A personal take on Circus din Carpati 1.0

Si daca totusi exista disco mayas, bolero zulu, geisha funk...? Si daca ar exista un party in care DJii sa puna back to back cate o piesa pentru care trebuie scrise pe loc regulile de mixat si dansat?

Ne construim identitatile prin muzica la modul foarte serios: ascultam piesele si trupele care spun ceva despre noi, despre valorile noastre, personalitatile proiectate dezirabile sau indezirabile, fricile si aderentele noastre. Mergem la concerte in care vrem sa vedem skilluri, cumparam inovatii tehnologice din cutare sau cutare piesa, avem un playlist virtual care ne emotioneaza si vrem sa se intample asta si cu altii. Muzica it's a serious business. Ne luam foarte in serios cand e vorba de muzica, si e normal sa fie asa fiindca, da, muzica ne conecteaza, e un liant social bazat pe emotie.

Si daca totusi exista si o altfel de abordare? Daca partyurile si genurile de care aminteam la inceput ar exista? Ei bine, Circus din Carpati 1.0 promite sa fie pe undeva pe acolo. Daca in ritualurile orgiastice pagane de sfarsit/inceput de an erau abolite toate normele care tineau societeatea in viata, pentru a se elibera pret de o noapte de corsetul de reguli, in party-ul propus de Circus din Carpati 1.0 am impresia ca o sa facem cam acelasi lucru cu regulile nescrise de urban clubbing, alea care se iau in serios. O incursiune in kraut indian, mambo sudanez, ceva ritmuri de amfibrah spondeu (aka ritm de manele) si mai ales  in partea aceea de personalitate pe care DJ si artistii o pastreaza pentru ei, tocmai ca sa nu compromita luatul in serios. Cine sapa si asculta mult da peste tot felul de chestii savuroase care au nevoie de un context anume ca sa apara. Contextul asta e chiar Circus din Carpati.

Daca nu am asteptari prea mari, cred ca Khidja, Sillyconductor si Rekabu o sa ridice un val de pe aceasta lume ascunsa si funny. Khidja, eroii mei pe care i-am vazut punand doua nopti la rand, la modul serios si fun, au multe de aratat in celalalt DJ bag. Sillyconductor e un tip pe care l-am vazut apropiindu-se intotdeauna de muzica cu mult umor, cu o anumita detasare amuzata, deci o sa fie in elementul lui (risc sa afirm ca, proportional, playlistul lui de piese rare, obscure, surprinzatoare si autoironice e mai mare decat cel de trackuri serioase de clubbing). Iar Rekabu cu toate explorarile empatice pe care le face in rock progresiv turcesc din anii '70, cu istorii intregi de legaturi si increngaturi intre genuri, piese, artisti si muzica, are laptopul plin de suprize. Deci, nu mai ramane decat sa dam un refresh orgiastic la clubbingul de rutina, si poate sa ne distram in alt fel, in absenta regulilor consacrate.

Pentru cine vrea mai mult, aici e pagina de facebook a eventului. Ne vedem, care ne mai vedem, acolo.