De ce e greu sa gasesti un live act electronic bun?

Mai jos sunt niste ganduri puse cap la cap dupa o discutie cu m@rklctv dupa ce mi-a spus ca e foarte greu sa gaseasca live acturi bune. Intrebarea mi-a rasunat in cap cateva zile, si a primit toate raspunsurile de care am fost in stare. Am venit dinspre rock spre electronica, asa ca termenul de comparatie este live actul rock.

Deci.

Muzica electronica e cerebrala. Instrumentele electronice nu au in ele expresia corporala spectaculoasa pe care o gasesti in instrumentele reale, care te fac sa rock. The sexiness of playing keyboards or turning knobs&faders up&down is not sexy at all. Pe dimensiunea ADSR performerul intervine discret, amplitudinea miscarii e invizibila. Tehnologia tranzitiei, in armonie sau in ritm, e virtuala, si prin asta invizibila.

The machine doesn't have muscles, it has a circuit brain. Una e sa asculti un pianist sau un chitarist cantand arpegii pe care le si vezi, si te impresioneaza acuratetea executiei si dialogul pe care il simti intre un creier care coordoneaza, niste muschi care executa si un suflet care e incarcat de o emotie. Alta e sa vezi un instrument care oculteaza toate astea, oricat ar dansa performerul pe langa el (si la drept vorbind, cat poti sa dansezi langa un sampler sau langa un laptop?)

Circuitele sunt nano, instrumentul e mic si atunci si miscarea din jurul lui e discreta. Variatiile velocitatii, presiunea si actiunea asupra instrumentului sunt mult mai putin viscerale, asa cum se intampla in rock, sau moody ca in jazz. In cel mai bun caz sunt si ele cerebrale, dar felul cum dai din cap in timp ce apesi un pad nu influenteaza foarte mult outputul.

Plus ca majoritatea instrumentelor electronice ecraneaza contactul vizual dintre performer si public din cauza displayului (al laptopului, al keyboardrului, samplerului etc.) la care acesta trebuie sa fie concentrat. Perfomerul de electronica se uita in jos, rareori inainte. Sunt lucruri care vin din specificul instrumentului. Mai sunt si cele care vin din structura.

Am gasit intr-un articol despre groove si drumming in era electronica ca groove inseamna acel moment cand intr-o trupa dialogul muzical si ritmic creeaza ceva care merge de la sine, si care e mai mult decat suma partilor. E un ritm care are viata si in care trebuie sa fie in mod necesar doi:

The groove laid down by the drummer and bassist is tough and funky (zice dictionarul despre uzanta cuvantului in engleza). Groove is the sense of propulsive rhythmic "feel" or sense of "swing" created by the interaction of the music played by a band's rhythm section (drums, electric bass or double bass, guitar, and keyboards).

Daca e un singur performer, groove-ul, oricat de punchy ar fi beatul, lipseste. Beat este un stimul-raspuns, rece si calculat. Nu e un dialog hot, e mai mult un cool programming. Amenintarea masinii e undeva prezenta in background, cel putin pentru mine. Odata programat patternul, nu mai e nevoie de performer pentru ca acesta sa mearga de la sine.

Mare parte din tot ce e muzica electronica azi este computer music, adica programare. Iar programarea e cerebrala, asa cum ziceam mai sus. In techno music esti invitat mai ales intr-un univers cerebral, care se cere contemplat cerebral. Te loveste in stomac mai ales prin calitatea cantitatii de sunete: boxe mari, puternice, sound care misca peretii.

Pe urma mai e ceva legat de structura. Techno music e in mare parte fie repetitie, fie acumulare, sau masificare de sunete. Emotia muzicii vine din ceva care se misca spre altceva. Ceva care se transforma si te transforma. E-motion. Dar fiindca e repetitiv, techno nu are cum sa te miste, cel putin interior. Asta daca nu are structura melodica clasica, imprumutata din muzica pop. Daca o are atunci nu stiu cat mai este de techno si de electronic. Iar electronica mi se pare ca este o celebrare cerebrala a tehnologiei.

E felul in care omul stapaneste masini care se misca mai repede decat el. Aici e toata emotia (cerebrala) a techno/ului. Ca in celebrele partide dintre sahisti si computere. Un live act electronic are ca si termen de comparatie un live band act (rock, jazz, vocal, whatever). Acolo complexitatea expresiei umane si muzicale e mai mare si va fi mai mare din motivele enumerate mai sus.

Imi place groove/ul si libertatea absoluta din jazz, dar sunt complet fascinat de felul in care muzica electronica mixeaza functii matematice, algoritmii si automatizarea, chiar daca ii lipseste orice urma de emotie sau armonie.