20110323

Persona La Ave - Twin Peaks



   Persona La Ave - Twin Peaks

In timp ce Lynch isi face intrarea tarzie pe scena de dans, tipul asta din sudul Statelor Unite (Florence), face dreptate muzicii care ne-a infiorat tineretea si pare puternic influentata de atmosfera de witch house avant la lettre a celebrului serial. Citez direct de pe blogul unde l-am gasit:

"Dylan lost his keys the first night I met him. Dylan wore this old 80s looking wind-breaker for the majority of the time I spent with him. Dylan sound checked "Something About Us" at a garage show I played with him. Dylan has a southern accent, and it's charming and seems like it comes from another time. Dylan and his frequent collaborator Rachel drove me to LA from San Francisco, and along the way we watched Youtube videos on Rachel's iPhone. Dylan makes music under the name Persona La Ave and he is my friend" (via alteredzones).

Primul EP Persona La Ave poate fi descarcat de pe pagina bandcamp a artistului. Aceasta, ca si pagina lui de myspace au goliciunea primara a unui semnificant care si-a rezolvat canibalic relatia cu semnificatul.

20110322

Interviu cu Ben UFO in Quietus



Interviu cu Ben UFO @ Hessle Audio cu multe insighturi din industrie. Cum e sa fii DJ vs. cum e sa fii producator adica sa faci muzica, despre intrarea lui tarzie in productie, DJ-ingul ca forma de arta, despre familia Hessle (ceilalti doi fondatori Ramadanman, Pangea dar si Elgato, Joe, Blawan si ceilalti), despre rezistenta la masina hype si multe altele (plus trei trackuri de pe youtube) aici.

20110318

Taragana Pyjarama debut EP





Apare la sfarsitul lunii martie la Fool House, si e produs de Nick Ericksen, danez care a activat pana acum sub numele de Eim Ick. E un house organic, combinatie de disco filtrat si indie, melodios, inocent si senzual. De altfel, toata comunicarea pieselor de pana acum a fost sustinuta de poze cu beauties iar coperta albumului arata o femeie insarcinata. O piesa de pe EP se cheama "Girls" (piesa aparuta in octombrie 2010 a fost aclamata de majoritatea blogurilor de la Discobelle pana la Pitchfork), o alta se numeste "Blonde Sundanese". Varianta digitala beneficiaza de un remix exclusiv facut de Teengirl Fantasy. Deci it's something about girls. (Mai multe detalii pe pagina casei de discuri).

20110315

Blawan sexy mix pentru FACT




Blawan, de formatie tobar, ma/te/ne invita sa ne bucuram de acest mix de house elastic infuzat de sonoritati acide. Si o face foarte explicit prin versurile primei piese (Jagged - Hollywood). Inca de la inceputul mixului, pentru ca nimeni sa nu inteleaga gresit mesajul:

The last advice I have for you is this... after you made her come... made her your slave by giving her the best sex she ever had... don't leave her alone just yet. 
Talk to her... stroke her body, caress her breasts. Keep making love to her quietly until she comes all the way down. A man can get off and go to sleep and feel no remorse, no sense of loss. But a woman, by nature... requieres some sensitivity from her lover... in those first few moments after sex.
But its what you make it. Take your time, pratice often... pay attention to your lover's signals and most of all... ENJOY YOURSELF.

Ma gandesc ca de fapt despre asta e vorba in muzica house, dar cumva tindem sa uitam, nu stiu de ce. 

De curand Blawan a scos EP-ul "Bohla", despre care presa a spus ca: "You can’t pigeonhole this as 'post-' anything—it's pure, stripped-down club music. Sometimes drums, bass, and acid is all you need." True.

20110311

Nasterea soundului DFA (a boing bum-chak E-story)



Trivia intro
Daca ar fi sa scriu o destul de schematica nota despre nasterea soundului DFA Records as incepe cu o intrebare de tip trivia extins:
Indie-rock guy convertit la dance music pe un E-trip, la un party cu un prieten irlandez?

Asa incepe povestea influentei pe care a avut-o un DJ irlandez asupra uneia dintre cele mai inovatoare case de discuri independente new-yorkeze, cu un impact enorm asupra muzicii de dans: DFA Records, infiintata de James Murphy aka LCD Soundsystem si Tim Goldsworthy fondator Mo-Wax si parte din supergrupul UNKLE.

Cum a ajuns James Murphy pre-DFA (el era acel indie-rock guy) sa se converteasca la muzica de dans e punctul de intersectie a doua destine, iar povestea asta ar trebui sa faca parte din bibliografia obligatorie pentru istoria muzicii electronice de dans recente. Pentru ca e o parte mai putin cunoscuta.  Pe scurt, fara Marcus Lambkin aka Shit Robot (el era acel DJ irlandez) si fara intalnirea si apoi prietenia dintre el si Murphy, DFA Records nu ar fi ce este azi. Si ca intotdeauna in istorie, the winner's take it all. Nu ca Marcus ar fi pierdut vreo batalie, ci pur si simplu pentru ca dintre el si Murphy acesta din urma este frontmanul DFA Records si figura emblematica care l-a impins, l-a sustinut si l-a invatat pe Marcus sa-si produca propria muzica. Si probabil nu doar pe el - dar asta e alta poveste.

Un raver de la tara castiga un Green Card
Back in time, adica prin anii '80, cum ii statea bine oricarui tanar irlandez crescut la tara in imprejurimile Dublinului, Marcus era si el un skinhead in cautare de aventuri, cu capul plin de Killing Joke si Dead Kennedys, intr-o tara a carei istorie traversa o mare gri in petrecerea timpului liber: pe atunci Irlanda tinea de lumea a treia si avea multe probleme legate de consumul de heroina, crime si someri.

Ca in toata Europa, venirea acid house-ului de peste ocean - importat in Dublin de doi amici ai lui Marcus - a fost simtita ca o revolutie: cei trei au avut intuitia ca ceva se va schimba pentru totdeauna in lume. Asa cum zice si Marcus: “Cu siguranta, de atunci am devenit alt om.” Cum irlandezii au gravata in ADN ideea de emigrare, aceasta a fost imediat activata de Marcus care a simtit ocazia de a porni in cautarea a altceva decat gri-ul natal. Ocazie potentata si de niste unchi hipioti care l-au incurajat sa plece din tara. Iar destinul si-a varat coada la modul cel mai incredibil cu putinta: Marcus a aplicat la o loterie Green Card pentru America si a castigat. Destinatia: New York. Se intampla in 1992.

Rau de clubbing comercial
Timp de doi ani in NYC, Marcus a invatat sa mixeze ca DJ punand Daft Punk si hituri eurorave unui public compus in general cam din 15 tipi care veneau duminica in Brownies, o locatie dedicata celor care asculta rock. Prin 1994, mixand piese de trip-hop timpuriu a ajuns sa aiba o rezidenta la celebrul club underground semi-ilegal Save The Robots, acolo unde se produceau nu mai putin celebrii Club Kids. Combinatia de hedonism, teribilism, spectacol bizar si substante, care s-a sfarsit cu asasinarea unuia dintre Club Kids, i s-a parut nebunie totala: “pentru un pusti din Dublin, era mereu ceva de genul: what the f*ck!?” Asa incat prin 2000, desi serile de sambata de la Centro-Fly erau mereu pline, Marcus era complet satul de toata scena: "Era al naibii de MTV, New Jersey, sticle de vodca pe masa, high-end si chi-chi stuff, si imi manca sufletul. Cumparam toate releasurile astea groaznice de house comercial ca sa le pun acolo, si scriam pe ele ‘shite’. Si intr-o buna zi, acasa, in timp ce ma ocupam cu  asta am zis: F*ck, nu mai pot sa fac asta!”

Intalnirea cu Murphy, fratele sonic al lui Marcus
Intre timp Marcus incepuse si un business: casa de discuri Plant Records, impreuna cu un irlandez ex-pat. Dupa petrecerea de lansare care a dat numele unei serii de evenimente numite Plant Saturdays cei doi si-au dat seama ca se pricep mai bine sa dea petreceri decat sa administreze un record house... Asa ca au facut si un club de noapte Plant Bar, ca doi buni irlandezi ce erau. Barul si birourile Plant s-a aflat intr-o cladire in care mai tarziu avea sa devina HQ DFA Records.

Totusi Marcus era hotarat sa renunte, doar ca in pragul deciziei de a renunta la tot, la sfarsitul anului 1998, un prieten le-a facut cunostinta cu un inginer de sunet - James Murphy aka LCD Soundsystem - care sa-l ajute sa isi faca muzica. Marcus isi aminteste ca la prima intalnire James era foarte tacut: ei erau doi tipi care ascultau muzica dance iar el un tip indie-rock tipic american (cu cizme army) despre care credeau ca ii ia drept idioti. Atat de tipic ca era hater convins al muzicii de dans despre care credea ca e toata in genul C&C Music Factory...

Convertirea pe E
Cum Murphy incepea in acea perioada sa isi construiasca un studio, Marcus, care venise din Irlanda ca si artizan de boxe, s-a oferit sa il ajute.  Si normal, ca in orice encounter adevarat intre doi artisti din culturi diferite, au inceput sa isi puna muzica favorita unul altuia. Marcus a descoperit ca toti idolii lui imprumutasera cate ceva din muzica pe care i-o punea Murphy. Murphy a inceput sa aprecieze muzica de dans si sa dea petreceri impreuna cu Marcus. Aici ajungem in miezul E-storiei. La una din aceste petreceri de subsol unde punea muzica David Holmes, DJ si producator care vroia sa isi scoata un album de tip soundtrack pentru un film imaginar, Murphy, in vreme ce facea primul sau E-trip, s-a convertit la muzica de dans. Marcus il convinsese pe Holmes sa isi inregistreze albumul in studioul proaspat construit de Murphy...

Interesant e ca piesa pe care E-ul isi facea efectul era Tomorrow Never Knows de The Beatles. In creierul scurtcircuitat de MDMA al creatorului monstruosului sistem de sunet Death From Above - construit de Murphy special pentru turneele Six Finger Satellite - a aparut atunci ideea de a face o muzica de dans care sa reuneasca soundul tip Donna Summer cu cel al trupei The Stooges. Ideea s-a transformat in casa de discuri care poarta numele acelui amplificator de putere monstruos.

In 2002 soundul s-a regasit in piesa House of jealous lovers a trupei The Rapture. Restul, adica ce au facut si continua sa faca LCD Soundsystem, Shit Robot, The Rapture, Juan MacLean, Hot Chip, YACHT, Black Meteoric Star si ceilalti artisti de la DFA, e istorie, dupa cum s-a mai zis.

20110309

Richard Devine & his devine sound


Eventide Space - Sneak Peak from Richard Devine on Vimeo.

Richard Devine a debutat la WARP (the home of Aphex Twin & Boards of Canada) cu albumul Lipswitch (2000), a lucrat pentru producatorul german de softuri Native Instruments unde a facut parte din echipele care au realizat softurile Absynth si Battery, apoi pentru Clavia, Korg, Roland si a facut sound design pentru o multime de commercialuri si filme. Face asadar parte din acea categorie de muzicieni mai putini cunoscuti publicului: sound designeri si creatori care care stau in spatele intregii scene de electronica asa cum o stim, si fara de care aceasta nu ar fi ce este. Mai multe pe blogul devsnd si pe pagina lui de net, devinesound.

20110308

planningtorock: new track new album



PLANNINGTOROCK - Doorway by DFA Records

Janine Rostrone aka planningtorock face o muzica electro experimentala - o combinatie tușanta si stranie de pop si muzica de camera. Performance-urile ei sunt la fel de puternice si eerie, cu mastile facute de ea si care vin din alta lume. E din Anglia, pentru moment traieste in Berlin unde pregateste de trei ani albumul "W", pe care l-a mixat in Suedia cu un inginer de sunet care a lucrat si la albumul lui Fever Ray. Albumul va fi scos la DFA Records (NY) in mai. Pat Mahoney de la LCD Soundsystem a contribuit si el cu ceva drumming la acest album. Planningtorock colaboreaza cu James Murphy din 2007, cand a fost invitata la un concert de deschidere pentru LCD Soundsystem' Sound of Silver Tour. In acelasi an a fost invitata si la Rokolectiv unde am vazut-o si pot sa spun ca lasa o impresie adanca si de nesters. Pana la aparitie, piesa Doorway e un preview numai bun de descarcat.

20110307

karpovkasparov live: proto-electronikraut & alte paradigme



Dintre toate paradigmele de muzica electronica live, karpovkasparov au ales-o pe cea mai putin confortabila: cea in care unul din membrii trupei se joaca cu ritmurile pe un fel de drum machine mai performant, si in principiu functioneaza ceas, pentru ca masina e programata sa faca treaba, iar celalalt improvizeaza/interpreteaza/creeaza live melodii, acorduri, sectiuni ritmice  la un synth cu claviatura, si in principiu este mai vulnerabil la greseli. Totusi, karpovkasparov nu apar pe scena pentru a impresiona prin precizia sincronizarii si a  interpretarii. Nu o fac nici pentru a epata cu sunete procesate din nshpe surse, nici cu ritmuri programate minutios de la zero. Sau cu lanturi de efecte surprinzatoare si neaspteptate prin decontextualizare (cum fac de exemplu Electroguzzi, trupa care canta un fel de techno dub la instrumente clasice de rock: tobe, chitara solo, chitara bass si multe efecte).

What's the hype atunci? E simplu: karpovkasparov se intalnesc live in fata publicului pentru a experimenta combinatii de ritmuri, efecte, patchuri, arpegiatoare pre-existente. Exact asa cum o partida de sah intre doi maestri indexeaza toate partidele de sah de pana la ei, alegand deschideri, mutari, inchideri etc. (nu ma pricep prea bine la sah, dar cam asta e ideea), tot asa si karpovkasparov se folosesc cu sinceritate dezarmanta de preseturile pe care le ofera setupul existent (construit maniacal in jurul sculelor hardware Korg - poate fiindca incepe cu aceeasi litera ca si trupa?) si improvizeaza pornind de la ele. Sunt cam singurii care fac asta. Si e remarcabil, fiindca de obicei, trupele si artistii de electronica vin cu un set si cu un setup atent construit pentru a preintampina orice eroare. La karpovkasparov as zice ca demersul e invers: ei incearca sa previna orice perfectiune care sa fie prea inumana.

Ce iese din toate astea mi s-a (re)confirmat ascultand o parte din live-ul lor de 40' de la Atelierul de Productie, in cadrul festivalului ShortsUp (visuals by micro si corruptdream; pentru o cronica foto vezi la ei pe blog). Am simtit intre performeri aceeasi placere a unei intalniri care are un aer foarte homee, cu cei doi care stau pe scaune fata in fata si isi desfasoara jocul foarte cerebral (cum altfel, la asa nume?). Piesele lor par sa nu se grabeasca sau sa se termine si se situeaza cumva in afara mersului industriei, raportandu-se dupa alte reguli la istoria muzicii electronice. Asa cum s-a intamplat cu krautul anilor '60-'70, karpovkasparov vine cu o muzica care nu vrea sa fie nici anglo-saxona, nici rock, nici romaneasca, nici house, nici dubstep, nici techno si nimic din ce e consacrat ca gen comercial. Un fel de kraut proto-electronic care are momente foarte bune si foarte legate: cum e cel al piesei inregistrate mai sus care mi-a ramas in cap multa vreme. Se cheama "Byzantin",  e un kraut oriental cu broderii atent construite si care suna mai bine live decat in varianta de studio, care pare ceva mai neprelucrata decat cea de pe scena. De fapt, mi se pare ca cei doi reusesc si in piesele live si in cele de studio sa isi creeze un spatiu numai al lor, cu acea candoare plina de potentialitati si erori a inceputurilor repliate asupra lor.

(Apropo de raportare la muzica electronica recenta, piesa contine exact aceleasi acorduri pe care le foloseste Benga in piesa "Pleasure". Coincidenta sau nu, sunt niste acorduri perfecte pentru a fixa piesa ce altfel serpuieste pe game orientale de la inceput pana la sfarsit).

20110304

A personal take on Circus din Carpati 1.0


Si daca totusi exista disco mayas, bolero zulu, geisha funk...? Si daca ar exista un party in care DJii sa puna back to back cate o piesa pentru care trebuie scrise pe loc regulile de mixat si dansat?

Ne construim identitatile prin muzica la modul foarte serios: ascultam piesele si trupele care spun ceva despre noi, despre valorile noastre, personalitatile proiectate dezirabile sau indezirabile, fricile si aderentele noastre. Mergem la concerte in care vrem sa vedem skilluri, cumparam inovatii tehnologice din cutare sau cutare piesa, avem un playlist virtual care ne emotioneaza si vrem sa se intample asta si cu altii. Muzica it's a serious business. Ne luam foarte in serios cand e vorba de muzica, si e normal sa fie asa fiindca, da, muzica ne conecteaza, e un liant social bazat pe emotie.

Si daca totusi exista si o altfel de abordare? Daca partyurile si genurile de care aminteam la inceput ar exista? Ei bine, Circus din Carpati 1.0 promite sa fie pe undeva pe acolo. Daca in ritualurile orgiastice pagane de sfarsit/inceput de an erau abolite toate normele care tineau societeatea in viata, pentru a se elibera pret de o noapte de corsetul de reguli, in party-ul propus de Circus din Carpati 1.0 am impresia ca o sa facem cam acelasi lucru cu regulile nescrise de urban clubbing, alea care se iau in serios. O incursiune in kraut indian, mambo sudanez, ceva ritmuri de amfibrah spondeu (aka ritm de manele) si mai ales  in partea aceea de personalitate pe care DJ si artistii o pastreaza pentru ei, tocmai ca sa nu compromita luatul in serios. Cine sapa si asculta mult da peste tot felul de chestii savuroase care au nevoie de un context anume ca sa apara. Contextul asta e chiar Circus din Carpati.

Daca nu am asteptari prea mari, cred ca Khidja, Sillyconductor si Rekabu o sa ridice un val de pe aceasta lume ascunsa si funny. Khidja, eroii mei pe care i-am vazut punand doua nopti la rand, la modul serios si fun, au multe de aratat in celalalt DJ bag. Sillyconductor e un tip pe care l-am vazut apropiindu-se intotdeauna de muzica cu mult umor, cu o anumita detasare amuzata, deci o sa fie in elementul lui (risc sa afirm ca, proportional, playlistul lui de piese rare, obscure, surprinzatoare si autoironice e mai mare decat cel de trackuri serioase de clubbing). Iar Rekabu cu toate explorarile empatice pe care le face in rock progresiv turcesc din anii '70, cu istorii intregi de legaturi si increngaturi intre genuri, piese, artisti si muzica, are laptopul plin de suprize. Deci, nu mai ramane decat sa dam un refresh orgiastic la clubbingul de rutina, si poate sa ne distram in alt fel, in absenta regulilor consacrate.

Pentru cine vrea mai mult, aici e pagina de facebook a eventului. Ne vedem, care ne mai vedem, acolo.

Haules Baules 001 (Scurt interviu)



  Haules Baules 001- A1 "Buch" by HaulesBaules

Nu stiu daca Haules Baules (proiectul lui Logan Fisher -  DJ englez, producator, graphic designer si fondatorul Haules Baules Records) e analog sau digital si m-a bucurat ca a evitat elegant raspunsul la intrebarea mea (care devine obsesiva, desi nu e obsesia mea): ce echipament folosesti? Intr-adevar, echipamentul folosit de cineva nu e important, cata vreme piesa finala suna intr-un fel. Iar piesa aleasa aici, de pe EP-ul de debut al lui Haules Baules - cu intro-ul ei de 1 minut, cu evolutia lenta, cu arpegiatoarele si filtrele folosite cu o mana zen aflata in afara timpului - imi aduce aminte de energia tripanta a unei piese clasice de house, energia aia care te ia pe sus si te face una cu toata lumea din club, intr-un anumit moment din noapte. Am vrut sa aflu mai multe despre piesa, si mai ales de unde s-a inspirat. Mai jos sunt raspunsurile lui Logan, direct in engleza.

Logan Fisher aka Haules Baules: "Buch" is one track off the debut EP from Haules Baules. Most tracks I make start with a sample which I take from something non dance music related. "Argo" and "Hit Me Slowly" (celelalte piese de pe album) started like that. "Buch" however I just banged out after coming back from a dj gig that went well (I think it was with 8 bit boy). I was in the mood, wasn't really trying to do anything sincere, just a trippy club tune to break the monotony so to speak. It turned into quite a trip!

The Ep's coming out on vinyl, March 18th I think. It's the easiest way for me to get my music in front of the people I want to hear it. Record shops are still the best, most enjoyable way of discovering and buying music for me, even though living in Bucharest that doesn't happen as often as it used to. Everytime I visit a major city, it's the record shop where you'll find me.

The Ep is getting good support already from scene dj's such as Rodion, Mugwhump and Hardway Bros and I'm actually just posting a teaser for the 2nd EP on soundcloud right now."