...cum ar arata echipele?
Asa.
(Urmeaza un exercitiu plin de causticitate si stereotipuri in care orice asemanare cu realitatea nu e chiar intamplatoare):
- techno-ul german va fi, ca intotdeauna, disciplinat, fanatic, extremist (si decadent pe alocuri - dar numai pentru publicul german); in rest, nemtii ar continua razboiul de independenta fata de anglo-saxoni pe care l-au inceput in muzica prin kraftwerk si krautrock. si mai ales lupta de a scapa de un trecut distructiv cu care nu s-au impacat si pe care l-au ingropat, se pare, adanc in referintele lor. No funk, no past, but German and spatial. industrial si agresiv, matematic, rece si calculat, si in special nationalist - ca de-asta minimalul e un gen care are la baza un soft facut in Germania - daca nu chiar doua: Ableton Live si synthurile de la NI.
- si in techno francezii o sa fie metaforici, poetici si ironici, sportul national fiind citatul intelectual, pastisa asumata cu adaos de umor fin. Ratiunea lor critica, distilata si speculativa, filtrul suprem cu care se impun in cultura, o sa fie mereu deasupra modelelor citate. Nu conteaza originalul, conteaza interpretarea. Oricum, francezii viseaza inca la naratiuni totale si complete asupra oricarui fenomen cultural, de-asta o sa gasesti in techno-ul lor toate referintele posibile. Revolutia franceza continua si ea, cum poate, separand puterile curentelor muzicale consacrate si deconstruind si ghilotinand tot ce se poate.
- spaniolii si italienii o sa faca ce au facut dintotdeauna, ca niste (semi)insulari ce sint: comert cu chestiile care li se pare ca o sa vinda cel mai bine. Si, certo, cu ceva muzicalitate tipic italiana, daca se poate. Techno gondolier si marinaresc. Marco Polo techno.
- englezii, singuri pe lume, cu respectul lor pentru ratiune si luarea in serios a comandamentului de a nu jigni inteligenta aproapelui, intependenti fata de oricine si orice, o sa isi continue explorarile abisale pe care le-a inceput Shakespeare in literatura, si o sa dea in muzica echivalentul crimelor din Macbeth, dar si romantismul idealist din Romeo si Julieta: intre dubstep si fragile indie hits care incep, fie si in subtext, cu "imagine all the...".
- cat despre echipa SUA.... se stie: o natiune construita pe asteptari milenariste, si concrete and pragmatic living. Fantasme si puritanism. Techno e cea mai buna metoda de eliberare de sub constrangerile religioase, un spatiu non-carnal care insa nu e invadat de rationalismul dogmatic prescriptiv si nici de interdictii (whoaaa... cum a sunat asta!). Sau infuzia de funk, de jazz si de blues, intr-o muzica mecanica, care tocmai asta face: subliniaza si potenteaza mecanica pasiunii carnale de orice fel. This is the special case of house. Un fel de cold techno care scapa de presiunea prescriptiva puritanista, refugiindu-se in mecanica industriala. Sau un hot techno care isi asuma nonsalant carnalitatea si foloseste masinile ca sa o exprime cat mai bine.
- in sfarsit, techno/ul romanesc ar fi un techno care mimeaza adeziunea la unul/oricare din momentele culturale prin care trec tarile puternic industrializate (by the way, no techno is possible [tru end ril] autsaid o societate puternic industrializata, sau postindustrializata). un techno care poate sa fie dubstep, house, minimal or whatever, dar e fara platforma. de fapt e pe o platforma, da' platforma asta e trasa de un curent de alte provenientze decat cele din marea neagra si muntii carpati.
asa ca technoRo va fi o clona estica, sponsorizata de Brifcor. (cu mici exceptii).
(aici techno = electronic dance music, orice tine de muzica electronica cu beat.)