96 de randuri despre productia de muzica electronica acasa

mai jos sunt niste randuri pe care daca le-as fi citit cand m-am apucat sa invat ReBirthul si Acid/ul crezand ca asa o sa ajung sa fac muzik k cea pe care o ascultam, as fi scapat de multe suferinte. eram mai tanar, ieseam prin cluburi, si intram fara sa vreau in rezonanta cu tot vibe/ul legat de DJing, electronic (analog and/or digital) music, si ma vedeam intr-o buna zi acolo, undeva intr-un top. faima. bani. si restul la pachet. 

cand te apuci sa faci muzica, vezi ca distanta e mai lunga. acasa, de cele mai multe ori iti iese ceva fara muschi, pe care e greu sa dansezi. te deziluzionezi, te frustrezi, iti dispare entuziasmul si te refugiezi in experimental. piese facute in casti de ascultat in casti si nu cu prietena, de cele mai multe ori. IDM aleator, ambient fara ambianta. chill fara out. 

unde e problema? problema e ca aici in RO nu iesi in destule cluburi, nu mergi la destule festivaluri (ca nu prea sunt), nu esti expus la backthinking/ul artistilor din zona. nu ai ascultat niciodata destula muzica, e putina presa specializata care sa iti spuna ca chiar daca iti cumperi fruity loops sau, in cel mai bun caz, folosesti o copie ilegala Ableton Live sau Reason cu multe VST sau Audio Units, ai acces la ceva discuri cu loop/uri gata facute, si tone de tutoriale pe youtube despre cum sa faci o linie de bass de dubstep, tot nu o sa suni asa cum suna modelele tale. 
si ca skillurile de producator sunt fundamentale (i.e. cum sa ai un sound compact si clar pe care un sistem de 25kW sa il puna si mai bine in evidenta nu sa ii arate slabiciunile). pentru ca loopurile si samplele gasite pe tot felul de librarii gratuite sau ripuite reflecta de cele mai multe ori the sound of yesterday. si asa o iei pe un drum pe care au luat-o altii. 
o sa fii poate un magician bun, dar nu The Magician. pentru ca o sa te infunzi fara sa vrei intr-o jungla de synthuri soft, iar ceea ce o sa iti iasa o sa fie ramasitele de muzici care te-au impresionat trecute prin tot felul de filtre care altereaza un original ca sa creeze un second hand. pentru ca o sa te balacesti intr-o plaja de frecvente de cele mai multe ori noroioase. in cel mai bun caz o sa reusesti sa recreezi un stil, si dupa ce vei scoate nasul din casa ca sa gasesti feedback, o sa vezi ca lucrurile s-au miscat in alta directie. de ce se misca lucrurile in alta directie?

pentru ca nu e nimeni care sa iti spuna cand iti incepi proiectul: fii atent, ca in muzica electronica iti trebuie un fel de technothinking, care sa faca legaturi invizibile intre cele nshpe oscilatoare care pe care le gasesti intr-un synth ca massive si patchurile care modifica toti parametrii. ca daca lucrezi cu multe sample o sa ai un sunet care nu o sa fie crispy, cu texturi si ritmuri solide in banda de frecventa care te doare pe tine in dance music (apropo, ai putea folosi eq/uri pe fiecare track, ca sa scoti frecventele nedorite si bassul sa nu se incalece cu bass drumul)
ar fi bine sa stii ca daca vrei sa faci minimal sau dubstep sau orice altceva e bine sa iti samplezi direct din trackurile care iti plac toate sunetele de care ai nevoie (chiar daca toata lumea zice ca foloseste sunete originale). ReCycle era must have, acum in Live 8 poti sa faci dintr-un drum loop audio un impulse midi cu aceleasi sunete. 

ca trebuie sa iti scoti neaparat tot trackul intr-un compresor pe care sa il bagi inapoi in calculator, ca sa ai o procesare a sunetului dedicata (de preferat si printr-un mixer). oricum, cel mai bine e sa te feresti de compresia totala, pe trackul final. daca piesa ta o sa iasa la radio, compresia de broadcast nu poate fi reprodusa acasa, asa ca lasa aparatele de la radio sa faca asta. daca piesa apare pe o compilatie, din ce se spune, inginerul de sunet e tipul care are sculele si urechile potrivite care sa iti faca tie bine piesa. sa suni tare nu inseamna sa suni mai bine.

e neaparat nevoie sa ai ceva rigoare si minimalism in alegerea instrumentelor, nu de alta, dar ca sa poti sa cunosti foarte bine cateva si sa sapi adanc dupa sound/ul tau. nu e nevoie de 50 de softuri si plug/inuri. se pare ca sunt unii tipi care pot sa recreeze intr-un synth orice sunet aud... si fac asta pentru ca asculta altfel sunetele pe care le aud (cate oscilatoare? ce fel de unda? defazare? si multe altele sunt intrebarile pe care si le pun). si ei zic ca pentru asta nu iti trebuie 20 de synthuri. cu unul mai complex iti faci treaba.

mare parte din ce se intampla in muzica electronica acum e sub influenta directa si grea a freestyle/ului: daca iti iei un bmx ca sa ajungi mai repede din A in B, sau un skate ca sa te plimbi dand dintr-un singur picior, ai ratat tot spectacolul. e la fel si daca folosesti un synth ca sa apesi pe niste clape/taste ca sa scoti niste sunete gata facute. asta in cazul in care nu te intereseaza armonia ci vrei sa experimentezi in zona de ritm si textura. daca te intereseaza si armonia si melodia trebuie sa vezi cum stai cu talentul. asta e alta poveste. 

pentru live, trebuie sa faci legaturile tale, structura ta, si pe urma sa te exersezi cu un realtime controller, sa apesi pe butoane si sa invarti frenetic la knoburi, sa te transformi intr-un sequencer si generezi secvente de interventie asupra parametrilor care sa fie numai ale tale si sa iti arate skillurile. e pasul doi ca sa poti iesi pe scena si sa ai ceva de aratat. altfel, nu tu dai tu play, ci calculatorul iti da tie play. or ideea in muzica asta electronica e ca in meciurile kasparov vs deep blue: sa arate ca omul e deasupra masinii si o stapaneste indiferent de milioanele de Kb/s ai calculatorului. spectacolul biologiei care proceseaza mai bine decat orice procesor, dansul dintre neuroni si circuite, technooptimismul lui Kurzweil care facea profetii despre Singularitate: momentul in care, ajutata de masini, specia umana va transcende biologia si va deveni ceva fundamental diferit de ce este acum.