Efecte perverse ale downloadingului ilegal asupra scenei de electronica din Romania

In timp ce majoritatea discutiilor despre illegal downloading sunt initiate de marile case de discuri care poarta razboiul impotriva noilor tehnologii in numele intregii "industrii muzicale", practica descarcarii si sharingului ilegal de muzica si soft aditional are efecte secundare mult mai perverse si mai interesante. Cel putin in Romania.

Primul si cel mai spectaculos dintre ele este aparitia unei subculturi de superconnaisseuri de club, mai informati ca niciodata despre tot ce misca si cum misca in zona muzicii electronice. Ajutati de site-uri si de blogurile de nisa dedicate, si avand acces la ultimele aparitii muzicale sincron cu publicarea (sub forma de torente sau in mai vechile platforme DC), aceste cateva sute  formeaza o elita a cunoscatorilor care conditioneaza restul scenei de muzica de dans in mai multe feluri.

Pe de o parte faptul ca aceasta cunoastere este obtinuta in afara circuitelor economice si sociale din zona alba a economiei face ca elita respectiva sa aiba un statut aparte: in ciuda inaltei specializari, reprezentantii ei nu sunt produse ale unei economii de piata, dupa legea clasica a cererii si ofertei. Cu alte cuvinte, scena a crescut prin supraconsum, nu supraproductie, similar cu economia de carton a creditului romanesc doar cu buletinul, care tocmai s-a prabusit. Tinerii in cauza ripuiesc societatea de cunoastere si de produsele ei culturale fara sa dea ceva in schimb. Cunoasterea nu e dublata de vreo forma lucrativa, e o cunoastere inutila in termeni economici. Ea nu produce bani, ci doar identitate si status: apartenenta la un grup restrans de initiati.

Singura zona de contact economic are loc in zonele gri ale festivalurilor de muzica electronica, unde platesc niste bilete si consumul de bauturi de la bar sau substante de acasa, bani care se intorc numai partial la stat. (Statule, stai linistit ca e vorba de foarte putini bani). Elita cunoscatorilor de electronica, desi ar putea fi situata foarte bine in neo-tribalismul urban despre care s-a tot vorbit si care propune o forma de politici de zi cu zi alternative la sistemul oficial, ramane intr-o zona subversiva pana la urma fata de propria ei pozitie, pentru ca nu creeaza premizele imbunatatirii infrastructurii care sa sustina productii si reprezentatii pe masura asteptarilor ei.

Efectele adverse se resimt in conditiile de desfasurare ale respectivelor festivaluri: sonorizarea, climatizarea, aerisirea, scenografia, feelingul locatiei sunt de cele mai multe ori contestabile. Infrastructura virtuala a circulatiei ilegale a informatiei pe internet nu a reusit sa creeze o infrastructura a consumului care sa raspunda exigentelor estetice ale grupului in cauza. Pentru ca, in cazul unui concert/festival nu mai e vorba doar de un fenomen estetic, ci si de unul social: pretentiile cumulate ale conaisseurilor nu sunt satisfacute aproape niciodata de intregul reprezentat de eveniment: artist + locatie, sound, servire etc. Cu alte cuvinte, artistul e ok, locatia sucks din diferite motive. E o evolutie cel putin bizara fata de raveurile din anii '90, cand nu conta locatia ci doar soundul. Acum raveurile sunt sponsorizate, dar cu bani putini si in conditiile unei complicitati cu consumul ilegal (i.e. la adapostul banerelor cu branduri isi mai fac aparitia si un cui sau niste pils, ca asa e settingul). Elita s-a "imburghezit", dar fara sa isi asume faptul ca satisfacerea propriilor asteptari e si responsabilitatea ei. Asta o face putin atractiva pentru sponsori, si in consecinta o tine captiva intr-un sistem paralel de lucruri care nu are cum sa fie similar festivalurilor de afara.

Pe de alta parte, reprezentantii ei sunt intangibili si opaci pentru majoritatea productiei de muzica de dans autohtona mainstream (de la Edward Maya pana la Inna, Morandi, Play&Win & co). Publicul din cluburile bucurestene Kristal, Studio Martin, Berlin, Space samd nu o sa se amestece niciodata cu publicul de la, sa zicem, Club Maxx, care tocmai face un sondaj despre ce nume sa aduca, oferind DJ Project, Deepside Deejays, Deepcentral. Apropo, mai stie cineva ce muzica se asculta ain Maxx? - pariez ca in playlisturile DJilor de la Club Maxx  figureaza si piese care sunt in topurile curente are radiourilor comerciale din zona Contemporary Hits - Kiss, Radio 21, Dance FM.

Nu ca i-ar pasa Innei de cei 10k - 15k de puristi si forward thinkeri. Dar incrucisarea dintre productiile dance autohtone si producatori mai rafinati ar face ca artistii romani cu succes comercial sa nu se mai bucure ca au reusit sa vanda si sa cucereasca lumea pentru ca sunt kitsch. Doar ca acest public de elita nu reuseste sa genereze suficienta cerere pentru a crea si o elita a producatorilor underground romani, care sa se poata situa intr-o pozitie de egalitate cu producatorii mainstream romani. Cate trupe si artisti din cei consacrati si prezenti in topurile radiourilor comerciale cunosc si colaboreaza cu producatorii si artistii din zona underground?

In felul asta, exista doua categorii de publicuri si de artisti reprezentativi aflati intr-o pozitie de ignorare reciproc dezavantajoasa. Asta pentru ca muzica romeneasca underground nu are suficienta expunere si nu evolueaza cu adevarat in a face o contributie de substanta la scena globala. Apoi pentru ca tot ce e mainstream romanesc e aproape copypaste dupa succese anterioare. Soundul producatorilor autohtoni a intrat intr-o zona care se automultiplica si autopastizeaza in ciuda succeselor notabile obtinute la export. Sound contestat chiar dinauntrul "industriei": vezi aici si aici.

Practica accesului neplatit la albume si piese foarte noi creeaza si o alta asteptare: aceea a satisfacerii imediate. Daca statul paternalist a murit locul lui, cel putin in domeniul entertainmentului, a fost luat de Pirate Bay si toate siteurile de torrente de pe care se face downloading ilegal. Internetul ofera totul si totul se gaseste pe internet, nu mai merita sa fie platit pretul pentru un eveniment real; sau daca e sa fie platit atunci trebuie sa fie suportat partial de branduri comerciale. Simultan consumerista si anticonsumerista, elita cunoscatorilor de electronica scurtcircuiteaza subversiv sistemul, platind de fapt un pret mai mare: dupa surogatele de festivaluri de la noi, ea cotizeaza bani grei pentru festivalurile de afara, mai bogate ca oferta si infinit mai bine organizate. Cei care se resimt din asta vor fi desigur DJii si artistii autohtoni, care nu isi pot permite accesul la tehnologie  si informatie decat pacalind la randul lor sistemul si cotizand si ei la miscarea globala de download ilegal, pentru ca vor fi intotdeauna subplatiti si obligati la randul lor sa ripuiasca ilegal.

Asteptand sa primeasca totul de-a gata, fara sa plateasca decat pentru cel mult infrastructura acestei satisfaceri imediate (adica abonamentul la Internet), elita ramane astfel intr-o stare de infantilism (numai copiii se asteapta ca toate dorintele sa le fie indeplinite acum) intr-un vector centripet: lucrurile trebuie sa vina la ea, cu cat mai putina negociere si cat mai putine resurse cheltuite. O stare de infantilizare care de altfel e un efect pervers global al internetului si care intretine dependenta de cultura de masa low-mainstream, comerciala, singura capabila sa satisfaca prin surogate de produse asteptarile nesustinute financiar.