20130326

status lung din statusuri scurte cu minuscule si stelute

* publicatiile offline sunt energofage. recent l-am vazut pe zoltan varga - autorul blogului deascultat din timisoara, veteran la anonim tm - scriind pe pressalert. foarte bine, doar ca numarul postarilor a scazut proportional pe blog. cine intra in  malaxorul semnaturilor de rubrici mici si generaliste isi pierde energia pentru lucruri mai detaliate. same with me cu dilema si sapteseri. plus ca publicatiile offline don't pay back. nu ca ar avea prea mult de platit, dar macar asa. si inca un plus-minus: cand te inghesui intr-un numar fix de caractere, uiti ce vroiai sa spui, amputezi ramificatiile gandurilor si ideilor, ramai cu un schelet de gandire, si pe urma uiti sa gandesti si ti se taie si de scris.

*articolul cu independentii din dilema veche a fost interesant nu prin ce a iesit ca material, ci prin ce a scos la suprafata. mi-e frica sa trag concluziile si aici, ca si in ziar. s-au stricat niste relatii incipiente pe teme de orgolii personale prostesti. de fapt am intalnit mai mult orgoliu manifest decat am intalnit intr-o viata, in special la unul din starurile origami sound, gen "i know best so who the f@#$ are this anonyms". anonimii fiind cei care au raspuns la chestionar. sorry guys. arrr-ta. am o mancarime pe creier, o mancarime usor murdaricioasa si cred ca putin galbuie, dar nu chiar fluo, de care nu mai pot sa scap dupa ce am terminat-o cu articolul. si se fac deja doua luni.

*treaba asta stangista cu muzika ka si forma de rezistenta e un bullshit de care nu stiu de ce m-am atasat asa. din interviurile si chestionarele luate, nimeni nu are o pozitie fata de establishment, ba mai mult, lentila asta a facebookului si a social media are un punct orb pentru mainstream: pur si simplu considera ca nu mai exista, so why bother?

*m-am uitat recent pe afisele festivalurilor de muzica electronica de prin tara: niciunul dintre corifeii undergroundului de internet si dintre capii afiselor de la evenimentele de aici din bucuresti nu apare prin tara. in schimb ii vezi peste tot pe gojira, roa, suie paparude, silent strike... deci un mainstream lectronic tot exista, si la el tot au pus umarul mijloacele traditionale dah comunikare catra masa. cine nu isi face bagajul si nu incepe sa puna muzica prin barlad, dorohoi, tecuci si drobeta turnu-severin nu o sa lase multe urme in perceptiile romaniei aleia conectata prin mp3iurile din telefoane la muzika kare se vehiculeaza prin mainstreamul urban si asa zis sub-urban. (ah, ce categorii penibile pentru o tara care e de fapt jumate rurala si jumate urbanizata cu forcepsu'). de ex., baietii de la o.s. mai au mult de lucru pana sa ajunga sa aiba, pentru romania asta lectronica, influenta unui singur gojira sau silent strike. si multi altii de pe dambovita. s-a zbarlit cineva?

* asa ca influenta capitalei e minora. de aproape pare ceva mare si efervescent, dar multele likeuri de pe page-uri artistilor de pe aici nu ajung ca sa schimbe ceva (decat foarte putin) prin tara. de ce ar schimba? social media e in romania o izolare insulara impotenta in a suplini infrastructura absenta. e din cauza ca nu avem autostrazi? imi ziceam mai demult ca nu exista techno-pop fara autobahn. revin la gandurile de altadata.

*tot din ciclul ce mai face tara, am descoperit niste putine saituri/bloguri care se ocupa cu muzica. am descoperit ce inseamna un ton al vocii provincial si mi-am dat seama ca si boing e la fel de provincial: sa te plangi, sa iti doresti unificare, sa vrei mai mult, sa propui, sa faci ca electroblog, sa trezesti constiinte, sa iti bantuie duhul lui mihai viteazu prin taste visand la compilatii interjudetene si sa mori taiat in paispe de boierii care credeai ca te sustin.

*apropo, nu mai exista bloguri de muzica electronica in romania. oamenii s-au orientat spre congregatii platite si platforme care au agregat pana la jde mii de likeuri si fani. mohicanul asta numit blogger e un dinozaur trist, si erbivor pe deasupra. il inteleg pe paul de ce zicea ca i se pare ca nu mai functioneaza formatul. agregator de informatie nu mai merge, agregator de emotii, de visceral si afront (vezi vice, vlad stoian, avec.ro, the chronicle, sub25), asta e cheia. rip electroblog, chestionabil, freshgoodminimal, boingbumchak (a, nu stiati ca mortii vorbesc?)

*am inteles finally si ce vor (in teorie) artistii de la bloggerii disparuti: nu recenzii, ci preluari si amplificari. pe omul care face muzica il hraneste emotia si feedbackul din timpul marelui joc de amplificari grosiere si subtile care se cheama concert: sparti de volumul si corpul sonor in care se scalda si el si publicul, cu emotii amplificate de la unul la altul de o parte a pupitrului, dincolo spre cealalta parte si inapoi pana, intra emotional in feedback loop. poti sa compari asta cu un review care iti diseca muzica in absenta muzicii? pe artist il intereseaza sa fie promovat, sa fie invitat, sa cante, sa isi ia portia de energie financiara si emotionala din feedback loopurile create intre public, bar, boxe, microfoane, si mixer si sa mearga mai departe. ce atata vorbarie?
 
*nu stiu ce *#*$ am facut si am pierdut punct ro-ul din coada si m-am ales cu blogspot. mai bine.

Un comentariu:

  1. Anonim00:11

    parca era momentul de un fel de concluzie :) dupa atata ocluzie. ditto, vere ! trist dar asa e.

    RăspundețiȘtergere

Leave a comment