Best overlooked romanian electronic tracks in 2013 | Cele mai bune piese electronice romanesti ignorate in 2013

Burak Özkan

Sfarsitul de an aduce intotdeauna pe bloguri si blogrolluri diverse top-uri care sint de trei feluri:
1. sincere
2. fiindca asa se face
3. pentru ca asta aduce trafic pe site
(nu ignoram top-urile de tip muzicisifaze.com, facute fiindca autorii inca mai pot).

Asadar, doamnelor si domnilor, fiindca yesteryear is the new black of boingbumchak.ro, urmeaza mai jos un top de sfarsit de an, doar ca e anul trecut. E o postare pe care o pregatesc de vreo noua luni. Cu piese ascultate atunci, si reascultate acum. Un top netop, depasit, combinatie din toate cele de mai sus.

Se cheama ignorate nu ca ar fi avut parte toate de umbra totala, dimpotriva,  sunt unele care au ajuns sa fie citate de diverse publicatii de specialitate blablabla, altele aparute la case de discuri din afara, altele cu ceva mii de ascultari pe soundcloud etc. In principiu, igonrate de media noastra romaneasca, de radiouri, si de inexistentele bloguri de muzica.

Topul e un fel de aide-memoire, pentru cine doreste sa isi aduca aminte cum arata anul 2013 in scena din micul underground local.  In nici o ordine particulara. Cu scurte si subiective descrieri, ca sa nu ne plictisim. (Cancan, anyone?).

C L N K - Black Ecstasy

Incep cu CLNK pentru ca e cel mai depresiv techno non-techno facut de cineva dintr-un sector de Bucuresti dintre blocuri. Disfunctional, nefunctionabil, nu merge cu nici o pastila, e negru ca o depresie si e si anti-clubbing-ul monden. Masterpiece. Am inceput cu el fiindca si pentru mine 2013, in ciuda a tot si a toate, a fost un an foarte depresiv.

Adda Kaleh - Steaua Lost

Adda Kaleh este un proiect ajuns in zona muzicii electronice, proiect care - atentie - e mai putin parte a unui destin muzical cit a unuia performativ. Adica e un proiect intr-un proiect al unui artist multidisciplinar pe care nu-l pot descrie intr-un cuvant decat ca interventionist ( in spatiul si mentalul public). E o muzica parte dintr-un puzzle mai mare, in care exista un puternic impuls progresist, conceptual,  si critic la adresa - in general - a tuturor institutiilor incetatenite despre care credeati ca au forta de coeziune in societate. Adda e un agent al schimbarii deghizat in compozitor de muzica de club, care a lasat o urma si in muzica electronica romaneasca si care are o miza mare, mult mai mare decat asta.

The Draculaz - Drive It Like You Stole It

Aceasta trupa trebuia sa iasa cu mai multe lucruri. E trecuta prin studioul lui Adam Whitaker. Am scris despre ea aici, din pacate formula nu a mai dat nimic dupa.

Steaua de Mare - Doamne ce greseala am

Steaua de Mare e un fel de Kraftwerk romanesc de-a-ndoaselea, care respecta cam aceeasi formula ca a germanilor care au schimbat economia muzicii. Componenta de elita,  mai degraba sociala decat muzicala-instrumentala (daca nu se pune faptul ca include cei mai buni instrumentisti dintre DJ), membrii ei aleg sa filtreze prin instrumente electronice vechi si noi, vechi teme marginalizate balcanice, orientale, manelisticoide. Si chiar au reusit, impreuna si intr-un context in care mai activeaza si altii, sa creeze un vibe manelisto-misticoid. Piesa este un remake care scoate buriceala dintr-o manea originala si originala, cam cum a scos Mad Professor the voodoo out of reggae. Am scris putin despre ei aici si mai multe aici.

Rochite - Wi/Ni

Cea mai frumoasa, rara si ultima aparitie/productie a lui Rochite. Mai frumoasa decat proiectul initial care a facut multe valuri prin Capitala si pe afara. Are si o piesa geamana pe care am uitat-o deja, dar asta este suprinzator de glaciara si sentimental fiebinte in acelasi timp. O formula introspectiva pe care Rochite in toate reincarnarile ei a evitat-o, ca si cum nu ar fi ok sa faci muzica emotiva despre ce simti, cand de fapt asta e cel mai frumos lucru.

Romansoff - Get Down

Romansoff a (re)adus (sau s-a aliniat ?) la noul ethos Do It Yourself din muzica:
un om, un label - vinil label, discuri albe fara explicatii, piese energice si un aer
de Chicago-Detroit in care nu stiu de ce recunosc cate ceva din penultimul
Cosmin TRG. Poate e doar formula. Am scris despre Romansoff si Raw Tools cu ocazia party-ului de lansare aici.

Suburbs - Plaiesii

Mai multe aici.

Mao Dezinhibator - Permite-mi sa te f*t iepureste toata viata

Mao Dezinhibator e un agent secret al schimbarii format din trei membri. E dintr-un fel de nou val care inca nu a capatat momentumul necesar ca sa cada peste ceva cu zgomot. Noul val pune peste piesele de pe soundcloud niste nume care zdruncina obisnuintele comerciale. Sau e o strategie punk pentru o generatie de baieti si fete care ar cumpara la o adica un EP care se cheama permite-mi sa te fut iepureste toata viata ca sa il faca cadou pertenerului/partenerei.

Plurabelle - Lindo
 Plurabelle - Lindo (official video) from Bogdan Stamatin on Vimeo.
Dupa cateva cautari syntho-poetice, Plurabelle a ajuns in zona tenebroasa a domesticului cotidian. Formula care a aparut la Local Records a fost imbogatita cu experimentalismul lui Fierbinteanu si a virat brusc spre paranoia. Mai multe aici.

Poetrip - Sergiu Nicolaescu

Poetrip reusit performanta sa puna intr-o piesa oarecum punk crezul ortodox de la niceea (Lumina), ceea ce este o fuziune unica dintre religie si muzica, si arata ca macar o parte din membrii ei au trecut (cu forta) pe la biserica, sau macar la ora de religie. Piesa de mai sus e de acum doi ani (2011), si are un aer de spaghetti western desfasurat undeva intr-un bar din Tandarei. In 2013 Poetrip nu a mai scos nici o piesa noua. Am scris despre ei pe beehy.pe.

Peripatetic - Standpoint

Mai multe aici.

Karpov Not Kasparov - Choose Your Gipsy Color Dark

Mai multe aici.

Danaga - Paparudele, samanul si artistii


CΛNS - Medicine


EMPT - Could be

Mai multe aici.

Blacktee - Deep in the night


Trickacid - Central Stage


Droict - Cypher Whisper

Vanitate, soapta cifrata este numele tau si al meu.

Thy Veils - Within the ludic ocean


George Stanciulescu - Fantaisie Rhizomatique...


Cred ca G. Stanciulescu a inceput sa fie deja cunoscut pentru proiectul LeVant si nu numai. Doctor in filozofia muzicii digitale si a new media G.S. este aproape la fel de harnic ca si Fierbinteanu in a mixa in general all but the kitchen sink din zona new age (Fierbinteanu din zona alternativ-electro a anilor '90-'00). Ceea ce deosebeste pe G.S. este ca reuseste sa puna pe piesele lui etichete ale unor stiluri care in general nu au de-a face cu ceea ce stiam despre muzica respectiva (adica trip hop-ul sau electro e una pentru mine si tine, alta pentru el). Nu il putem contrazice, pentru ca este PhD. 

Rezultatele sunt pe alocuri surprinzatoare, si in orice caz combinatia se preteaza la specacol. De asta nici nu pot si nu vreau sa spun nimic mai mult (deja am spus), decat sa citez aceasta descriere facuta de cineva din Galati, care spune ceva despre muzica si publicul lui G.S.: 
"O capodopera psihoacustica cinematica. Dupa o introducere cu un suspans suav, de o conspicuozitate anticipativa, te surprinde un "plonjon" in adancurile unui cosmar cutremurator, senzatiile onirice infioratoare impletindu-se mai apoi intr-o maniera ascendenta cu momente mai reconfortante ce spre final dau la un moment dat impresia de trezire dintr-o coma (auzindu-se bip-urile unui monitor cardiac..), deznodamantul nefiind insa unul rezolutiv, ci mai degraba de anxietate, de tensiune confuza, ca si cum am fi ajuns in paradigma unei noi realitati, total necunoscute." 
A, citatul e un comment de pe soundcloud, by Queendigo Placid Jazz, din Galati.