Cand am citit prima data chestionarul completat de Maria Balabas pentru Ziua Independentei din Dilema Veche m-am gandit ca este un exemplar manifest de pus in rama - manifest in sensul avangardei clasice - asa cum rar se mai verbalizeaza in ziua de azi.
Cititi si veti fi de acord ca ideea se potriveste cu numele formatiei in care activeaza Maria (Avant'N'Gard) si ca da, in aparenta raspunsurile se pot constitui intr-un manifest. Dar, dupa ce in veti citi si reciti, va veti da seama ca spre deosebire de manifestele revolutionare care denunta o stare de lucruri exterioara, fiind indiferente de fapt la miscarile cuantice ale starilor sufletesti si dialectica riguroasa a asumarii unei evolutii interioare, raspunsurile de mai jos sunt mai putin denunt si incercare radicala de a schimba ceva exterior, cat o enuntare reper a traseului de urmat intr-o explorare a unei realitati interioare particulare, miscare ce devine de fapt obiectul actului artistic.
Mi-am amintit si de un concert la care Maria a fost invitata (Nu&Apa Neagra si Mircea Florian) si de cat de atins am fost atunci de felul in care acest parcurs interior este revelat apeland la modalitati de exprimare stereotipe (cum era bunaoara monologul vorbit din mijlocul multimii, ce lua forma unui interviu/marturisire tip reportaj radio, avand insa continutul halucinant al asocierii libere de trairi si staze intime care de fapt nu isi gasesc niciodata locul in discutiile noastre cotidiene).
Am avut dreptate sa il consider extra-ordinar, este intr-adevar iesit din schemele cotidiene, dar nu este un manifest, decat in masura in care sinceritatea si transparenta abordarii rationalizate in felul in care o face Maria poate fi urmat, la o adica, si de altii.
Mi-a fost greu sa pun un citat in titlu, cel mai potrivit ar fi ca titlul sa fie constituit din toate raspunsurile de mai jos; l-am ales insa pe cel care mi se pare ca o imbraca cat mai bine pe Maria, cel care fixeaza o tinta si o directie, lasand insa toate lucrurile nespuse (ocolisurile tainice ale devenirii - daca nu vi se pare prea pretioasa exprimarea) acolo unde unde ele raman sa fie descoperite.
1. Ce arie de expunere ai in prezent si spre ce tinzi (local, national, european, international)? In ce locuri concertezi de obicei si unde ti-ar placea/ti-ai dori sa fii invitat sa participi?
Acționez atât ca artist solo, cât și cu grupul Avant’n’Gard, dedicat muzicii improvizate, cu un sound psihedelic-ambiental. În această formulă am început să fim invitați la festivaluri naționale (SIMN, Bookfest, Astra Film Festival, Sibiu Jazz and More, Street Delivery etc) și concertăm în cluburi, în ceainării, în librării, oriunde ni se deschide o ușă. Mi-aș dori ca Avant’n’Gard să fie invitat în festivaluri internaționale pentru a dezvolta colaborări cu alți artiști și pentru a intra într-un circuit mai amplu, care-ar putea constitui o motivație puternică pentru continuitatea grupului. Un început există – am participat la Art’s Birthday 2012 (eveniment EBU), radioul național croat ne-a difuzat discul Soare Staniol și un concert etc. Ca artist solo am performat în Belgia și Olanda, am o piesă pe compilația internațională Framework 250, editată de ResonanceFM, dezvolt instalații bazate pe field recordings și voi participa în proiectul Sounds of Europe. Deocamdată încerc să dezvolt un teritoriu artistic puternic personalizat care cred că, firesc, va dezvolta pe parcurs tipul de expunere care-i va fi caracteristic.
2. Cum ai ajuns sa intri in circuitul muzical in care evoluezi in prezent?
Sound-ul și conceptul Avant’n’Gard s-au decantat pe parcurs, fără strategie. Sunt 4 ani de când grupul concertează și de când căutăm felurite mijloace de a atrage public înspre muzica noastră. La început cântam pentru un grup de prieteni, pe parcurs grupul s-a mărit, am început să acordăm noi încredere acestei formule și să o promovăm. Fiind vorba de muzică experimentală (să-i zicem), deci de un teritoriu nu tocmai popular în România, circuitul muzical nu este atât de larg. Pas după pas, cântând și vorbind despre muzica noastră, am cunoscut oamenii care se află în centrul mișcării și care susțin acest fenomen, implicit, acordându-ne și nouă încredere.
3. Cum iti promovezi muzica si cum te promovezi ca artist? Descrie te rog toate canalele si mijloacele folosite, de la cele formale (comunicate presa, agentii PR etc.) la cele informale (fb, bloguri, twitter, myspace etc.)
Avant’n’Gard are o pagină pe facebook (www.facebook.com/avantngard), conturi pe soundcloud.com și un cont myspace neactualizat. Pentru invitatii la concerte utilizez aproape exclusiv rețeaua de contacte facebook a mea personală și a organizatorilor. Lansarea albumului Soare Staniol a fost promovată mult mai larg – radiouri, site-uri specializate, organizatori multipli care s-au implicat în distribuția informației. Eu sunt cea care concepe comunicatele de presă (uneori compuse într-un limbaj lejer) și care creează și flyerele evenimentelor. Nu cred că muzica noastră are nevoie de agenții de PR.
4. Albumele/piesele tale au fost publicate prin intermediul unor case de discuri sau indendent sau in regie proprie? Care e aportul adus de networkul de productie si de distributie in care evoluezi muzicii pe care o faci?
Toate cele 3 albume Avant’n’Gard de până acum (Peisaj pictat în ceai, Soare Staniol, Colinde netemperate) au fost publicate independent, fără label. Am colaborat pentru Soare Staniol cu o casă de discuri pentru distribuție națională.
5. Consideri ca expunerea ta unui public mai larg ar fi sau nu benefica pentru evolutia ta ca artist? Poti sa argumentezi pozitia ta?
Pentru tipul de muzicalitate dezvoltat de Avant’n’Gard cele mai potrivite sunt concertele cu un public restrâns, până la 50-60 de oameni, dar care să aibă posibilitatea de a se concentra asupra muzicii. Una dintre probleme ar fi aceea că, dacă crește numărul de concerte, nu crește neapărat numărul celor care vor participa. În acest sens, mi-aș dori ca publicul să devină mai larg și mai diversificat. Expunerea în concerte în fața unui public mai mare (100, 200 de oameni) este potrivită pentru anumite performance-uri, uneori derulate tot sub titluatura de Avant’n’Gard, dar în colaborări, cu sound mai agresiv, mult mai accentuate ritmic și mai puțin libere ca formă.
6. Ce inseamna pentru tine artist independent si muzica independenta? Care este relatia acestora cu undergroundul si cu mainstreamul?
Singura cale de a scoate un album ca Soare Staniol a fost aceea a auto-finanțării. Albumul a fost primit foarte bine de critica națională și internațională de profil. Din punct de vedere economic însă, lucrurile se mișcă foarte greu pentru astfel de producții. Pe de altă parte, albumul cuprinde exact muzica noastră, așa cum suna ea la momentul respectiv, ceea ce este minunat. și, mă gândesc, un artist independent își asumă tot ceea ce-nseamnă gesturi radicale de curaj și de eliberare de constrângeri, creându-și propriul limbaj și o personalitate mult mai puternică.
7. Evoluezi in perimetrul de manifestare al cuiva care a decis sa ramana in underground in opozitie cu mainstreamul sau al cuiva care considera ca undergroundul e o perioada de tranzitie la mainstream si ca incadrarile sunt fluide si nu te intereseaza decat sa te exprimi? De ce?
Evoluez ca artist preocupat de anumite stări sufletești imposibil de exprimat altfel, de libertatea de expresie a eu-lui prin sunet și prin cântatul împreună cu alții, de ieșirea din cotidian prin forța actului „de a face muzică”. Îmi asum cu totul această direcție de gândire și de existență, devenind pe parcurs conștientă de faptul că mă încadrez într-o anume nișă, dar cu corespondențe în aproape fiecare colț al lumii. Imperfecțiunile deliberate, lipsa de cenzură pe ritmică și sunet, avalanșele verbale, melodiile lipsite de eroism sunt doar unele dintre modalitățile manifeste prin care, până acum, am descoperit că poți atinge starea de libertate a conștiinței, comunicarea cu grupul, ruperea de clișee, precum și alte lucruri mult mai mărunte dar minunat de importante. Nu gândesc în termeni de underground și mainstream, ci mai degrabă pun în balanță cultura, disponibilitatea sufletească și intelectuală a publicului pentru a face ca astfel de statement-uri artistice să devină prezențe mai importante în viața sa.
8. Ai avut tendinta sa exprimi o pozitie sociala prin muzica ta sau doar una estetica si functionala?
Cred că nu există granițe perfecte între abordarea estetică și poziția socială a unui artist. Tipul tău de expresie se află în echilibru cu funcția socială pe care ți-o întrevezi. Am cântat la un moment dat pentru o audiență foarte mare, îndemnând la rezistență în fața mesajelor propagandistice. Am făcut-o cu convingere și simțind în chiar momentul de pe scenă că am o mare responsabilitate. Cum totul era improvizat, forța respectivului concert a fost parcă mai mare, fiind parte perfect integrată în atmosfera festivalului, declanșând o reacție puternică în cei care ne-au ascultat. Cu un tip diferit de convingere, cu o interiorizare mai mare și cu o sensibilitate declanșată aleatoriu de orice amănunt, vorbesc/cânt despre lucruri abstracte, momente de intuiție, oameni etc.
9. Cum te situezi si cum iti faci cunoscuta pozitia fata de mainstreamul muzical romanesc actual? Ai avut luari de pozitie, formale (publicatii si site-uri de profil) sau informale (pagina proprie de facebook, twitter, myspace sau comentarii online)? Situarea ta in underground si perceptia ta ca artist independent este ea insasi o astfel de pozitie?
Fiind și jurnalistă încerc, prin tot ceea ce fac, să susțin un anume tip de selecție muzicală și, bineînțeles să sprijin artiștii pe care-i consider relevanți. Emisiuni de radio (Dimineața crossover, Generația sonoră), articole în presa scrisă (Dilema Veche, Tataia, jazz.ro) etc. Fac parte din Asociația Propuls, al cărei scop este promovarea muzicii contemporane și din grupul Ars Acustica afiliat EBU. Desigur, acțiunea mea artistică în sine, este un statement și, în același timp, o radicalizare a plasării pe coordonata socială.
10. Cum te raportezi la popcultura contemporana romaneasca si de aiurea? Esti critic, integrator, te infuenteaza, nu te intereseaza, aspiri sa intri in ea etc.? Cum argumentezi?
Unele lucruri sunt îmbucurătoare în popcultura autohtonă. Multe albume, trupe cu un sound din ce în ce mai calitativ, colaborări. Dar încă ducem o mare lipsă de curaj și de discernământ. De aceea sunt foarte puțini artiști pe care-i admir și la care mă raportez. Încerc să conștientizez din ce în ce mai clar rolul pe care artiști și oameni ca mine trebuie să-l joace și care sunt mijloacele de a face acest lucru cât mai dedicat, sincer, hotărât, eficient.
