 |
| Kraftwerk live |
Sa raspunzi la intrebarea ce e muzica electronica printr-un post dintr-un blog e ca si cum o Neo impersonation te-ar bantui schizofrenico/paranoid cu intrebarea What is the Matrix? si dupa ce ai gasi raspunsul te-ar pune sa il inghesui in 140 de caractere de twitter. Sa o faci recomandand doar 5 albume de electronica e aproape o blasfemie care sfideaza legile comertului, ale topurilor saptamanale, besturilor anuale, logica undergroundului si a muzicii indie si vreo 40 de ani de febrila activitate in domeniu.
Dar lucrurile sunt clare: exista folk, rock, hip-hop, pop si mai exista si electronica. Chiar daca epoca post-punk, post-rock, post-industrial a adus o hibridizare totala intre genuri si stiluri, e clar ca electronica face figura separata. Nu doar prin cultura si ideologia asociate, manifesta sau implicita (higher state of conciousness, clubbing, party people, rezistenta politica prin dans si raving etc. - adica fenomenele adiacente), ci si prin continutul ei. Prin ce e ea ca sound specific, prin modul de productie si mai ales prin continut.
O teorie mai veche a literaturii si a culturii spune ca opera de arta este o metafora epistemologica: ea da seama, ca o felie de tort in care vezi straturile succesive de blat, crema, compozitie, glazura etc., de ce stie si cum isi defineste epoca respectiva realitatea din momentul dat (“in fiecare secol, modul in care se structureaza formele artei reflecta... modul in care stiinta, sau oricum, cultura epocii concep realitatea" - U. Eco). As adauga si asteptarile epocii, ideologia, raporturile dintre genuri, sexualitatea, escapismul, gradul de integrare la realitatea structurilor sociale contemporane, raportarea la trecut etc. Muzica in special da seama despre toate astea, chiar atunci cand nu are versuri. Raspunsul la intrebarea ce e muzica electronica va fi diferit de la epoca la epoca, si tocmai aceasta contextualizare a lui va spune ceva despre epoca respectiva.
In 40 de ani de muzica electronica, de la Varese incoace cu al lui Poeme Electronique, lucrurile s-au schimbat. S-au schimbat in ultimii 10 ani cu o viteza exponentiala pe care numai incalzirea globala o mai are. Ce se asculta azi nu mai e ce-a fost in anii 90, cu atat mai putin in anii 50, sau 60, sau 70. Mai precis, ultima decada a sfarsitului de mileniu a scos la suprafata animalele unui tinut electronic foarte populat si frecventat de fani dar in acelasi timp foarte ferit de ochii mass media si ai publicului larg. Mai cunoscut in cercurile inchise ale marilor cluburi sau din rave/uri. Defuncta emisiune Chill Out Zone de la defunctul MTV, sau Alternative Nation, au facut ca, incet-incet, sa apara in lumea muzicala si noii mutanti.
Numele care au tasnit in mainstream si au ocupat topurile ca niste balene albastre, si au si ramas in memoria colectiva ca deschizatori de drumuri au fost cele pe care le stie tot omul, sau macar ar trebui sa o faca: The Prodigy, The Chemical Brothers, Fatboy Slim, Orbital, Leftfield, Underworld, Goldie, Daft Punk, Future Sound of London, Aphex Twin, Massive Attack, Faithless. Monstrii sacri ai perioadei respective, azi priviti cu reverenta, dar pe care numai mecanismele comerciale (sponsorshipuri gigantice din partea unor branduri consacrate in mass market) ii mai tin in viata din punct de vedere creativ. Nu ca nu au fost talentati. Dimpotriva, au fost foarte talentati, dar din cauza tehnologiei si a noilor mijloace de comunicare, ei au fost foarte repede depasiti si uitati. Muzica electronica contemporana se construieste pe cadavrele top-acturilor de ieri. Azi trebuie sa faci ceva care sa depaseasca ceea ce ai auzit ieri. Iarasi un om de litere o zice foarte bine: “tot ceea ce e pur psihologic in om se va schimba, pentru ca ambitiile noastre, politica noastra, razboaiele noastre, moravurile noastre, artele noastre sunt, azi, supuse unui regim de modificari foarte rapide. Ele depind tot mai direct de stiintele pozitive si tot mai putin de ceea ce sunt. Faptul nou tinde sa capete toata importanta pe care traditia si faptul istoric o aveau pana acum” (P. Valery).
Cum inventeaza muzica electronica universurile sonore e alta poveste. La fel si cu felul in care se raporteaza la traditie, care sunt mecanismele prin care o preia. Deocamdata ramane intrebarea ce e muzica electronica? Daca rockul e opozitie sociala fata de normele in vigoare, daca hip-hop/ul e povestea depasirii conditiei de ghetou (cartier), reusita reverenta fata de origini si critica la adresa sistemului, daca muzica pop e acceptarea valorilor sociale si integrarea intr-o lume mainstream destul de sentimentala, schematica si diluata, ce e muzica electronica? Prin ce porti se intra in universul ei, si ce semnifica aceste porti si acest univers sonor?
Ca sa raspund macar partial la aceste intrebari, am cerut ajutorul unei parti din crema muzicii electronice din Romania: artisti, producatori, DJ si promotori ai muzicii electronice, reprezentanti ai scenei contemporane, mai mult sau mai putin consacrati. Intrebarea a fost: Daca ar fi sa recomanzi 5 albume care sa introduca un neofit in lumea muzicii electronice, care ar fi acelea, si cum le-ai descrie/recomada (o fraza, maxim doua pentru fiecare)?
Multumesc tututor pentru suport. Din cei intrebati au raspuns doar o parte. S-au adunat cu totul 15 nume. Le voi prezenta in ordine alfabetica. Nu toate raspunsurile primite au si descrieri, am pus raspunsurile asa cum le-am primit. Asadar.
Alien Pimp (artist/DJ/producer/label founder&owner)
Goldie - Timeless (1995)
The Orb - The Orb's Adventures Beyond The Ultraworld (1991)
Burial - South London Boroughs EP (2005)
Prodigy - Music for the Jilted Generation (1995)
Underground Resistance - Interstellar Fugitives (1998)
Al Jijian (DJ)
Ok, nu vrei sa intram in detalii despre Tangerine Dream si Pink Floyd (desi zic eu ca fara istorie si context nu prea ai cum sa explici unui profan care e backgroundul cultural pe care s-a construit fenomenul asta - pentru a intelege nu doar calitatea muzicii ci si cat de raspandita e).
However. Pot sa-ti dau numele albumelor, cumva muzica electronica la care nu te-ai gandit ca e electronica pentru cat de tare e (chestii care sunt arhicunoscute si cumva nu au nevoie de introducere).
Jean Michel Jarre: Oxygene (1977)
New Order - Blue Monday (1983)
Depeche Mode - Speak&Spell (1981)
Massive Attack - Blue Lines (1991)
Shukar Collective - Taves Bahtalo (2004)
Bogdan (artist/label founder)
Cum ti-am promis, cele cinci albume de muzica electronica de unde imi trag eu seva si unde ma reintorc de fiecare data sa-mi incarc bateriile creative si nu numai.
Nu am prea mult timp sa le descriu in parte (sorry) dar iti dau ca referinta un text care se aplica cel putin la primele doua albume:
Kraftwerk - Die Mensch-Maschine (1978)
Tangerine Dream - Love On A Real Train
Cybotron (Juan Atkins si Richard Davis) - Clear (1983)
Gary Numan - Cars (1971)
The Human League - Don't you want me (1981)
Flore (DJ/ artist @Poor Relatives)
Haruomi Hosono - Cochin Moon (1978)
Terre Thaemlitz - Tranquilizer (1994)
Mungolian Jet Set - Beauty Came To Us In Stone (2006)
Psychic Tv - Jack The Tab / Tekno Acid Beat (1988)
Yello - One Second (1987) sau Tomita - Pictures At An Exhibition (1975)
Gojira (artist/DJ/producer)
Eine Kleine Nacht Musik – Eine Kleine Nacht Musik (2008 - Modular). Asta este unul din proiectele lui Riton, artist britanic multilateral dezvoltat. Termenul de kraut-rock, venit de la maestrii Kraftwerk, apare in descrieri de stil musical din ce in ce mai des in ultima vreme. Iar albumul asta mi se pare cel putin relevant pentru “denumirea” de kraut-rock.
Boards of Canada – Music has the Right to Children (1998 – Warp Rec). Paradoxal, BOC e o trupa scotiana, dar numele vine de la un documentar despre viata salbatica. Acest album este capodopera BOC si oscileaza undeva intre idm, downbeat si ambient dar intr-o maniera cel putin inovatoare. A nu se rata !!!
Diagram of Suburban Chaos – Status Negatives (2002 – Imputor Rec). Desi am dat peste acest ilustru anonim inca din 1999, a trebuit sa astept trei ani pana la primul si cred ca si singurul album. Sound-ul lui este atat de distinct si de neconfundat iar artistul atat de abscons, ermetic incat pentru mine a devenit un fel de erou personal.
The Orb – Orblivion (1997 – Island Rec). Maestrul Alex Paterson s-a intrecut pe sine insusi cu aceasta bijuterie. Dub-ambient-house si experiment, toate stranse cu eleganta. Toxygene este o piesa care inca ma obsedeaza.
Siriusmo – The Plasterer Of Love (2010 – Monkeytown Rec). Cu o infernala precizie de ciclu menstrual, odata la cateva ore imi pun Siriusmo si ascult. Asta nu e propriu zis un album ci un EP. Treaba nemteasca facuta ca la carte dar foarte soulfoul. In toata mecanica aia infernala din spatele muzici e ceva care pulseaza neregulat. Exact asta m-a sedus.
Haute Culture (DJ/artist@Suie Paparude)
Leftfield - Rhythm and Stealth (1999) pentru ca reprezinta un album de muzica electronica complet cu un sound foarte vizionar pentru acea vreme...
Biosphere - Substrata (1997) - pentru ca reprezinta conexiunea mea telurica cu muzica ambient
Underworld - Oblivion with Bells (2007) - una dintre trupele preferate al mele pana acum cativa ani, iar albumul acesta reprezinta tovarasul de drum perfect atunci cand te pornesti in miez de noapte catre miazazi
Paul Kalkbrenner - Berlin Calling (OST - 2008) imi place soundul corect de Berlin adaptat intr-o zona de soundtrack.....fara pretentii si cu mult feeling...
Apparat - Thing to be Frickled (2008) - Apparat remixes - pentru simplul motiv ca un domn inzestrat cu mare talent a reusit sa ma tina treaz dupa doua nopti de insomnii absurde
HJK (DJ/artist)
Alegerile trebuie privite circumstantial, pentru ca la vremea respectiva insemnau cu totul altceva decit ar insemna acum.
The real eye opener a fost in 1996 Daft Punk cu Homework (Yeah, i know, im old).
In 1997, Roni Size cu New Forms.
Boards of Canada cu "Music Has the Right to Children"
...
Manki&Stieb (DJ/artists)
Producatorii de muzica electronica scot de obicei Ep-uri cu cate 2 - 3 piese unele din ele fiind remixurile altora ... Dar exista si exceptii (destul de putine, e adevarat). Am pus in paranteze linkuri pt preview-ul lor): (am mutat linkul din paranteze pe numele trupei si pe titlu, nota bbc)
Antiform - City In Exile Album de Breaks si DnB - f. complet, compozitie excelenta, epic, unele piese sunt insotite si de un sound rock/metal f. bine integrat, colaborari f. bune pe partea de vocals.
Badboe - Break the Funk Sunete clasice de funk insotie de scratchuri, teme de hip hop si diferite sampe-uri de voce ce "instiga" la party si negativ de breakbeat, adica un album f. reusit de funky breaks.
Bachelors of Science - Science Fiction Un range complex de sunete ambientale, emotionale, meditative si pe alocuri simponice, ce insotesc un bassline f. reusit, totul la un tempo de peste 170 de bpm adica o colectie memorabila de liquid drum and bass.
Goloka - Afterglow Vocea diafana si lasciva a Kasiei, bassline profund, ritmuri de trip-hop, chill-out si deep house adica un album de referinta pt ascultatorii de gen.
Mick &Marc - We Came For Soul Negative de breakbeat presarate cu sampleuri de jazz, groove si funk, o compozitie exuberanta ce garanteaza bunadispozitia la orice petrecere.
Marika (DJ/artist)
FUTURE SOUND OF LONDON - Lifeforms (1994) (Fresh sound, innovative compositions..in my opinion..the best ambient, down tempo album of all the time!)
BIOSPHERE - Patashnik (1994) (Biosphere is the perfect soundtrack to the mountains, the frozen sea, the looming winter forest and cold landscapes.)
BURIAL - Untrue (2007) - (I do not fit him into any muzical style.i think that there is good music and other music. Burial is subtle, emotional and very powerful in its territory!)
SIGUR ROS - Ágætis Byrjun (1999) (For a better understanding of Sigur Ros I recommend Heima documentary. Ágætis byrjun - A pretty good start )
LEFTFIELD - Leftism (1995) (If you like electronic music and have not listened to Leftfield, it's like you know a foreign language but you can not express yourself in writing!)
Michi (artist, co-founder of Suie Paparude)
Nu ma pricep la d-astea, zic cateva care m-au marcat pe mine de-alungul timpului.
The Orb - The Orb's Adventures Beyond the Ultraworld
Leftfield - Rhythm And Stealth (1999)
Biosphere - Substrata (1997)
Stereotyp Meets Al Haca - Phase Three (2004)
Roots Manuva - Dub Come Save Me (2002)
DJ Mike
DJ Shadow - Endtroducing... ( 2006)
The KLF - The White Room (1991)
Primal Scream - Screamadelica (1992)
Soul II Soul - Keep On Moving (1989)
Massive Attack - Blue Lines (1991)
Sunt doar cateva dintre numele care mi-au "marcat" orientarea muzicala la inceputul anilor '90. As mai pune acolo si un De La Soul, Public Enemy, Prodigy, Juno Reactor, Goldie, Proppellerheads, Fatboy Slim si the Big Beat posse. Daca este sa ne raportam la anii '00 si la un om ne-virusat inca la muzica electronica treaba se complica considerabil. Fiecare generatie a intrat in contact cu muzica "sintetica" prin intermediul altor nume.
Minus (artist/producer)
Bibio - Ambivalence Avenue (2009)
The Field - From Here We Go To Sublime (2007)
Flying Lotus - Los Angeles (2008)
Boards Of Canada - Music Has The Right To Children (1998)
Four Tet - Rounds (2003)
The Model (artist/DJ/producer)
Am ales 5 albume care m-au marcat pe mine si care le consider pietre de temelie
de la 1 la 5 este doar o ordine a numerelor, nu si a preferintelor, ptr ca nu ai cum alege intre aceste albume!!!
Future Sound of London - Dead Cities - cel mai tare film din toate timpurile este acest album, extraordinar de epic si descriptiv in egala masura. il consider capodopera. trebuie doar sa inchizi ochii si telefonul si te poti bucura de cea mai fantastica lume si aventura
DJ Hell - Munich Machine - al doilea album de artist al lui Hell, released in 1998, este extraordinar de eclectic si realmente diferit de toate seturile lui din acea vreme. Mi-a luat vreo 2 ani sa ma obisnuiesc cu sound-ul si sa inteleg contextul lui. Lucratura fina si plina de suc
Monolake - Interstate - este un album de concept si sound design de techno, productie 1999, care combina un sound futurist cu elemente de techno dub, minimale si extrem de spatiate, si soundscape-uri ambientale, glitch
Zombie Nation - Zombielicious - este fara indoiala albumul elektro al ultimilor ani. Un sound carnos si imposibil de reprodus daca nu esti chiar Zombie Nation. Este fuziunea perfecta intre estetica ireprosabila si sound-ul total de producator cu grad de maestru. Teme muzicale incredibil de valide, punctari la fiecare pasaj, bridge-uri desavarsite si programare perfecta. Nu stiu unde mai poti urca aici - esti pe Everest
Jeff Mills - Metropolis - este albumul din 2001 pe care Mills l-a creat ca si coloana sonora pentru primul film sf din istoria cinematografiei - Metropolis, regizat de Fritz Lang in 1927. Cand am auzit prima piesa single de pe album, The Keeping of the Kept, efectiv mi-au dat lacrimile. Mills spunea atunci ca prin acest album doreste sa "capteze mintile si sa dezvolte imaginatia celor care in curand vor modela noua noastra lume". Chiar nu cred ca exista cuvinte ptr a descrie acest material. Trebuie ascultat.
Mihaela (organizer @Rokolectiv Festival)
Kraftwerk - Autobahn (1974)
Pentru că dacă există consensul ăsta universal că de la Kling Klang a pornit tot, n-o să zic nici eu altfel. Autobahn nu e nici cel mai bun nici cel mai „electronic” album Kraftwerk, dar e primul care a consacrat formula clasică Hütter, Schneider, Wolfgang Flür, Karl Bartos, sintetizatoarele, vocoder-ele, Minimoog-ul, tobele electronice şi alte device-uri de design şi implementare proprie. THE classics.
X-102 – Discovers the Rings of Saturn (1992)
Pentru că nu e vina techno-ului că ne aflăm în plin blocaj creativ şi nu reuşim să depăşim sindromul Detroit. La un moment dat a reuşit să ne scape de depresia colectivă de tip Nine Inch Nails şi Suicide, so big up for Detroit! Oricum, X-102 – Discovers the Rings of Saturn (Mike Banks, Jeff Mills, Robert Hood) e mai mult decât album concept, acţiune four to the floor, space-synth-uri alientate, melancolie astrală şi ce s-o mai fi scris despre el. Nu citesc poezie, dar ascult asta în loc.
Thomas Brinkmann – Soul Center
Pentru că domnul Brinkmann nu face muzică, face sound architecture. Fiind vorba de neofiţi în muzica electronică, ar fi trebuit probabil să aleg Klick (2000), mai reprezentativ pentru scratch loop-urile experimentele care-l definesc. Personal prefer Soul Center, o deconstruire cât se poate de postmodernă a muzicii de dans. Techno inteligent i se zice.
Four Tet – There is Love in You (2010)
Pentru că Hebdan e foarte sexy şi pentru că a înţeles mai bine ca oricine puterea sound-ului simplu şi aerisit. There is Love in You nu e un album concept, nu e neapărat revoluţionar, nu te înghesuie cu texturi dense şi intricate, dar are impact fizic şi cerebral direct. Culmea, în acelaşi timp.
Rochiţe – Unreleased
Anul de graţie 2010, plină criză a muzicii electronice. Domnul Brinkmann zice: „The quantity of shit that humans produce in a year is twice the weight of their body. That's what I'm worried about, you know? There is something missing these days. Everybody is doing fine technology-wise. But where is the struggling? Where does music start hurting you? Where are the wounds and the scars? Where is the humour and where is the fucking soul?”. Domnule Brinkmann, sunt în asentimentul dumneavoastră. Dar se mai poate, încă se mai poate. Vă trimitem albumul artistului român Rochiţe de îndată ce va fi released.
Makunouchi Bento (band)
Uite aici (cu greu) o lista de 5 albume ce ne-au marcat pe noi:
Sun Electric - Present (1996) (un album imaginativ, sintetic dar tare organic, fara timp si fara moarte)
Adam F - Colours (1997) (un album clasic in drum and bass, imposibil de detronat)
Art of Noise - The Seduction of Claude Debussy (1999) (un album-tribut adus lui Claude Debussy, cu note puternice si sensibilitati a la Art of Noise)
Supersilent - 7 (2007) (un concert / album fabulos si esential pentru oricine interesat de muzica contemporana improvizationala)
Jaga Jazzist - One Armed Bandit (2009) (un album definitoriu pentru modernism si post-rock de la o trupa care a spus si mai are multe de spus)
Cam asta ar fi lista. Asteptam cu mare interes si raspunsuri din partea Dropdread si Freqax, ca reprezentanti ai scenei de drum&bass si dubstep din Bucuresti, dar nu am primit nimic. Mailul e deschis oricum (boingbumchak@gmail.com) pentru cineva vrea sa mai trimita lista de 5 albume.
