Alexandra Pirici, va susține un concert live cu Ada Kaleh,
proiectul cu care a câștigat selecția pentru participarea la Red Bull Music
Academy ediția a 15-a ce se desfășoară la New York între 28 aprilie - 31 mai.
Evenimentul va avea loc pe 6 mai 2013, la Cameo Gallery, în
cadrul unui line-up internațional ce reunește nume diverse ale scenei, de la
Blondes, Mike Simonetti (Italians Do It Better), Rudy Zigaldo (planet mu),
Astroboyz, CABAAL, Yodashe etc. Mai multe detalii puteți citi pe pagina evenimentului găzduit de Red Bull Music Academy.
Născută în 1982, Alexandra Pirici a absolvit clasa de
coregrafie la Universitatea Națională de Teatru și Film în 2005. De atunci a
participat la numeroase workshopuri internaționale cu Joe Alegado, Kombina
Dance Company, Mark Tompkins, David Zambrano, Lisa Nelson, Inge Kaindlsdorfer,
Leah Stein, John Jaspese.
Lista proiectelor personale sau la care a luat parte Alexandra
Pirici este deja impresionantă și nu se
limitează la domeniul strict al coregrafiei, ci parcurgE un traseu care se
întinde între zone diverse de expresie artistică și artă conceptuală, de la
spectacole de coregrafie, performance-uri, intervenții
în spațiul public, ceramică
contemporană și până la actorie.
Astfel, Alexandra Pirici a performart în Today at 7 p.m., coregrafia Ioana Macarie, Human Installation, un proiect al lui Florin Fieroiu, coregrafia
Eduard Gabia, Hidden Worlds
coregrafia Joe Alegado, Independans.ro Festival, 1998 și a susținut proiecte
personale ca: You should know that he
drank like an old whale, la
Nottdance Festival UK, Show la CNDB,
Sibiu Dans Festival, Balkan Dance Platform, Explore Dans Festival, Amprenta - CNDB, Electric Madonna - (Interventie)- parte din proiectul Corpuri in oglinda – Muzeul de Arta Al României,
Bucuresti, Not a life saving device
la Tanzquartier Vienna, Kanuti GIlde Saal (Talinn), CNDB, Bienala Bucureşti
2005, Sprint la CNDB, In Bloom la Balkan Dance Platform 2003, Sculpture in the expanded field (2012)
etc.
De asemenea Alexandra Pirici a avut
numeroase roluri în filme de lungmetraj, precum Hai paura del buio / Cui îi e frică de întuneric (2010), Mănuşi Roşii (2010), Youth Without Youth / Tinereţe fără tinereţe (2007), The Wind in the Willows / Vântul prin sălcii (2006), Lacrimi de iubire (2005), cel mai notabil fiind
rolul din filmul Youth without youth (2007) în regia lui Francis Ford Copolla.
În 2012 Alexandra și-a extins explorarea artistică și la
domeniul muzical colaborând cu partea de voce la compozițiile lui Horațiu
Șerbănescu (Future Nuggets), apoi a început producția pieselor proprii, reușind performanța ca doar după un an să fie
selectată din câteva mii de candidați pentru participarea la Red Bull Music
Academy, în urma completării formularului și a trimiterii unei selecții de
piese indie-electronica, care pot fi ascultate pe pagina de soundcloud aproiectului Ada Kaleh.
Dacă despre activitatea extramuzicală a Alexandrei există o
bogată documentare pe Internet, despre proiectul muzical Ada Kaleh se cunosc
puține, Alexandra păstrând discreția asupra acestuia. În interviul pe care l-am realizat înaintea plecării ei la New York, puteți citi mai multe despre participarea Alexandrei Pirici la Red Bull Music
Academy New York 2013, motivele pentru care s-a apucat de muzică, despre geneza,
semnificația și numele proiectului Ada Kaleh, relația dintre muzică și arta
coregrafică și modul cum conectează Alexandra multiplele zone de expresie în
care evoluează.
Î: Ai fost selectată
pentru participarea la cea de-a 15-a ediție a Red Bull Music Academy, care în
acest an va avea loc la New York. Cum ai ajuns să participi la selecția Red
Bull Music Academy și ce a însemnat acel moment pentru tine?
R: Am aplicat cumva întâmplător, nu știam prea bine despre ce e
vorba. Când am primit mail cu anunțul de selecție pentru academie le-am scris
unor prieteni (Rusu si Flore) să-i întreb dacă e ok și dacă să mă duc :). Abia
după aceea m-am informat și am înțeles care e contextul.
După descrierea pe care
ți-o faci ești o artistă "nedisciplinată" (un termen mai puțin savant
decât "post-interdisciplinară") și te situezi cumva la intersecția
dintre coregrafie, artă performativă, artă conceptuală, muzică, intervenții în
spații publice, actorie, în vastele teritorii ale artei contemporane... Care dintre
aceste ipostaze ale tale ca și artist vor performa la RBMA New York pentru a
intra în dialog cu publicul și cum vor susține acestea muzica ta care va fi în
prim-plan?
Nu le văd ca pe niște ipostaze, mai degrabă gândesc cumva toate
zonele ca fiind interconectate (deși delimitez proiectele muzicale de restul,
altfel probabil că aș fi folosit numele meu). Încerc să folosesc și în alte
medii informația pe care o am într-un anumit mediu - cred că se amestecă
lucrurile destul de mult oricum, și asta ar trebui să poată produce ceva
interesant. Poate nu folosesc încă suficient de mult în muzică informația pe
care o am din zone mai conceptuale (cred că din cauza asta și delimitarea prin
alt nume) - pe de-o parte așa am și început să fac muzică, mi se părea mișto că
poate comunica direct, senzorial, pe de altă parte simt nevoia să
conceptualizez mai mult - și n-aș vrea să sune pretențios pentru că nu cred că
e, mă gândesc doar ce înseamnă să produci în zona asta și dacă și cum poate
deveni ceva mai mult decât another piece of entertainment. Dar încă n-am reușit
să mă gândesc suficient de serios.
Deci, ca să răspund la întrebare, cred că termenul de
"performer" acoperă toate zonele pe care le-ai amintit.
Din ce va consta live-ul
tău? Mai precis, te-ai gandit să inserezi și momente de interactivitate, dans,
visuals...?
Deocamdată nu, o să cânt câteva piese. Nu mă descurc prea bine
tehnic- chiar și pe modelul laptop musician, cam acum un an și ceva am început
să învăț singură Ableton și deocamdată încerc să mă concentrez pe asta - să
învăț să mă descurc tehnic live, singură.
Ca și coregraf ai fost
mereu expusă muzicii, e fundalul pe care ți-ai dezvoltat un anume tip de
performativitate (cea corporală). În ce context te-ai decis să produci muzică,
să compui, să cânți, și să apari live?
Ca și coregraf, de fapt, nu prea mai lucrez de mult timp cu
muzica. E o chestie obișnuită, multă lume crede că se leagă neapărat dar în
dansul contemporan din ultimele decenii nu mai e musai să se lucreze cu muzica,
adică mișcarea și noțiunea de "dans" au fost conceptualizate diferit
și de sine stătător. Mai degrabă m-am apucat de muzică ca să iau o pauză de la
coregrafie și performance - deși mi se pare foarte important felul în care
reacționează corpul tău la muzică - îmi place când muzica te face să te miști
și nu mă refer neapărat la "dans". De cântat cu vocea am mai cântat
puțin, în contexte mai "artistice" dar m-am hotărât să și compun
pentru că îmi plăcea și apoi să și "produc", aproape, pentru că mi se
pare mișto modelul "do it yourself" - nu doar în muzică, dar mai ales
aici unde femeile sunt de obicei trimise la microfon și la coafor.
Muzica ta e puternică,
minimalistă, fără apel la structuri sau genuri tradiționale, nu pare a avea
nimic oriental, și de asemenea nu are nimic care să trimită la o realitate care
a fost înghițită de valurile istoriei, precum insula Ada Kaleh de pe Dunare. De
ce totuși proiectul tău se cheamă Ada Kaleh?
Nu cred că titlul trebuie să aibă, neapărat, o legătură directă
cu lucrarea/produsul dar pot sa refac un fel de traseu... La Ada Kaleh mă
gândesc mai degrabă ca la o Atlantidă autohtonă și mi-a plăcut ideea asta, de
paradis mai "de provincie", pierdut, care încearcă să iasă la
suprafață și să intre în dialog cu lumea largă printr-o voce și un program de
calculator :). Și asta nu știu dacă înseamnă că vorbește neapărat în turcă sau
cântă oriental. E ca și cum n-ai putea să vii din Burkina Faso și să te
gândești la călătorii în spațiu și la cyborgi, e musai să-ți performezi
"identitatea" - orice ar însemna asta. Am ales numele într-un moment
în care se lega și de o experientă personală, îmi pierdeam unul din bunicii din
Brăila, îmi aminteam de cum am primit eu "botezul Dunării" și de tot
felul de prostii. Ceva din istoria personală e acolo și probabil că în orice
produc - însă muzical aș vrea să încerc zone foarte diferite și nu cred că
le-aș putea lega pe toate de numele proiectului. Poate la un moment dat o să
fie mai oriental, poate la un moment dat o să fie mai spre noise - poate în loc
de armonie se construiește o tensiune sau o contradicție bună între nume și
"produs". Mai am un proiect împreună cu Horațiu Șerbănescu - la care,
de exemplu, ne tot chinuim cu numele - a trecut deja ceva timp peste el dar
sper sa îl actualizăm la un moment dat.
Live-ul tău e o premieră
din mai multe puncte de vedere: pentru că formația ta vine dinspre coregrafie,
pentru că e primul tau live și are loc direct în cadrul unui eveniment
internațional, într-un line-up care are mulți poli-instrumentiști și nume
destul de sonore ale scenei de electronica contemporană (mai puțin Blondes).
Cum te raportezi la acel context și ce îți dorești cel mai mult să se întâmple
în ziua de 6 mai când vei performa la Cameo Gallery în ce privește live-ul tău?
Păi mai mult decât pot să fac, n-o să pot să fac. Eu am aplicat
cumva ca vocalist sau nu știu, la partea aia mi-am dat cea mai mare notă :) -
apropo de poli-instrumentaliști, sper să apuc să mai butonez un pic până atunci
și să nu-mi crash-uiasca laptopul, atât - am un PC (e și o constrângere - nu mi-am
permis niciodată un mac - dar și o alegere, cumva, pentru ca probabil mi-aș fi
permis dacă mi-aș fi dorit.) Dar râdeam azi cu un prieten la telefon și ziceam
că suntem în post-orice și deci orice poate fi bine.
Red Bull Music Academy se desfășoară în acest an la
New York între 28 aprilie și 31 mai, și reunește 62 de artiști, producători,
DJ, instrumentiști din 29 de țări, într-un maraton de evenimente, workshopuri,
proiecții documentare, gig-uri la care vor fi invitați Brian Eno, Giorgio
Moroder, Lee Scratch Perry, James Murphy, Flying Lotus și multe alte nume
sonore care au scris istorie în muzică. Participanții vor avea colabora în
sesiuni extinse de lucru și înregistrări în nouă studiouri de muzică, sub
directa îndrumare a vizionarului Four Tet. Aflată la a 15-a aniversare, Red
Bull Music Academy este responsabilă pentru propulsarea celui mai fecund dialog
global între legendele industriei muzicale și talentele emergente. Începând din
1998, acest dialog se poartă în fiecare an în orașe precum Berlin, Cape
Town, Melbourne, Barcelona, Rome, São
Paulo, Londdra, iar în acest an New York. Această combinație unică dintre
cunoașterea specifică reprezentanților old school și soundul promovat de noile
școli de muzică electronică este neegalat pentru impactul asupra explorării și
finalizării creativității. Cu fiecare ediție, Red Bull Music Academy lasă în
urmă structuri nou create în scopul de a încuraja colaborarea și schimbul
creativ pentru anii ce vor urma.
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere