zone diverse de expresie artistică și artă conceptuală, de la spectacole de coregrafie, performance-uri, intervenții în spațiul public,  ceramică contemporană și până la actorie.

Astfel, Alexandra Pirici a performart în Today at 7 p.m., coregrafia Ioana Macarie, Human Installation, un proiect al lui Florin Fieroiu, coregrafia Eduard Gabia, Hidden Worlds coregrafia Joe Alegado, Independans.ro Festival, 1998 și a susținut proiecte personale ca: You should know that he drank like an old whale,  la Nottdance Festival UK, Show la CNDB, Sibiu Dans Festival, Balkan Dance Platform, Explore Dans Festival, Amprenta - CNDB, Electric Madonna - (Interventie)- parte din proiectul Corpuri in oglinda – Muzeul de Arta Al României, Bucuresti, Not a life saving device la Tanzquartier Vienna, Kanuti GIlde Saal (Talinn), CNDB, Bienala Bucureşti 2005, Sprint la CNDB, In Bloom la Balkan Dance Platform 2003, Sculpture in the expanded field (2012) etc.

De asemenea Alexandra Pirici a avut numeroase roluri în filme de lungmetraj, precum Hai paura del buio / Cui îi e frică de întuneric (2010), Mănuşi Roşii (2010), Youth Without Youth / Tinereţe fără tinereţe (2007), The Wind in the Willows / Vântul prin sălcii (2006), Lacrimi de iubire (2005), cel mai notabil fiind rolul din filmul Youth without youth (2007)  în regia lui Francis Ford Copolla.

În 2012 Alexandra și-a extins explorarea artistică și la domeniul muzical colaborând cu partea de voce la compozițiile lui Horațiu Șerbănescu (Future Nuggets), apoi a început producția pieselor proprii, reușind performanța ca doar după un an să fie selectată din câteva mii de candidați pentru participarea la Red Bull Music Academy, în urma completării formularului și a trimiterii unei selecții de piese indie-electronica, care pot fi ascultate pe pagina de soundcloud aproiectului Ada Kaleh.

Dacă despre activitatea extramuzicală a Alexandrei există o bogată documentare pe Internet, despre proiectul muzical Ada Kaleh se cunosc puține, Alexandra păstrând discreția asupra acestuia. În interviul pe care l-am realizat înaintea plecării ei la New York, puteți citi mai multe despre participarea Alexandrei Pirici la Red Bull Music Academy New York 2013, motivele pentru care s-a apucat de muzică, despre geneza, semnificația și numele proiectului Ada Kaleh, relația dintre muzică și arta coregrafică și modul cum conectează Alexandra multiplele zone de expresie în care evoluează.

           

Î: Ai fost selectată pentru participarea la cea de-a 15-a ediție a Red Bull Music Academy, care în acest an va avea loc la New York. Cum ai ajuns să participi la selecția Red Bull Music Academy și ce a însemnat acel moment pentru tine?

R: Am aplicat cumva întâmplător, nu știam prea bine despre ce e vorba. Când am primit mail cu anunțul de selecție pentru academie le-am scris unor prieteni (Rusu si Flore) să-i întreb dacă e ok și dacă să mă duc :). Abia după aceea m-am informat și am înțeles care e contextul.

După descrierea pe care ți-o faci ești o artistă "nedisciplinată" (un termen mai puțin savant decât "post-interdisciplinară") și te situezi cumva la intersecția dintre coregrafie, artă performativă, artă conceptuală, muzică, intervenții în spații publice, actorie, în vastele teritorii ale artei contemporane... Care dintre aceste ipostaze ale tale ca și artist vor performa la RBMA New York pentru a intra în dialog cu publicul și cum vor susține acestea muzica ta care va fi în prim-plan?

Nu le văd ca pe niște ipostaze, mai degrabă gândesc cumva toate zonele ca fiind interconectate (deși delimitez proiectele muzicale de restul, altfel probabil că aș fi folosit numele meu). Încerc să folosesc și în alte medii informația pe care o am într-un anumit mediu - cred că se amestecă lucrurile destul de mult oricum, și asta ar trebui să poată produce ceva interesant. Poate nu folosesc încă suficient de mult în muzică informația pe care o am din zone mai conceptuale (cred că din cauza asta și delimitarea prin alt nume) - pe de-o parte așa am și început să fac muzică, mi se părea mișto că poate comunica direct, senzorial, pe de altă parte simt nevoia să conceptualizez mai mult - și n-aș vrea să sune pretențios pentru că nu cred că e, mă gândesc doar ce înseamnă să produci în zona asta și dacă și cum poate deveni ceva mai mult decât another piece of entertainment. Dar încă n-am reușit să mă gândesc suficient de serios.

Deci, ca să răspund la întrebare, cred că termenul de "performer" acoperă toate zonele pe care le-ai amintit.

Din ce va consta live-ul tău? Mai precis, te-ai gandit să inserezi și momente de interactivitate, dans, visuals...?

Deocamdată nu, o să cânt câteva piese. Nu mă descurc prea bine tehnic- chiar și pe modelul laptop musician, cam acum un an și ceva am început să învăț singură Ableton și deocamdată încerc să mă concentrez pe asta - să învăț să mă descurc tehnic live, singură.

Ca și coregraf ai fost mereu expusă muzicii, e fundalul pe care ți-ai dezvoltat un anume tip de performativitate (cea corporală). În ce context te-ai decis să produci muzică, să compui, să cânți, și să apari live?

Ca și coregraf, de fapt, nu prea mai lucrez de mult timp cu muzica. E o chestie obișnuită, multă lume crede că se leagă neapărat dar în dansul contemporan din ultimele decenii nu mai e musai să se lucreze cu muzica, adică mișcarea și noțiunea de "dans" au fost conceptualizate diferit și de sine stătător. Mai degrabă m-am apucat de muzică ca să iau o pauză de la coregrafie și performance - deși mi se pare foarte important felul în care reacționează corpul tău la muzică - îmi place când muzica te face să te miști și nu mă refer neapărat la "dans". De cântat cu vocea am mai cântat puțin, în contexte mai "artistice" dar m-am hotărât să și compun pentru că îmi plăcea și apoi să și "produc", aproape, pentru că mi se pare mișto modelul "do it yourself" - nu doar în muzică, dar mai ales aici unde femeile sunt de obicei trimise la microfon și la coafor.

Muzica ta e puternică, minimalistă, fără apel la structuri sau genuri tradiționale, nu pare a avea nimic oriental, și de asemenea nu are nimic care să trimită la o realitate care a fost înghițită de valurile istoriei, precum insula Ada Kaleh de pe Dunare. De ce totuși proiectul tău se cheamă Ada Kaleh?

Nu cred că titlul trebuie să aibă, neapărat, o legătură directă cu lucrarea/produsul dar pot sa refac un fel de traseu... La Ada Kaleh mă gândesc mai degrabă ca la o Atlantidă autohtonă și mi-a plăcut ideea asta, de paradis mai "de provincie", pierdut, care încearcă să iasă la suprafață și să intre în dialog cu lumea largă printr-o voce și un program de calculator :). Și asta nu știu dacă înseamnă că vorbește neapărat în turcă sau cântă oriental. E ca și cum n-ai putea să vii din Burkina Faso și să te gândești la călătorii în spațiu și la cyborgi, e musai să-ți performezi "identitatea" - orice ar însemna asta. Am ales numele într-un moment în care se lega și de o experientă personală, îmi pierdeam unul din bunicii din Brăila, îmi aminteam de cum am primit eu "botezul Dunării" și de tot felul de prostii. Ceva din istoria personală e acolo și probabil că în orice produc - însă muzical aș vrea să încerc zone foarte diferite și nu cred că le-aș putea lega pe toate de numele proiectului. Poate la un moment dat o să fie mai oriental, poate la un moment dat o să fie mai spre noise - poate în loc de armonie se construiește o tensiune sau o contradicție bună între nume și "produs". Mai am un proiect împreună cu Horațiu Șerbănescu - la care, de exemplu, ne tot chinuim cu numele - a trecut deja ceva timp peste el dar sper sa îl actualizăm la un moment dat.

Live-ul tău e o premieră din mai multe puncte de vedere: pentru că formația ta vine dinspre coregrafie, pentru că e primul tau live și are loc direct în cadrul unui eveniment internațional, într-un line-up care are mulți poli-instrumentiști și nume destul de sonore ale scenei de electronica contemporană (mai puțin Blondes). Cum te raportezi la acel context și ce îți dorești cel mai mult să se întâmple în ziua de 6 mai când vei performa la Cameo Gallery în ce privește live-ul tău?

Păi mai mult decât pot să fac, n-o să pot să fac. Eu am aplicat cumva ca vocalist sau nu știu, la partea aia mi-am dat cea mai mare notă :) - apropo de poli-instrumentaliști, sper să apuc să mai butonez un pic până atunci și să nu-mi crash-uiasca laptopul, atât - am un PC (e și o constrângere - nu mi-am permis niciodată un mac - dar și o alegere, cumva, pentru ca probabil mi-aș fi permis dacă mi-aș fi dorit.) Dar râdeam azi cu un prieten la telefon și ziceam că suntem în post-orice și deci orice poate fi bine.

Red Bull Music Academy se desfășoară în acest an la New York între 28 aprilie și 31 mai, și reunește 62 de artiști, producători, DJ, instrumentiști din 29 de țări, într-un maraton de evenimente, workshopuri, proiecții documentare, gig-uri la care vor fi invitați Brian Eno, Giorgio Moroder, Lee Scratch Perry, James Murphy, Flying Lotus și multe alte nume sonore care au scris istorie în muzică. Participanții vor avea colabora în sesiuni extinse de lucru și înregistrări în nouă studiouri de muzică, sub directa îndrumare a vizionarului Four Tet. Aflată la a 15-a aniversare, Red Bull Music Academy este responsabilă pentru propulsarea celui mai fecund dialog global între legendele industriei muzicale și talentele emergente. Începând din 1998, acest dialog se poartă în fiecare an în orașe precum Berlin, Cape Town,  Melbourne, Barcelona, Rome, São Paulo, Londdra, iar în acest an New York. Această combinație unică dintre cunoașterea specifică reprezentanților old school și soundul promovat de noile școli de muzică electronică este neegalat pentru impactul asupra explorării și finalizării creativității. Cu fiecare ediție, Red Bull Music Academy lasă în urmă structuri nou create în scopul de a încuraja colaborarea și schimbul creativ pentru anii ce vor urma.

www.redbullmusicacademy.com

www.rbmaradio.com

www.facebook.com/redbullmusicacademy

twitter.com/rbma

"The center of bass music is in your chest" - an interview with Alien Pimp, the mastermind behind DubKraft Records 6th anniversary

Silviu Costinescu aka Alien Pimp has been succesfully running DubKraft Records since 2006, he is one of the few guys who achieved something in electronic music and seems to have made the right choice when he left Romania to establish in Spain and to promote his vision, dreams and love of bass music and people.

I've always been impressed by the quality of his production and the energy levels flowing out of his music; recently I've had the opportunity to know him from a different perspective, which revealed a very patient and demanding guy when it comes to the quality of material he puts his hands on as a professional. (Him being the master engineer of my debut album, and I can tell he did magic with the tracks.) 

For the last weeks he has been very busy preparing  the launch of "DubKraft Records: 3 more years", but he found the time to discuss with me about his evolution, bass music, accomplishments and visions. 

You can listen the album from the player bellow and support the artists by buying it (good news: you can buy a physical CD from here on Amazon!)

 "If they can do it, I can do it."

First of all, happy anniversary for the first six years of DubKraft Records! Or should I say SoundKraft Records? Which one was the first? Please describe a little bit the family of labels you currently run?
Thank you! The anniversary was actually last autumn, but back then I was trying to make an honest buck producing a massive concert for the EU in Bucharest. That work sponsored the anniversary CD and all the buzz you hear now. Better later. Heh, SoundKraft was once upon the time, but it seems it left a mark. DubKraft is its heir and there's also the False Flag Operation sublabel, currently in cue, but when I'll press "Play" again it's gonna rock your world!

How did you start them and establish the network of artists represented today?
I always think: if they can do it, I can do it. Do I need to do it? Is it worth to do it? 
Apparently it's all I really care doing, apart from actually creating stuff. 
The network built itself naturally, in time, based on mutual need for collaboration and support.

When you left Romania (how long ago, by the way?) how you envisioned your future as an electronic music artist in Spain and how it turned out to be? You go to Barcelona knowing what you wanted to do with your life or it was a universal conspiration?
I left Romania about 5 years ago, looking forward to a more sunny and less tensed place, with a more progressive environment for my work. I ended up in the major city with the least music venues and bass music promoters in EU. It's like back in time, compared to the fervent scene in Bucharest now, constantly evolving. 
But I took it like a chance for a new start in the shadows of the palms, with the salty sea breeze in my face. Probably in Berlin I would've prospered more, but here I am happy and I think I have earned a little place of my own in the scene here. 
I am not looking at my artistic future in terms of career and achievements. I look at it in terms of being happy with my contribution to this world and with the support i'm getting. Now I don't think I'm in full balance, very few people in my position are, but I know I did my best and the results were more consistent than the average.

By the way, you're a professional musician, meaning you earn your life out of music only, isn't it? Do you run the label by yourself, meaning networking, PR, booking, recording, mixing and all the stuff?
Most of what I do is music/art related, but I survive exactly because I don't rely on just one skill or trade. In music industry I have played almost all positions you can think of, I've tried anything I could, sometimes simply for the sake of experience and learning. Also had jobs and endeavours in a few other fields. In one year I can have a dozens of different jobs/positions/projects/responsibilities. This label can't support "physical life" yet. So I can't afford much collaborators, I outsource as little as possible in order to survive. I've seen these times coming long ago and I've trained myself way ahead, so, with a significant deal of sweat and time, with much support and understanding from the amazing artists we work with, we're still here, stronger than ever.

Is there any DubKraft night anywhere in Barcelona? Or do you have a residency somewhere? Please tell us your most important venues you played.
 
There isn't a regular night, just occasional one night stands. We're also part of the crew that carries the Terra events, not sure if any other promoters represent simply for bass right now in Barcelona, anyway, we're among the few still holding. We have many plans, but not sure if the world is ready for them. I've played a little bit of everything around here, from Razzmatazz to art galeries and smelly pubs.

You activate in the electronica music field under various monikers: Alien Pimp, Sonic Tonic, Marginal. It's a case of multiple personalities, multifaceted ego or you feel you're living at the intersection of different universes and you choose to play a different role under a different name for each one of them?
I released music under much more monikers. The alias doesn't reflect the physical identity of the author, but the conceptual identity of the project. E.g. Alien Pimp is the one who brings a superior way of pimping, at energetic and emotional level. As opposed to the general perception, which is our reality projected into space under the form of a green little man covered in bling. First you get amused by your own projection of it, then maybe you get in touch with my alien perspective on it.
 Marginal is the under-dog that makes the difference. In reality not an uderdog, but within its own artistic paradigm it is whatever it wants to be.
 And so on...

"Bass music it's not a genre, same way not collecting stamps is not a hobby."

Though you mentioned countless time that you don't stick to a single electronic music genre, it seems you're mostly on the bass music side. How do you explain this constant relation you have with bass culture?

Bass music, as I've been pushing it for the last 3-4 years, it's not a genre, same way not collecting stamps is not a hobby. Bass music is all electronic music built on a fat layer of bass. It encompasses all genres and unites all music on a different criteria: ground-shaking, chest rattling bass is what we prefer. Not what we're limited by. That's exactly why the name is not more specific than this.

There's a funny transition from the B movies vocal excerpts used in early drum&bass music to the current almost omnipresent random pitched post-burial kind of treating vocals. It seems this effect introduced the voice as a way to humanize bass music and to add it a, let's say, more feminin, if not androgin side. What do you think of those small transitions that made bass music what it is today as opposed to what used to be in the jungle/ragga era?

I don't have time for this, I don't participate in these cycles anymore, I just absorb and use anything that helps a track achive what i want it to achive (originality included). Anyway, whatever rocks your boat, means are irrelevant, i only care of the final product. Make sure it's worth people's time.

What you mean by cycles?

It's a loop: one dude comes up with the new trick, then it gets milked to death, then everyone gives up on it, then a new generation re-discovers it, then... 

I can't afford to have these fads dictating my artistic decisions, that's a job for my inspiration, my mood and my instincts.

What did you take into account when you made the selection for "DubKraft Records: 3 More Years"?
 
What I always do, what the label's motto says: "Bass, Spirit, Character". But also tried to remind of the past and give hints about the future.

I saw a Chilian (Dimito), a Bulgarian (Balkansky), a Romanian (Vlad Onu).. who are the others? It's like a reunion of most talented outernational bass music artists, most excentric in terms of country of origin?

Hehe, Dimito is a friend from Barcelona who's just exploring life in Chile now. One of the most promising new names in our camp. We are more global than the NWO, baby!

Speaking of origins, where's now the centre of bass music?

The center of bass music is in your chest.

Now, I know it's a silly question to ask an electronic music artist what this or that tunes means, 'cause one can't translate logically and rationally all the feelings, thought and small decisions that make a track comes to life. But, for the exceptionally track Constantin Brancusi, what was the context?
It's a combination of many things that contributed to this outcome, many difficult to explain indeed. I kinda modeled that track the way I imagine him modelling clay or rock. I resonate a lot to his aesthetics. I am very visual, 3d visual. And, as a discrete wink from the universe, the day I made it public was just before his b-day, it just happened, I was unaware of it at the time.

Boingbumchak's readers know how obsessed I am with the idea of electronic music as a form of resistance against consumerism, ibizification of music and all the plastic trends surrounding us today. Is it bass music a form of resistance? If yes, against what? 

The only form of resistance against consumerism is not consuming more than you really need. The rest is marketing.
 Bass music tries to resist boring shit and party poopers. Maybe.

Any trip advices for electronic music fans, to Spain, to inner self or whatever important destination?

Yes, go to Spain, to inner self or whatever important destination. The more you move, the more you interact, the more you learn, the more you understand, the better you can harmonize with the Universe. Experience is the only aquisition that constantly keeps growing in value.

"The only thing I have ever wanted to accomplish: to create thousands of interactions that generate deep emotions and thoughts."

What's your biggest achievement? And the biggest disappointment?

Biggest achievement: waking up from the mass halucination called human culture and finding some inner peace.
 Biggest disappointment: how humans fulfill their potential.

What do you think you've accomplished these years (in terms of sound, personal development, gigs, line-ups, connections etc.)?

The only thing I have ever wanted to accomplish: to create thousands of interactions that generate deep emotions and thoughts, improvement, and the sensation of quality time.

How do you see the evolution of clubbing relating to bass music and to EDM in general?

Highly connected to the social and personal evolutions. Which are generally involutions right now.

Any suggestion for the newcomer artist wanting to make a career out of music?

Define career and see if it's what you really need. 
Then build it like a track, so you can make music out of your career.
 Alien pimping.

What are you're plans for the future?

To live more in the present.

If you're kind to say something to our/your readers? 
 
Fight what you don't like by supporting more what you like.

Thank you for the interview!

You could've spent this interview time watching TV.  You have voluntarily contributed value by chosing otherwise. Big up and much thanks for that!

More info on:

www.silviucostinescu.info

www.dubkraftrecords.com

Norzeatic: "Tot ce am făcut ţine de un “underground sufletesc” – o trăire, o libertate interioară"

Photo by Liviu Albei aka Vlahu

Chiar daca relatia mea neevoluata cu hip-hop-ul romanesc e de tip ureche ciulita la versuri in care vad un El Dorado de bogatii sociologice cu care as face o avere de analize pe Boing Bum-Chak (m-am abtinut, din fericire sau nefericire, pana acum), ea se datoreaza celui care acum se numeste Norzeatic, pe care l-am cunoscut in 1999 sub numele de Vexxatu Vexx, cand lansa un album istoric (Veriga lipsa), cu deocamdata irepetabila piesa in romanes Ec, Dui, Trin Me Dusmanonghe.

De atunci lucrurile s-au schimbat subtil si radical: dupa ce a facut o revolutie in hip-hop, Vexxatu a facut o revolutie cu el insusi si s-a transformat in Norzeatic, iar ultimul sau album "Exercitii pe ritm de pace" a fost desemnat in Dilema Veche drept unul dintre albumele anului 2012.

Cam asta e, pare ca sensul schimbarii trebuie indreptat spre interior si da rezultate mai bune chiar si in exterior. Cam asa predica poemic Norzeatic, pe linia lui Gil Scott-Heron, in Revolutia proprie : ne-am obisnuit de la jurnalisti sa auzim multa critica sociala care de fapt nu a schimbat nimic. E plina lumea de declaratii de intentie, manifeste, platforme program etc. care au vrut sa schimbe ceva, cand de fapt primul lucru pe care trebuia sa il schimbe, de mii de ori mai benefic pentru toti, era propriul autor.

Zicea un slogan pus intr-o semnatura electronica a unui client cu care am lucrat vreo doi ani in urma: "cel mai puternic mod de a schimba lumea este sa introduci povesti in ea". Probabil ca asta face si Norzeatic, povesti cu poezia strazilor exterioare si a aleilor interioare, de notatie si conotatie sociala,  povesti cu oameni de p-acilea, si mai putin povesti cu utopii si idealuri sociale/estetice care s-au prabusit si se prabusesc in praf rand pe rand. Mai ramane un singur lucru.

Interviul dat de Norzeatic pentru Veioza Arte completeaza raspunsurile pe care le-a dat pentru articolul Ziua independentei din Dilema Veche.


1. Ce arie de expunere ai in prezent si spre ce tinzi (local, national, european, international)? In ce locuri concertezi de obicei si unde ti-ar placea/ti-ai dori sa fii invitat sa participi?
Aria mea nu e condiţionată de graniţe, ci de răspândirea limbii române. De exemplu, de curând am cântat pentru prima data la Chişinău, dar n-aş spune c-a fost în străinătate – ţine tot de spaţiul limbii române. Am evoluat şi în deplasare, în Germania, la un festival internaţional, şi sunt calificat universal: repertoriul meu include texte în rromani, engleză, am cunoştinţe de japoneză deci există potenţial, în plus pregătesc un text în limba gimnastică şi mă interesează modurile de comunicare extraterestre.

2. Cum ai ajuns sa intri in circuitul muzical in care evoluezi in prezent?
M-a introdus Orlando, un vecin de bloc. El era afiliat, trăgea în studio, mergea în cluburi. Asta era prin 94-95. Mai departe am mers pe pana mea.

3. Cum iti promovezi muzica si cum te promovezi ca artist? Descrie te rog toate canalele si mijloacele folosite, de la cele formale (comunicate presa, agentii PR etc.) la cele informale (fb, bloguri, twitter, myspace etc.).
Încerc să aduc informaţia acolo unde publicul s-o poată accesa atunci şi atât cât vrea, fără promovare agresivă sau excesivă. Am un site, un cont de Facebook, canale de YouTube şi SoundCloud, deci cine mă caută ştie unde să mă găsească. Pentru evenimente am un mailing list şi trimit invitaţii pe Facebook. Sunt propriul meu producător, manager, PR, A&R, label owner şi contabil.

4. Albumele/piesele tale au fost publicate prin intermediul unor case de discuri sau indendent sau in regie proprie? Care e aportul adus de networkul de productie si de distributie in care evoluezi muzicii pe care o faci?
În anii ’90 am avut contracte de impresariat şi producţie cu o casă de discuri care scotea doar casete, dar între timp mi-am revenit, mi-am schimbat identitatea şi am luat calea independenţei. Am făcut totuşi un deal de distribuţie cu un label, pentru ca şi aceia care citesc doar o revistă şi vizitează o singură librărie să aibă acces la muzica mea.

5. Consideri ca expunerea ta unui public mai larg ar fi sau nu benefica pentru evolutia ta ca artist? Poti sa argumentezi pozitia ta?
De principiu ar fi doar benefică, fiindcă sunt purisan şi ştiu cum să fac ca publicul mainstream să nu mă tragă după el. Totuşi, prefer un public restrâns şi pregătit unuia mare şi diluat. Am avut concerte cu 30 de “cunoscători” cu o atmosferă mult mai vie decât la evenimente cu sute de oameni care nu ştiau cum să ia muzica mea.

6. Ce inseamna pentru tine artist independent si muzica independenta? Care este relatia acestora cu undergroundul si cu mainstreamul?
Independent e cel a cărui artă nu depinde de nimeni. Poţi avea contracte, casă de discuri – atâta timp cât nimeni nu îţi induce/recomandă/impune/ ce să faci, e OK. E foarte bine când artistul are acces şi la alte pârghii – producţie, management – atâta timp cât acest control îi protejază arta. Când business-ul devine prioritar, osia trece de car, iar materialul devine precar.

7. Evoluezi in perimetrul de manifestare al cuiva care a decis sa ramana in underground in opozitie cu mainstreamul sau al cuiva care considera ca undergroundul e o perioada de tranzitie la mainstream si ca incadrarile sunt fluide si nu te intereseaza decat sa te exprimi? De ce?
Sunt două componente: una de sound şi una de acoperire. În ceea ce priveşte soundul, eu am ţinut tot timpul de underground – experiment, reinventare, verticalitate. Legat de acoperire, de ceva vreme sunt într-o zonă “între” – am un public restrâns, format din cunoscători, dar care creşte treptat, de curând am avut şi piese la radio, deci sunt pe o cale de mijloc care-ţi oferă ce-i mai bun din ambele lumi: din underground – respectul, publicul avizat şi lipsa de compromisuri, iar din mainstream – banii, faima, fetele frumoase etc.
Ar mai fi încă ceva: tot ce am făcut ţine de un “underground sufletesc” – o trăire, o libertate interioară. Nu-mi doresc să fac parte din ceea ce e acum mainstream, ci mai degrabă sunt unul dintre cei care încearcă să schimbe polii.

8. Ai avut tendinta sa exprimi o pozitie sociala prin muzica ta sau doar una estetica si functionala?
Ambele, în paralel, în funcţie de situaţie.

9. Cum te situezi si cum iti faci cunoscuta pozitia fata de mainstreamul muzical romanesc actual? Ai avut luari de pozitie, formale (publicatii si site-uri de profil) sau informale (pagina proprie de facebook, twitter, myspace sau comentarii online)? Situarea ta in underground si perceptia ta ca artist independent este ea insasi o astfel de pozitie?
M-am lansat la mijlocul anilor ’90 în plin boom al mişcării hip hop de la noi, când opoziţia underground-mainstream era un subiect mult disputat. Obişnuiam să teoretizez în piese legat de aceste aspecte. Acum nu mă mai preocupă atât de mult această dualitate, aş vrea să schimb lucrurile prin ceea ce fac eu, şi întrucât n-am legătură cu mainstreamul – de ce-aş intra acolo?
Interesante sunt problemele care ne scapă în timp ce urmărim lumea mainstream, fie aspirând la ea, fie criticând-o.

10. Cum te raportezi la popcultura contemporana romaneasca si de aiurea? Esti critic, integrator, te infuenteaza, nu te intereseaza, aspiri sa intri in ea etc.? Cum argumentezi?
Din când în când mai iau contact cu ea, fără să vreau sau atunci când iau mostre, fiind lucrez în manieră hip hop şi fac sampling – idei, sunete, fapte şi aşa mai departe. În rest trăiesc în lumea mea, paralelă cu toate astea.

Maria Balabas (Avant'N'Gard): "Încerc să conștientizez din ce în ce mai clar rolul pe care artiști și oameni ca mine trebuie să-l joace și care sunt mijloacele de a face acest lucru cât mai dedicat, sincer, hotărât, eficient"

Cand am citit prima data chestionarul completat de Maria Balabas pentru Ziua Independentei din Dilema Veche m-am gandit ca este un exemplar manifest de pus in rama - manifest in sensul avangardei clasice - asa cum rar se mai verbalizeaza in ziua de azi. 

Cititi si veti fi de acord ca ideea se potriveste cu numele formatiei in care activeaza Maria (Avant'N'Gard) si ca da, in aparenta raspunsurile se pot constitui intr-un manifest. Dar, dupa ce in veti citi si reciti, va veti da seama ca spre deosebire de manifestele revolutionare care denunta o stare de lucruri exterioara, fiind indiferente de fapt la miscarile cuantice ale starilor sufletesti si dialectica riguroasa a asumarii unei evolutii interioare, raspunsurile de mai jos sunt mai putin denunt si incercare radicala de a schimba ceva exterior, cat o enuntare reper a traseului de urmat intr-o explorare a unei realitati interioare particulare, miscare ce devine de fapt obiectul actului artistic. 

Mi-am amintit si de un concert la care Maria a fost invitata (Nu&Apa Neagra si Mircea Florian) si de cat de atins am fost atunci de felul in care acest parcurs interior este revelat apeland la modalitati de exprimare stereotipe (cum era bunaoara monologul vorbit din mijlocul multimii, ce lua forma unui interviu/marturisire tip reportaj radio, avand insa continutul halucinant al asocierii libere de trairi si staze intime care de fapt nu isi gasesc niciodata locul in discutiile noastre cotidiene).

Am avut dreptate sa il consider extra-ordinar, este intr-adevar iesit din schemele cotidiene, dar nu este un manifest, decat in masura in care sinceritatea si transparenta abordarii rationalizate in felul in care o face Maria poate fi urmat, la o adica, si de altii.

Mi-a fost greu sa pun un citat in titlu, cel mai potrivit ar fi ca titlul sa fie constituit din toate raspunsurile de mai jos; l-am ales insa pe cel care mi se pare ca o imbraca cat mai bine pe Maria, cel care fixeaza o tinta si o directie, lasand insa toate lucrurile nespuse (ocolisurile tainice ale devenirii - daca nu vi se pare prea pretioasa exprimarea) acolo unde unde ele raman sa fie descoperite.


1. Ce arie de expunere ai in prezent si spre ce tinzi (local, national, european,  international)? In ce locuri concertezi de obicei si unde ti-ar placea/ti-ai dori sa fii invitat sa participi?

Acționez atât ca artist solo, cât și cu grupul Avant’n’Gard, dedicat muzicii improvizate, cu un sound psihedelic-ambiental. În această formulă am început să fim invitați la festivaluri naționale (SIMN, Bookfest, Astra Film Festival, Sibiu Jazz and More, Street Delivery etc) și concertăm în cluburi, în ceainării, în librării, oriunde ni se deschide o ușă. Mi-aș dori ca Avant’n’Gard să fie invitat în festivaluri internaționale pentru a dezvolta colaborări cu alți artiști și pentru a intra într-un circuit mai amplu, care-ar putea constitui o motivație puternică pentru continuitatea grupului. Un început există – am participat la Art’s Birthday 2012 (eveniment EBU), radioul național croat ne-a difuzat discul Soare Staniol și un concert etc. Ca artist solo am performat în Belgia și Olanda, am o piesă pe compilația internațională Framework 250, editată de ResonanceFM, dezvolt instalații bazate pe field recordings și voi participa în proiectul Sounds of Europe. Deocamdată încerc să dezvolt un teritoriu artistic puternic personalizat care cred că, firesc, va dezvolta pe parcurs tipul de expunere care-i va fi caracteristic. 
     
2. Cum ai ajuns sa intri in circuitul muzical in care evoluezi in prezent? 

Sound-ul și conceptul Avant’n’Gard s-au decantat pe parcurs, fără strategie. Sunt 4 ani de când grupul concertează și de când căutăm felurite mijloace de a atrage public înspre muzica noastră. La început cântam pentru un grup de prieteni, pe parcurs grupul s-a mărit, am început să acordăm noi încredere acestei formule și să o promovăm. Fiind vorba de muzică experimentală (să-i zicem), deci de un teritoriu nu tocmai popular în România, circuitul muzical nu este atât de larg. Pas după pas, cântând și vorbind despre muzica noastră, am cunoscut oamenii care se află în centrul mișcării și care susțin acest fenomen, implicit, acordându-ne și nouă încredere.
         
3. Cum iti promovezi muzica si cum te promovezi ca artist? Descrie te rog toate canalele si mijloacele folosite, de la cele formale (comunicate presa, agentii PR etc.) la cele informale (fb, bloguri, twitter, myspace etc.)

Avant’n’Gard are o pagină pe facebook (www.facebook.com/avantngard), conturi pe soundcloud.com și un cont myspace neactualizat. Pentru invitatii la concerte utilizez aproape exclusiv rețeaua de contacte facebook a mea personală și a organizatorilor. Lansarea albumului Soare Staniol a fost promovată mult mai larg – radiouri, site-uri specializate, organizatori multipli care s-au implicat în distribuția informației. Eu sunt cea care concepe comunicatele de presă (uneori compuse într-un limbaj lejer) și care creează și flyerele evenimentelor. Nu cred că muzica noastră are nevoie de agenții de PR.

4. Albumele/piesele tale au fost publicate prin intermediul unor case de discuri sau indendent sau in regie proprie? Care e aportul adus de networkul de productie si de distributie in care evoluezi muzicii pe care o faci?

Toate cele 3 albume Avant’n’Gard de până acum (Peisaj pictat în ceai, Soare Staniol, Colinde netemperate) au fost publicate independent, fără label. Am colaborat pentru Soare Staniol cu o casă de discuri pentru distribuție națională.   

5. Consideri ca expunerea ta unui public mai larg ar fi sau nu benefica pentru evolutia ta ca artist? Poti sa argumentezi pozitia ta?

Pentru tipul de muzicalitate dezvoltat de Avant’n’Gard cele mai potrivite sunt concertele cu un public restrâns, până la 50-60 de oameni, dar care să aibă posibilitatea de a se concentra asupra muzicii. Una dintre probleme ar fi aceea că, dacă crește numărul de concerte, nu crește neapărat numărul celor care vor participa. În acest sens, mi-aș dori ca publicul să devină mai larg și mai diversificat. Expunerea în concerte în fața unui public mai mare (100, 200 de oameni) este potrivită pentru anumite performance-uri, uneori derulate tot sub titluatura de Avant’n’Gard, dar în colaborări, cu sound mai agresiv, mult mai accentuate ritmic și mai puțin libere ca formă.

6. Ce inseamna pentru tine artist independent si muzica independenta? Care este relatia acestora cu undergroundul si cu mainstreamul?

Singura cale de a scoate un album ca Soare Staniol a fost aceea a auto-finanțării. Albumul a fost primit foarte bine de critica națională și internațională de profil. Din punct de vedere economic însă, lucrurile se mișcă foarte greu pentru astfel de producții. Pe de altă parte, albumul cuprinde exact muzica noastră, așa cum suna ea la momentul respectiv, ceea ce este minunat. și, mă gândesc, un artist independent își asumă tot ceea ce-nseamnă gesturi radicale de curaj și de eliberare de constrângeri, creându-și propriul limbaj și o personalitate mult mai puternică.
  
7. Evoluezi in perimetrul de manifestare al cuiva care a decis sa ramana in underground in opozitie cu mainstreamul sau al cuiva care considera ca undergroundul e o perioada de tranzitie la mainstream si ca incadrarile sunt fluide si nu te intereseaza decat sa te exprimi? De ce?

Evoluez ca artist preocupat de anumite stări sufletești imposibil de exprimat altfel, de libertatea de expresie a eu-lui prin sunet și prin cântatul împreună cu alții, de ieșirea din cotidian prin forța actului „de a face muzică”. Îmi asum cu totul această direcție de gândire și de existență, devenind pe parcurs conștientă de faptul că mă încadrez într-o anume nișă, dar cu corespondențe în aproape fiecare colț al lumii. Imperfecțiunile deliberate, lipsa de cenzură pe ritmică și sunet, avalanșele verbale, melodiile lipsite de eroism sunt doar unele dintre modalitățile manifeste prin care, până acum, am descoperit că poți atinge starea de libertate a conștiinței, comunicarea cu grupul, ruperea de clișee, precum și alte lucruri mult mai mărunte dar minunat de importante. Nu gândesc  în termeni de underground și mainstream, ci mai degrabă pun în balanță cultura, disponibilitatea sufletească și intelectuală a publicului pentru a face ca astfel de statement-uri artistice să devină prezențe mai importante în viața sa.     

8. Ai avut tendinta sa exprimi o pozitie sociala prin muzica ta sau doar una estetica si functionala?

Cred că nu există granițe perfecte între abordarea estetică și poziția socială a unui artist. Tipul tău de expresie se află în echilibru cu funcția socială pe care ți-o întrevezi. Am cântat la un moment dat pentru o audiență foarte mare, îndemnând la rezistență în fața mesajelor propagandistice. Am făcut-o cu convingere și simțind în chiar momentul de pe scenă că am o mare responsabilitate. Cum totul era improvizat, forța respectivului concert a fost parcă mai mare, fiind parte perfect integrată în atmosfera festivalului, declanșând o reacție puternică în cei care ne-au ascultat. Cu un tip diferit de convingere, cu o interiorizare mai mare și cu o sensibilitate declanșată aleatoriu de orice amănunt, vorbesc/cânt despre lucruri abstracte, momente de intuiție, oameni etc. 

9. Cum te situezi si cum iti faci cunoscuta pozitia fata de mainstreamul muzical romanesc actual? Ai avut luari de pozitie, formale (publicatii si site-uri de profil) sau informale (pagina proprie de facebook, twitter, myspace sau comentarii online)? Situarea ta in underground si perceptia ta ca artist independent este ea insasi o astfel de pozitie?

Fiind și jurnalistă încerc, prin tot ceea ce fac, să susțin un anume tip de selecție muzicală și, bineînțeles să sprijin artiștii pe care-i consider relevanți. Emisiuni de radio (Dimineața crossover, Generația sonoră), articole în presa scrisă (Dilema Veche, Tataia, jazz.ro) etc. Fac parte din Asociația Propuls, al cărei scop este promovarea muzicii contemporane și din grupul Ars Acustica afiliat EBU. Desigur, acțiunea mea artistică în sine, este un statement și, în același timp, o radicalizare a plasării pe coordonata socială.

10. Cum te raportezi la popcultura contemporana romaneasca si de aiurea? Esti critic, integrator, te infuenteaza, nu te intereseaza, aspiri sa intri in ea etc.? Cum argumentezi?

Unele lucruri sunt îmbucurătoare în popcultura autohtonă. Multe albume, trupe cu un sound din ce în ce mai calitativ, colaborări. Dar încă ducem o mare lipsă de curaj și de discernământ. De aceea sunt foarte puțini artiști pe care-i admir și la care mă raportez. Încerc să conștientizez din ce în ce mai clar rolul pe care artiști și oameni ca mine trebuie să-l joace și care sunt mijloacele de a face acest lucru cât mai dedicat, sincer, hotărât, eficient. 

Firebinteanu: "mai lasă-mă cu underground-ul si cu independenta - muzica bună se face cu bani multi, cu producatori, cu public in delir..."

Fierbinteanu canta demult, canta fusion, spre experimental pop, cu elemente de electronica, si, cel putin pentru autorul blogului, au intrat in radar odata cu castigarea concursului de remixuri la Dvorak, organizat de Centrul Ceh (din pacate piesa nu mai este pe soundcloudul institutiei, asa ca cereti-o daca vreti sa o ascultati). Si mai cu seama cu ocazia participarii la unul dintre evenimentele simultane  desfasurate in Bucuresti la Centenarul Cage inchipuit de Sambata Sonora.
Cristian apare pe scena si in proiectul Plurabelle, si as zice ca e foarte ironic, si autoironic si ludic si spontan si hiperbolic, atat in muzica cat si in realitate (desi inca nu ne-am cunoscut personal). O sa pastrez insa toate calificativele pentru recenzia albumului The beauty of music pe care l-am primit prin posta si care, ca sa zic doar putin, e o mare surpriza din toate punctele de vedere (in primul rand pentru ca mi-a parvenit ambalat frumos in tipla, lucru care nu mi s-a mai intamplat de cand eram mic!)
Cristian a raspuns intrebarilor din chestionarul trimis pentru articolul cu independentii din Dilema. Cu un trademark propriu, Fierbinteanu style.

1. Ce arie de expunere ai in prezent si spre ce tinzi (local, national, european, international)? In ce locuri concertezi de obicei si unde ti-ar placea/ti-ai dori sa fii invitat sa participi?

Aria de expunere este destul de mica, sublocala. As vrea sa ajung la una cat mai mare, dar pentru asta e nevoie de 2 lucruri: muzica buna si management bun. Eu nu pot decat sa incerc sa ma ocup de prima parte. Am cantat de doua ori in Control, de cateva ori la Green Hours, de doua ori in Praga (cat de bine a fost!) si de doua ori la Street Delivery. In rest, cluburi si galerii mici (unde e superb, bineinteles).

2. Cum ai ajuns sa intri in circuitul muzical in care evoluezi in prezent?

E mult spus circuit muzical. Am ajuns sa cant in locurile acestea dand cateva mailuri si un link catre o inregistrare decenta. Domnii de acolo au fost atat de politicosi incat au spus "Dom'le, suna OK, hai".

3. Cum iti promovezi muzica si cum te promovezi ca artist? Descrie te rog toate canalele si mijloacele folosite, de la cele formale (comunicate presa, agentii PR etc.) la cele informale (fb, bloguri, twitter, myspace etc.).

Raspunsul corect si sincer la intrebarea "Cum iti promovezi muzica si cum te promovezi ca artist?" este, in cazul meu, "nicicum". Sigur, am pus cateva cantece pe fierbinteanu.com, facebook.com/fierbinteanumusic, pe youtube.com/user/fierbinteanu - dar asta face oricine si nu e suficient. Consider ca un manager bun si dedicat, care are multe relatii formale si mai ales informale, poate face minuni apropo de promovare si de succesul oricarei intreprinderi artistice. Iar daca artistul e bun, cu atat mai bine. E o banalitate ce am spus, dar este adevarat. Asa functioneaza domeniul asta. Eu nu sunt un manager, absolut deloc. Am nevoie de un manager la fel de bun la manageriat pe cat sunt eu de bun la muzici - nu e o lauda, e constatarea unei lipse. Rezultatul ar fi briliant, va asigur. As fi un Anthony and the Johnsons al Carpatilor. Revenind, subliniez si semnalez public in cazul meu lipsa unui manager.

4. Albumele/piesele tale au fost publicate prin intermediul unor case de discuri sau indendent sau in regie proprie? Care e aportul adus de networkul de productie si de distributie in care evoluezi muzicii pe care o faci?

Raspunsul este: "atat de independent incat putem spune ca inca nici nu au fost publicate". In cele cateva cazuri in care oamenii au ascultat in masina cate un disc facut cadou reactiile au fost foarte frumoase. Numarul de accidente auto a scazut drastic. Dar, din nou, promovarea nu e domeniul meu. Si nu se poate vorbi despre "aportul adus", e gresit.

5. Consideri ca expunerea ta unui public mai larg ar fi sau nu benefica pentru evolutia ta ca artist? Poti sa argumentezi pozitia ta?

Pai e normal sa fie benefica expunerea catre un public cat mai larg. Da, cu cat mai multi spectatori, cu atat mai bine. Reactiile sunt mai multe, impactul este mai mare. Sau, de ce nu, esecul mai rasunator. De fiecare data cand au venit multi oameni reactiile au fost foarte bune, pentru ca am cantat cu pofta. Lucrurile sunt simple: daca publicul intelege si apreciaza, sta si aplauda. Si, eventual, vine si data viitoare. Daca nu intelege despre ce e vorba, daca este de parere ca esti slab, pleaca. E simplu si dur. Dupa cel mai recent concert din Control, unde lumea a parut a avea o reactie chiar buna, s-a scris pe bloguri despre mine, deci expunerea este benefica

http://subasfalt.ro/6801/cum-a-fost-la-plurabelle-si-breton-in-control

http://www.1969.ro/am-fost-acolo/plurabelle-are-breton-control/

6. Ce inseamna pentru tine artist independent si muzica independenta? Care este relatia acestora cu undergroundul si cu mainstreamul?

Artist independent e atunci cand nici o publicatie de muzica nu scrie despre tine, nu te cheama nimeni sa canti nicaieri, nicio casa de discuri nu te vrea si, mai ales, nu te difuzeaza nimeni pe Radio Guerrilla. Iar tu, in timpul asta, incerci sa faci o melodie buna si constati cu stupoare ca de patru luni muncesti zi de zi la asta si inca nu suna pe cat de bine ai vrea. Si nici cu sexul nu stai grozav. Iar despre relatia cu undergroundul si cu mainstreamul, numai eu știu ce e în sufletul meu, încât nici nu-mi mai vine să zic nimic!

7. Evoluezi in perimetrul de manifestare al cuiva care a decis sa ramana in underground in opozitie cu mainstreamul sau al cuiva care considera ca undergroundul e o perioada de tranzitie la mainstream si ca incadrarile sunt fluide si nu te intereseaza decat sa te exprimi? De ce?

Evoluez in "perimetrul de manifestare" al cuiva caruia ii place foarte mult sa faca melodii, sunete si texte, sa le inregistreze, sa le modifice si sa le schimbe, sa le finalizeze si sa le puna pe internet sau pe discuri. Dar, mai ales, sa faca acest lucru live, in fata unor oameni care il vad si il asculta. Daca la final oamenii sunt incantati (si au fost cateva momente in care a parut ca asa a fost), atunci e perfect, se inchide cercul, actul are sens si relevanta pentru cei din jur. A avea o formație este, vezi rocambolesque.ro, turbionar, galactic, universal, hiperbolic, acid orgasmic, fantastic, turbat, total şi superb. Dacă te şi place lumea, eşti chiar foarte fericit în viaţă. Și până la urmă, mai lasă-mă cu underground-ul și cu independența - muzica bună se face cu bani mulți, cu producători, cu public in delir, cu băutură, cu femei, cu droguri, cu lupte de câini, cu excese, cu voodoo, cu reproșuri, cu manageri infractori dar pricepuți. Uite la Robin and the Backstabbers!

8. Ai avut tendința să exprimi o poziție socială prin muzica ta sau doar una estetică și funcțională?

Da, recent am cântat (urlat) live, într-o melodie a formației Plurabelle, un refren care suna așa: "We wanna change the world", repetat de vreo opt ori. E social? E suficient? Nu m-a crezut nimeni, normal. Dar sper ca pe viitor sa am din ce in ce mai multe ocazii sa fiu social, mai ales ca am cateva idei superbe in acest sens.

9. Cum te situezi si cum iti faci cunoscuta pozitia fata de mainstreamul muzical romanesc actual? Ai avut luari de pozitie, formale (publicatii si site-uri de profil) sau informale (pagina proprie de facebook, twitter, myspace sau comentarii online)? Situarea ta in underground si perceptia ta ca artist independent este ea insasi o astfel de pozitie?

"Mainstreamul muzical romanesc actual" e un concept similar, pentru mine, cu autostrazile din Romania. Hai mai intai sa avem autostrazi si mainstream si apoi vorbim. Sunt social, nu?

10. Cum te raportezi la popcultura contemporana romaneasca si de aiurea? Esti critic, integrator, te infuenteaza, nu te intereseaza, aspiri sa intri in ea etc.? Cum argumentezi?

Ma raportez intr-un mod foarte personal. Mi-ar placea sa fac niste coveruri in stil Ion Dolanescu sau Cristi Minculescu la piese respectabile de la My Morning Jacket, Radiohead, Grimes sau chiar Seal. Nu glumesc, habar nu aveti cat de monumental poate sa sune! Apropo de critic si de integrator, o mamica ingrijorata mi-a spus ca fiul ei si colegii lui asculta LaLa Band. Eu i-am spus ca vin The Ex in Control, ca Sambata Sonora il aduce pe Jaap Block, ca ii poate vedea pe Tuxedomoon. Nu ii mai descriu reactia. I-am spus atunci ca tocmai a fost reeditat tot Beatles-ul pe vinyl, intr-o editie exceptionala. S-a bucurat pentru mine.

In rest, totul e superb, a face muzica e chiar foarte foarte frumos si va urez cele bune si sa veniti sa ne vedeti live, sa va luam piuitul.

 

Makunouchi Bento: "Incet incet, independenta artistica se detaseaza de legaturi cu underground / mainstream"

Foto: Madalin Gageanu

Articolul din Dilema Veche a fost o scurta si incompleta radiografie a ce intampla in muzica independenta din Romania construita pe baza unei anchete pe care am realizat-o prin intermediul unui chestionar, care sa ne ajute sa nu facem literatura fara sa investigam ce cred cu adevarat actorii implicati. Era simplu sa luam niste nume, si sa le potrivim intr-o seama de cuvinte cu constructii pretioase ca sa para ceva intelectual. Am vrut sa fim onesti fata de obiectul analizei noastre.

Cat priveste independenta in muzica, e dificil sa analizezi si sa circumscrii aspectele legate de aceasta. Exista o bibliografie legata in special de muzica indie, de unde a si pornit termenul, dar nu mai e de actualitate in contextul promovarii online de azi. Si nu e bibliografie romaneasca. Am vrut sa mai vedem daca exista inca acel reflex pe care il aveau trupele de punk fata de hegemonia rockului corporate, daca mainstream vs underground inseamna acum ce insemna atunci, daca exista o pozitie asumata si constienta fata de ce se intampla acum in Romania pe zona de broadcasting, care e relatia comercial-underground samd. 

Poate ca intrebarile au fost dintr-o zona care nu face obiectul reflexiei cotidiene ale creatorilor independenti, poate ca au fost uneori usor intelectualizante, motiv pentru care toata zona de indie-rock de la noi a preferat sa nu raspunda, ca si unele nume din hip-hop. Dar tocmai pentru ca au fost asa, anoste pentru unii sau altii, cred ca e prima data cand cineva din mediul artistic muzical tanar de la noi a fost pus in situatia sa isi clarifice fata de sine problematici destul de complexe si sa le faca publice. (Fara Dilema Veche nici nu ar fi fost posibil ca acest context sa apara; Dilema Veche este o  institutie).

Ne-au raspuns multe trupe, si, pentru ca spatiul din Dilema Veche nu permitea, voi publica raspunsurile fiecaruia dintre cei care a considerat ca aparitia acestora ar aduce un plus acestei dezbateri (daca se poate vorbi de asa ceva in peisajul media din Romania online si offline, deocamdata impermeabil la problematici care sa nu fie din zona glossy, can-can sau politic). 

Incepem cu Makunouchi Bento, trupa din Timisoara creditata ca una dintre primele care a facut IDM la noi, avand in componenta pe Qewza (Valentin Toma) si Waka X (Felix Petrescu), co-fondatori ai de-acum fostului TMBase.

In numele trupei a raspuns Valentin Toma.

1. Ce arie de expunere ai in prezent si spre ce tinzi (local, national, european, international)? In ce locuri concertezi de obicei si unde ti-ar placea/ti-ai dori sa fii invitat sa participi?

Aria cu siguranta este foarte larga, internationala, desi "densitatea populatiei" in aceasta arie nu e neaparat ridicata. Cu toate ca eram cu un picior in scena locala, prin apartenenta la organizatia TMBase (ai carei co-fondatori am si fost) si care a fost o platforma pentru aparitii scenice in Timisoara - celalalt picior l-am avut mereu pe internet, in lumea netlabelurilor. Inca de cand am demarat proiectul, pe la inceputul lui 2001, am avut releasuri gratuite la netlabeluri - o zona de care Romania nu era deosebit de constienta la vremea respectiva - si in felul asta ne-am dezvoltat o audienta internationala poate chiar mai solida decat cea locala. Muzica noastra (experimentala, electronica, ambientala, cinematica) este un limbaj universal, nu are de ce sa ramana intre granitele Romaniei, mai ales ca nu e limitata nici de versuri in limba noastra. Concerte am avut mai mult in Romania, pentru ca neavand mare potential comercial si public foarte larg, le e mai greu promoterilor din alte parti sa ne aduca... dar am avut totusi cateva iesiri in Germania, Ungaria, Spania si Slovacia. Ne-ar placea sa cantam oriunde in lume, unde este public interesat de soundul nostru.

2. Cum ai ajuns sa intri in circuitul muzical in care evoluezi in prezent?

Dupa cum spuneam, in scena locala am intrat prin TMBase - o grupare prin care, incepand cu 1999 cand a fost fondata, ne ajutam si promovam reciproc, noi producatorii de muzica electronica din Timisoara. Pot spune ca datorita ei am reusit sa ne facem un nume in scena romaneasca, la inceputuri. Iar in scena netlabelurilor am patruns usor datorita lui Felix, care deja isi facuse un nume ca "Waka X" (sau waKa_x, cum ii placea sa scrie) si avea niste contacte. Apoi, cu releasuri la activ, a fost tot mai usor sa fim acceptati de cam orice netlabel contactam in acest sens.

3. Cum iti promovezi muzica si cum te promovezi ca artist? Descrie te rog toate canalele si mijloacele folosite, de la cele formale (comunicate presa, agentii PR etc.) la cele informale (fb, bloguri, twitter, myspace etc.).

Am fost tot timpul o trupa independenta, ce a functionat din hobby (unul foarte serios) si mare pasiune. Nu am avut niciodata PR, si probabil cele mai "serioase" aparitii in media mainstream le-am avut prin organizatia si festivalul TMBase, ce ajunsese la un anumit nivel - pentru care, jos palaria pentru UFO! Mai departe insa, in activitatea noastra ca trupa, ne-am promovat singuri, si prin intermediul aparitiilor la netlabeluri. Am avut pagina personala inainte de retelele de socializare. Apoi a urmat MySpace, acum e Facebook si Twitter (si YouTube). Am mai trimis mailuri pe la bloguri, reviste online, si asa mai departe. Facem singuri cat putem, in limita timpului disponibil, si incercand sa ne focusam totusi mai mult pe produs muzica - ca la asta suntem mai buni.

4. Albumele/piesele tale au fost publicate prin intermediul unor case de discuri sau indendent sau in regie proprie? Care e aportul adus de networkul de productie si de distributie in care evoluezi muzicii pe care o faci?

In prezent, datorita unor siteuri ca Bandcamp, este mai usor sa ne publicam singuri muzica intr-un mod calitativ, eficient si prezentabil. Am facut si asta deci, mai ales in contextul in care netlabelurile deja incep sa isi piarda din forta si semnificatie, in marea masa a traficului de muzica online. Intr-o vreme, ele reprezentau nucleul muzicii de pe internet - azi sunt foarte usor trecute cu vederea, din cauza avalansei de muzica gratuita (legal sau nu) ce se gaseste peste tot - si asta se simte si prin faptul ca au mai putina putere de promovare. As spune ca nu am avut o expunere considerabil mai mare prin optiunea de a ne scoate o parte din ultimele releasuri prin netlabel si nu 100% independent. Cred ca in prezent, interesul cel mai mare pentru promovarea muzicii noastre doar noi il putem avea. Si da, am aparut si la labeluri "fizice", insa doar cu piese pe compilatii (de exemplu compilatiile festivalului TMBase la Roton, o compilatie la labelul experimental Miasmah, si altele) - dar nu le consideram segmentul cel mai important din discografia noastra.

5. Consideri ca expunerea ta unui public mai larg ar fi sau nu benefica pentru evolutia ta ca artist? Poti sa argumentezi pozitia ta?

Expunerea la un public larg nu are cum sa nu fie benefica, publicul oricum se filtreaza. E o sansa ca muzica noastra sa fie auzita de oameni carora ar putea sa le placa, dar care nu ajung la ea. Nu am devia de la drumul, gusturile si principiile noastre pentru a ne largi publicul - pentru ca atunci pasiunea s-ar transforma intr-un job ca oricare altul, si nu avem nevoie: deja avem joburi. Singurele aspecte negative la un public tot mai larg sunt transformarea interactiunii artist-fan in "mahala" (cum vad la alti artisti ridicati din "underground") - dar asta se poate ignora usor daca nu esti cu nervii firavi - si starpirea intimitatii si a vietii private... si asta chiar nu e cazul la noi si muzica noastra, avem alt gen de public. Asa ca, daca se gaseste o solutie civilizata pentru expunerea noastra la un public mai larg, nu ne-am feri.

6. Ce inseamna pentru tine artist independent si muzica independenta? Care este relatia acestora cu undergroundul si cu mainstreamul?

Incet incet, independenta artistica se detaseaza de legaturi cu underground / mainstream. Desi pentru trupele foarte active, agentul si PR-ul sunt necesari, la capitolul raspandit si chiar vandut muzica, labelurile devin tot mai neimportante. Pentru multi artisti, independenta asta (de label) devine tot mai convenabila - si nici nu ma refer aici la trupe deja bine stabilite in mainstream (Radiohead, Nine Inch Nails), carora le-a fost foarte usor sa devina brusc independente si sa castige si mai bine. Marionetele (vedetele de plastic, care arata bine si canta hiturile concepute special pentru ele) depind de labeluri. Artistii care chiar scriu si canta, pot tot mai usor sa opteze pentru independenta, si totusi au sanse sa ajunga in mainstream. Cum internetul acapareaza tot mai mult atentia publicului, se diminueaza si puterea radiourilor, sau a labelurilor care-si platesc dominatia (si eliminarea tuturor ceilalti) in media.

7. Evoluezi in perimetrul de manifestare al cuiva care a decis sa ramana in underground in opozitie cu mainstreamul sau al cuiva care considera ca undergroundul e o perioada de tranzitie la mainstream si ca incadrarile sunt fluide si nu te intereseaza decat sa te exprimi? De ce?

In primul rand, eu cred ca de ani buni notiunile de mainstream si underground sunt in ceata si tot mai irelevante. In perioada in care accesul la public se facea doar prin canalele media majore (TV, radio, presa), si labelurile majore erau cele care acaparau toata piata asta, era usor de definit ce e mainstream si ce e underground. Azi, caile de acces catre public sunt mult mai largi si libere de astfel de monopoluri, asa ca nu mai exista un prag vizibil intre mainstream si underground. Exista toate valorile posibile, de la cateva unitati pana la sute de milioane, si in ce priveste numarul de fani, si vanzarile (desi astea din urma se diminueaza). Cine mai poate stabili pana unde e underground si de unde incepe mainstream? Mai ramane definitia undergroundului (gresita, as zice eu), ca atitudine si refuz de a face altceva decat simti doar pentru a atrage mai mult public si venit. Din punctul asta, da, putem fi numiti underground. Cata vreme definitia aia nu implica exact opusul notiunii de "comercial", in care faci intentionat muzica de cacat, doar cu scopul de a fi displacut de mase - pentru ca asta deja nu mai inseamna dragoste pentru muzica (sau arta in general), ci doar o ambitie de a demonstra ceva.

8. Ai avut tendinta sa exprimi o pozitie sociala prin muzica ta sau doar una estetica si functionala?

Noua ne place muzica, si arta in general, si asta am vrut mereu sa facem. Artistul, din pozitia de vorbitor cu audienta, de multe ori alege sa profite pentru a-si impartasi (sau impune...) propriile convingeri legate de lume, viata, politica, si asa mai departe. Dar asta e doar un truc, arta nu in asta consta. Si noi am ales sa ne vedem doar de muzica ce ne place - estetica sau inestetica, pentru ca nu suntem adeptii ideii ca arta inseamna doar frumos/placut. Suntem si cinefili, si exact genul de cinefili care nu cauta moralitate si lectii de viata in filme - si nici macar sens, coerenta si claritate - ne bucuram de arta asa cum e ea, chiar si atunci cand nu inseamna ceva anume ci doar starneste senzatii. Asta incercam sa dam si noi mai departe prin muzica, nimic mai mult.

9. Cum te situezi si cum iti faci cunoscuta pozitia fata de mainstreamul muzical romanesc actual? Ai avut luari de pozitie, formale (publicatii si site-uri de profil) sau informale (pagina proprie de facebook, twitter, myspace sau comentarii online)? Situarea ta in underground si perceptia ta ca artist independent este ea insasi o astfel de pozitie?

Nu cred ca avem o pozitie fata de mainstreamul romanesc, nu avem tangente cu el. Muzica este foarte prezenta in viata tuturor, dar nu multi o au ca pasiune reala, si e si normal asta - la fel cum nu toti oamenii ce isi fac poze (la petreceri, in concedii, si cu orice ocazie) sunt de fapt pasionati de arta fotografiei. Mai degraba suntem tristi ca partea aia minoritara a populatiei, ce isi cultiva totusi gusturile si cultura muzicala si nu se multumesc cu mainstreamul, devin la randul lor tot mai lenesi, si nu isi mai acorda timpul si energia sa sape activ in oceanul de muzica de pe internet, pentru a gasi ce li se potriveste cel mai bine. Am avea si noi timp mai mult de facut muzica, in loc sa ne batem capul cum sa razbatem printre mii de altii ca noi si sa le-o dam mura-n gura. In rest, publicul amator de entertainment facil nu este tinta noastra, si e dreptul lor sa aiba "artistii" care le ofera exact ce vor - mainstreamul romanesc. De ce ne-am opune lor?

10. Cum te raportezi la popcultura contemporana romaneasca si de aiurea? Esti critic, integrator, te infuenteaza, nu te intereseaza, aspiri sa intri in ea etc.? Cum argumentezi?

Raspunsul potrivit e ca nu ne intereseaza, si am cam argumentat la intrebarea de mai sus. Critici suntem din postura de ascultatori, dar nu prea avem timp nici de asta, pentru ca din fericire sapam si gasim suficient material bun cat sa nu apucam sa ascultam si criticam ce nu ne place.

Makunouchi Bento links:

http://facebook.com/makunouchibento

http://twitter.com/bentomakunouchi

http://makunouchibento.bandcamp.com

http://myspace.com/makunouchibento

http://youtube.com/user/bentomakunouchi

http://freemusicarchive.org/music/Mak...

http://discogs.com/artist/Makunouchi+Bento