 |
| Foto: Madalin Gageanu |
Articolul din Dilema Veche a fost o scurta si incompleta radiografie a ce intampla in muzica independenta din Romania construita pe baza unei anchete pe care am realizat-o prin intermediul unui chestionar, care sa ne ajute sa nu facem literatura fara sa investigam ce cred cu adevarat actorii implicati. Era simplu sa luam niste nume, si sa le potrivim intr-o seama de cuvinte cu constructii pretioase ca sa para ceva intelectual. Am vrut sa fim onesti fata de obiectul analizei noastre.
Cat priveste independenta in muzica, e dificil sa analizezi si sa circumscrii aspectele legate de aceasta. Exista o bibliografie legata in special de muzica indie, de unde a si pornit termenul, dar nu mai e de actualitate in contextul promovarii online de azi. Si nu e bibliografie romaneasca. Am vrut sa mai vedem daca exista inca acel reflex pe care il aveau trupele de punk fata de hegemonia rockului corporate, daca mainstream vs underground inseamna acum ce insemna atunci, daca exista o pozitie asumata si constienta fata de ce se intampla acum in Romania pe zona de broadcasting, care e relatia comercial-underground samd.
Poate ca intrebarile au fost dintr-o zona care nu face obiectul reflexiei cotidiene ale creatorilor independenti, poate ca au fost uneori usor intelectualizante, motiv pentru care toata zona de indie-rock de la noi a preferat sa nu raspunda, ca si unele nume din hip-hop. Dar tocmai pentru ca au fost asa, anoste pentru unii sau altii, cred ca e prima data cand cineva din mediul artistic muzical tanar de la noi a fost pus in situatia sa isi clarifice fata de sine problematici destul de complexe si sa le faca publice. (Fara Dilema Veche nici nu ar fi fost posibil ca acest context sa apara; Dilema Veche este o institutie).
Ne-au raspuns multe trupe, si, pentru ca spatiul din Dilema Veche nu permitea, voi publica raspunsurile fiecaruia dintre cei care a considerat ca aparitia acestora ar aduce un plus acestei dezbateri (daca se poate vorbi de asa ceva in peisajul media din Romania online si offline, deocamdata impermeabil la problematici care sa nu fie din zona glossy, can-can sau politic).
Incepem cu Makunouchi Bento, trupa din Timisoara creditata ca una dintre primele care a facut IDM la noi, avand in componenta pe Qewza (Valentin Toma) si Waka X (Felix Petrescu), co-fondatori ai de-acum fostului TMBase.
In numele trupei a raspuns Valentin Toma.
1. Ce arie de expunere ai in prezent si spre ce tinzi (local, national, european, international)? In ce locuri concertezi de obicei si unde ti-ar placea/ti-ai dori sa fii invitat sa participi?
Aria cu siguranta este foarte larga, internationala, desi "densitatea populatiei" in aceasta arie nu e neaparat ridicata. Cu toate ca eram cu un picior in scena locala, prin apartenenta la organizatia TMBase (ai carei co-fondatori am si fost) si care a fost o platforma pentru aparitii scenice in Timisoara - celalalt picior l-am avut mereu pe internet, in lumea netlabelurilor. Inca de cand am demarat proiectul, pe la inceputul lui 2001, am avut releasuri gratuite la netlabeluri - o zona de care Romania nu era deosebit de constienta la vremea respectiva - si in felul asta ne-am dezvoltat o audienta internationala poate chiar mai solida decat cea locala. Muzica noastra (experimentala, electronica, ambientala, cinematica) este un limbaj universal, nu are de ce sa ramana intre granitele Romaniei, mai ales ca nu e limitata nici de versuri in limba noastra. Concerte am avut mai mult in Romania, pentru ca neavand mare potential comercial si public foarte larg, le e mai greu promoterilor din alte parti sa ne aduca... dar am avut totusi cateva iesiri in Germania, Ungaria, Spania si Slovacia. Ne-ar placea sa cantam oriunde in lume, unde este public interesat de soundul nostru.
2. Cum ai ajuns sa intri in circuitul muzical in care evoluezi in prezent?
Dupa cum spuneam, in scena locala am intrat prin TMBase - o grupare prin care, incepand cu 1999 cand a fost fondata, ne ajutam si promovam reciproc, noi producatorii de muzica electronica din Timisoara. Pot spune ca datorita ei am reusit sa ne facem un nume in scena romaneasca, la inceputuri. Iar in scena netlabelurilor am patruns usor datorita lui Felix, care deja isi facuse un nume ca "Waka X" (sau waKa_x, cum ii placea sa scrie) si avea niste contacte. Apoi, cu releasuri la activ, a fost tot mai usor sa fim acceptati de cam orice netlabel contactam in acest sens.
3. Cum iti promovezi muzica si cum te promovezi ca artist? Descrie te rog toate canalele si mijloacele folosite, de la cele formale (comunicate presa, agentii PR etc.) la cele informale (fb, bloguri, twitter, myspace etc.).
Am fost tot timpul o trupa independenta, ce a functionat din hobby (unul foarte serios) si mare pasiune. Nu am avut niciodata PR, si probabil cele mai "serioase" aparitii in media mainstream le-am avut prin organizatia si festivalul TMBase, ce ajunsese la un anumit nivel - pentru care, jos palaria pentru UFO! Mai departe insa, in activitatea noastra ca trupa, ne-am promovat singuri, si prin intermediul aparitiilor la netlabeluri. Am avut pagina personala inainte de retelele de socializare. Apoi a urmat MySpace, acum e Facebook si Twitter (si YouTube). Am mai trimis mailuri pe la bloguri, reviste online, si asa mai departe. Facem singuri cat putem, in limita timpului disponibil, si incercand sa ne focusam totusi mai mult pe produs muzica - ca la asta suntem mai buni.
4. Albumele/piesele tale au fost publicate prin intermediul unor case de discuri sau indendent sau in regie proprie? Care e aportul adus de networkul de productie si de distributie in care evoluezi muzicii pe care o faci?
In prezent, datorita unor siteuri ca Bandcamp, este mai usor sa ne publicam singuri muzica intr-un mod calitativ, eficient si prezentabil. Am facut si asta deci, mai ales in contextul in care netlabelurile deja incep sa isi piarda din forta si semnificatie, in marea masa a traficului de muzica online. Intr-o vreme, ele reprezentau nucleul muzicii de pe internet - azi sunt foarte usor trecute cu vederea, din cauza avalansei de muzica gratuita (legal sau nu) ce se gaseste peste tot - si asta se simte si prin faptul ca au mai putina putere de promovare. As spune ca nu am avut o expunere considerabil mai mare prin optiunea de a ne scoate o parte din ultimele releasuri prin netlabel si nu 100% independent. Cred ca in prezent, interesul cel mai mare pentru promovarea muzicii noastre doar noi il putem avea. Si da, am aparut si la labeluri "fizice", insa doar cu piese pe compilatii (de exemplu compilatiile festivalului TMBase la Roton, o compilatie la labelul experimental Miasmah, si altele) - dar nu le consideram segmentul cel mai important din discografia noastra.
5. Consideri ca expunerea ta unui public mai larg ar fi sau nu benefica pentru evolutia ta ca artist? Poti sa argumentezi pozitia ta?
Expunerea la un public larg nu are cum sa nu fie benefica, publicul oricum se filtreaza. E o sansa ca muzica noastra sa fie auzita de oameni carora ar putea sa le placa, dar care nu ajung la ea. Nu am devia de la drumul, gusturile si principiile noastre pentru a ne largi publicul - pentru ca atunci pasiunea s-ar transforma intr-un job ca oricare altul, si nu avem nevoie: deja avem joburi. Singurele aspecte negative la un public tot mai larg sunt transformarea interactiunii artist-fan in "mahala" (cum vad la alti artisti ridicati din "underground") - dar asta se poate ignora usor daca nu esti cu nervii firavi - si starpirea intimitatii si a vietii private... si asta chiar nu e cazul la noi si muzica noastra, avem alt gen de public. Asa ca, daca se gaseste o solutie civilizata pentru expunerea noastra la un public mai larg, nu ne-am feri.
6. Ce inseamna pentru tine artist independent si muzica independenta? Care este relatia acestora cu undergroundul si cu mainstreamul?
Incet incet, independenta artistica se detaseaza de legaturi cu underground / mainstream. Desi pentru trupele foarte active, agentul si PR-ul sunt necesari, la capitolul raspandit si chiar vandut muzica, labelurile devin tot mai neimportante. Pentru multi artisti, independenta asta (de label) devine tot mai convenabila - si nici nu ma refer aici la trupe deja bine stabilite in mainstream (Radiohead, Nine Inch Nails), carora le-a fost foarte usor sa devina brusc independente si sa castige si mai bine. Marionetele (vedetele de plastic, care arata bine si canta hiturile concepute special pentru ele) depind de labeluri. Artistii care chiar scriu si canta, pot tot mai usor sa opteze pentru independenta, si totusi au sanse sa ajunga in mainstream. Cum internetul acapareaza tot mai mult atentia publicului, se diminueaza si puterea radiourilor, sau a labelurilor care-si platesc dominatia (si eliminarea tuturor ceilalti) in media.
7. Evoluezi in perimetrul de manifestare al cuiva care a decis sa ramana in underground in opozitie cu mainstreamul sau al cuiva care considera ca undergroundul e o perioada de tranzitie la mainstream si ca incadrarile sunt fluide si nu te intereseaza decat sa te exprimi? De ce?
In primul rand, eu cred ca de ani buni notiunile de mainstream si underground sunt in ceata si tot mai irelevante. In perioada in care accesul la public se facea doar prin canalele media majore (TV, radio, presa), si labelurile majore erau cele care acaparau toata piata asta, era usor de definit ce e mainstream si ce e underground. Azi, caile de acces catre public sunt mult mai largi si libere de astfel de monopoluri, asa ca nu mai exista un prag vizibil intre mainstream si underground. Exista toate valorile posibile, de la cateva unitati pana la sute de milioane, si in ce priveste numarul de fani, si vanzarile (desi astea din urma se diminueaza). Cine mai poate stabili pana unde e underground si de unde incepe mainstream? Mai ramane definitia undergroundului (gresita, as zice eu), ca atitudine si refuz de a face altceva decat simti doar pentru a atrage mai mult public si venit. Din punctul asta, da, putem fi numiti underground. Cata vreme definitia aia nu implica exact opusul notiunii de "comercial", in care faci intentionat muzica de cacat, doar cu scopul de a fi displacut de mase - pentru ca asta deja nu mai inseamna dragoste pentru muzica (sau arta in general), ci doar o ambitie de a demonstra ceva.
8. Ai avut tendinta sa exprimi o pozitie sociala prin muzica ta sau doar una estetica si functionala?
Noua ne place muzica, si arta in general, si asta am vrut mereu sa facem. Artistul, din pozitia de vorbitor cu audienta, de multe ori alege sa profite pentru a-si impartasi (sau impune...) propriile convingeri legate de lume, viata, politica, si asa mai departe. Dar asta e doar un truc, arta nu in asta consta. Si noi am ales sa ne vedem doar de muzica ce ne place - estetica sau inestetica, pentru ca nu suntem adeptii ideii ca arta inseamna doar frumos/placut. Suntem si cinefili, si exact genul de cinefili care nu cauta moralitate si lectii de viata in filme - si nici macar sens, coerenta si claritate - ne bucuram de arta asa cum e ea, chiar si atunci cand nu inseamna ceva anume ci doar starneste senzatii. Asta incercam sa dam si noi mai departe prin muzica, nimic mai mult.
9. Cum te situezi si cum iti faci cunoscuta pozitia fata de mainstreamul muzical romanesc actual? Ai avut luari de pozitie, formale (publicatii si site-uri de profil) sau informale (pagina proprie de facebook, twitter, myspace sau comentarii online)? Situarea ta in underground si perceptia ta ca artist independent este ea insasi o astfel de pozitie?
Nu cred ca avem o pozitie fata de mainstreamul romanesc, nu avem tangente cu el. Muzica este foarte prezenta in viata tuturor, dar nu multi o au ca pasiune reala, si e si normal asta - la fel cum nu toti oamenii ce isi fac poze (la petreceri, in concedii, si cu orice ocazie) sunt de fapt pasionati de arta fotografiei. Mai degraba suntem tristi ca partea aia minoritara a populatiei, ce isi cultiva totusi gusturile si cultura muzicala si nu se multumesc cu mainstreamul, devin la randul lor tot mai lenesi, si nu isi mai acorda timpul si energia sa sape activ in oceanul de muzica de pe internet, pentru a gasi ce li se potriveste cel mai bine. Am avea si noi timp mai mult de facut muzica, in loc sa ne batem capul cum sa razbatem printre mii de altii ca noi si sa le-o dam mura-n gura. In rest, publicul amator de entertainment facil nu este tinta noastra, si e dreptul lor sa aiba "artistii" care le ofera exact ce vor - mainstreamul romanesc. De ce ne-am opune lor?
10. Cum te raportezi la popcultura contemporana romaneasca si de aiurea? Esti critic, integrator, te infuenteaza, nu te intereseaza, aspiri sa intri in ea etc.? Cum argumentezi?
Raspunsul potrivit e ca nu ne intereseaza, si am cam argumentat la intrebarea de mai sus. Critici suntem din postura de ascultatori, dar nu prea avem timp nici de asta, pentru ca din fericire sapam si gasim suficient material bun cat sa nu apucam sa ascultam si criticam ce nu ne place.
Makunouchi Bento links:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Leave a comment