Albumul dance al anului 2013 sau ce inseamna asta

Nu e obisnuit sa faci topuri la mijlocul anului, dar dupa 6 luni se poate trage o linie, cu mentiunea ca topurile din iunie pot fi ca ploile de vara: anume trec repede.

Oricum, cea mai mare, mai citita si mai citata publicatie mainstream online, care se ocupa de muzica din toate genurile - adica Pitchfork, cu peste 330000 like-uri pe Facebook - a decretat recent, chiar la data lansarii albumului, ca premiul cel mare revine lui Disclosure cu albumul de debut "Settle".

Disclosure e un duo londonez cu media de varsta de 19,5 ani, format din doi frati, dintre care cel mic abia a implinit 18 ani. Albumul e plin de vocals, e alegerea lor si criteriul care ii face sa-si compare albumul cu Daft Punk. Din punctul de vedere al duo-ului aceasta e o noutate, pentru ca, sustin cei doi frati, "sunt putine albume de dance"care folosesc extensiv voci, iar ei nu inteleg de ce.

Intr-un interviu pe nme.com cei doi isi dezvaluie si sursele de inspiratie, formate in principal din artisti mainstream: songwriteri ca Peter Gabriel, Kate Bush sau hip-hop-eri ca Busta Rhymes, DJ Premier, J.Dilla. Ceea ce nu ii impiedica sa construiasca cantece cu o solida structura de pop in care amesteca elemente din toate stilurile de EDM, de la garage si dubstep la stilistica anilor '90 si inapoi. Colaborarile se intind de la AlunaGeorge, Jessie Ware, Sam Smith la Eliza Doolittle, London Grammar, ceea ce inseamna ca eticheta de "deep house"e mai mult decat discutabil pusa genului albumului.

Faptul ca Settle a fost lansat full-streaming pe The Guardian, publicatie mainstream, precum si receptarea entuziasta a mai multor publicatii de profil, ne face sa credem ca avem de-a face cu intersectia fericita dintre o campanie de marketing cam la fel de buna cu cea vazuta recent pentru Daft Punk sau Boards of Canada, si ca industria stie sa se autogenereze si sa se promoveze acum mai bine si mai stiintific decat altadata, folosind resurse puse la dispozitie de foarte multi tineri din ce in ce mai tineri.

Intr-adevar, media de varsta a celor care fac, consuma, analizeaza si contribuie la noi hibridizari muzicale, coboara vertiginos spre varsta de 20 de ani, caz in care orice DJ si producator care are 30 de ani e deja batran. Pare ca muzica pop, inainte sa se inghita pe sine, e cea mai capabila de a inghiti toate influentele posibile pentru o reinventare vandabila; pop-ul fiind cel mai mic numitor comun pentru toate stilurile imaginabile. E oare posibil ca, in curand, lumea muzicii sa devina un spatiu exclusiv ocupat de tineri din ce in ce mai adolescenti, generand un hype imens pentru soundtrack-uri de liceu, un fel de meme-uri la fel de uitate ca si colegii de la clasa cealalta? Asa se pare.

Albumul a fost mentionat aici spre ascultare si benchmark (etalon de referinta) atat pentru cei care sunt atrasi de scena de dans cat si pentru producatori. Si ca sa stim la ce sa (nu) ne asteptam pe viitoarele line-up-uri din Bucuresti, organizate de un Yours Truly, un Origami sau in mai mica masura Chestionabil, cei care se inghesuie pe felia de target 20+.