Interviu: Vangelis la Al Jazeera

Coincidenta. Scriam despre concertul KSiA la Bucuresti acum cateva zile, si am ajuns la Vangelis. Incercam sa inteleg, in urma unei mini-dezbateri de pe fb despre ce e muzica electronica, de ce cred unii ca ea se opreste la Kraftwerk, Jarre, Tangerine Dream, si am ajuns la Vangelis. Citeam despre muzica ambient incercand sa fac o legatura cu spiritualitatea tip new age gen Kitaro si... am ajuns la Vangelis. Recunosc ca desi e un artist gigantic cu o productie gigantica de 50 de albume, am incetat sa urmaresc evolutia lui de prin '80, dupa colaborarea cu Jan Anderson, mai ales dintr-o eroare de apreciere/depreciere (succes comercial = dilutie/coborarea spre cel mai mic numitor comun muzical pentru apel la un public foarte general/autopastisa/etc). Eroare. Am citit biografia lui de pe Wikipedia si am fost din nou frapat de legenda urbana care circula despre el (si care e confirmata) - anume ca nu are nici un fel de studii muzicale. Mai mult decat atat am fost atins de credo-ul lui (care se inrudeste cu al lui Kitaro) ca el e un fel de "transmitator", un "vas" pentru o muzica care se face in afara lui, pe care el o canalizeaza si o considera un instrument de vindecare a lumii. Intr-adevar, generatia aceea de compozitori avea o spiritualitate declarata legata de muzica; au ceva de founding fathers - parinti fondatori - in lumina unei teorii care interpreteaza existenta pe Pamant drept o incarnare pentru a oferi asistenta in dobandirea adevarului cu A mare. (Si e adevarat ca n-as fi putut face asocierea asta scriind despre, sa zicem, Aphex Twin, sau The Chemical Brothers, The Prodigy, ca sa numesc a doua mare generatie de founding fathers pentru IDM/clubbing electronica). Vangelis, in ciuda succesului urias, a fost foarte retinut cu interviurile, foarte rezervat in a vorbi despre viata personala. Dupa douazeci si ceva de ani de tacere, el vorbeste in acest interviu despre rolul muzicii, despre industria muzicala, raportul dintre succes si libertate, the beauty of music vs the chaos of the world, si alte lucruri cel putin interesante, daca nu chiar marcante.
PS. Coincidenta la patrat. In timp ce scriam aceasta postare aveam readerul deschis la un articol recent din Lost in Sound. Articolul se numeste Artist as Shaman.