Ganduri partiale despre electronica si Romania

Aud des ca scena de electronica e mica, ce sa facem sa o crestem si alte lucruri similare.  Sau cel putin exista acest regret tacit ca nu exista resurse umane pentru ca numarul fanilor muzicii electronice sa fie mai mare...

Ma intreb de ce ar fi si cum ar fi posibil asa ceva, in special in contextul numit Romania. 

Cateva raspunsuri/ganduri si ipoteze:

In primul rand, e mult mai eficient din punct de vedere al relationarii sa asculti muzica pe care o asculta cea mai mare parte a lumii din care faci parte. Sansele sa poti purta discutii, raporta activ la un context social, lega prietenii etc sunt mult mai mari daca esti fan al muzicii la care are acces cea mai mare parte a lumii. O "cultura" (aka cunoastere muzicala variata) e in consecinta mai profitabila. 

***

Folderele si ipodurile tinerilor care folosesc muzica ca si liant social, cum e si firesc, e plin de lucruri foarte diverse. Pentru puristi ai genului, e incredibil cum pe acelasi hard stau pop, manele, minimal, hip-hop, rock, punk, alternative samd, de cele mai multe ori reprezentate doar de cateva piese si nu de albume intregi. Un studiu pe genurile de muzica de pe hdd/urile userilor de DC+ ar fi foarte interesant.

***

Muzica electronica, in cea mai mare parte, e o muzica instrumentala. Nu ca versurile sunt ascultate cu atentie, studiile arata ca dimpotriva. Dar fara apel la o rationalitate minima, un carlig verbal de care sa te agati, si care sa existe doar ca simplu fundal pentru actiuni ulterioare, muzica electronica si felul in care e consumata reduc spre zero comunicarea verbala. Tinerii care asculta manele si hip-hop si alte piese cu versuri in romana probabil ca o fac si pentru ca acea muzica exprima niste valori intr-un mod verbalizat, cu cuvinte. Chiar daca ideologia prezenta in versuri nu e analizata cu atentie si constientizata, versurile functioneaza ca o haina. Nu te gandesti la materialul din care sunt facuti pantalonii. 

***

Se asculta tare, invaziv si in conditii care de cele mai multe ori altereaza perceptiile. Nu te poti exprima decat fizic (dansand) atunci cand asculti aceasta muzica, sau o poti face verbal - fiindca exista totusi si discutii in cluburi - dar numai sustragandu-te ei. Fara factorul uman (trupa pe scena, versuri, solist) poate fi perceputa ca o muzica agresiva, care agreseaza individualitatea.

***

E o muzica care datoreaza mult tehnologiei, inovatiei, individualismului. La polul opus felului traditional in care (inca) mai este construita societatea romaneasca. Care, sa nu uitam, e o societate inca rurala ca si suprafata si repartizare a populatiei. Zona urbana vine in cea mai mare parte tot din zona rurala, mostenire a industrializarii fortate facute de regimul comunist. Inevitabil trecutul cultural e marcat tot de muzica populara sau cea usoara din vremea lui Ceausescu, bunicii si parintii nostri au ascultat asa ceva. Nu e ceva ce se sterge usor.

***

Cel mai bun context in care am vazut cum functioneaza cultura muzicala extinsa e cel de la nuntile "traditionale" ale romanilor. Nu ma refer la cele cu costume populare, ci la cele care au loc la restaurant, in cadru organizat, cu DJ de nunta, cu mese la care stau rude din diverse categorii sociale, diverse regiuni etc. Playlistul de nunta e un caz foarte interesant. E gandit ca o medie de gusturi din toate genurile muzicale, intr-un mod foarte functional si rationalizat. E adevarat ca si  cadrul de nunta e foarte permisiv. Nunta e tocmai o modalitate de a intari legaturile intre generatii si de confirmare reciproca a valorilor: de-asta tinerii danseaza melodii batranesti si hore populare iar batranii danseaza pe eurohouse. Playlistul DJul de nunta poate constitui si el un studiu de caz interesant.

***

E o muzica al carei consum si uneori si productie, sunt asociate cu un comportament deviant, adica, asta e, consumul de droguri usoare. Desi deviant se defineste de la tara la tara altfel. De cele mai multe ori cluburile sunt locuri de consum. Drogurile potenteaza experienta sonora si senzoriala, a fost asa de la inceputurile miscarii rave din Anglia (sfarsitul anilor '80 si inceputul anilor '90). E de retinut insa ca acest fapt a fost privit ca o alterare nedorita si criticat de americanii din Detroit (creditati ca parintii moderni ai muzicii techno - Atkins, May si Saunderson) veniti in Manchester unde au vazut o scena impura, in care consumul de droguri era la fel de important ca si cel de muzica. Mass media au contribuit si ele la crearea acestui curent negativ de opinie. Nu se mai intampla cum se intampla in anii '90, cand consumul nu era inca restrictionat de legi. Dar nici o societate traditionalista nu priveste cu ochi buni nimic din ce este legat de stari alterate de constiinta. Romania nu face exceptie.

***