We Are Nothing

Stiam piesa asta experimentala de 2:24 de pe albumul "Loud" al lui Timo Maas din 2002, vocal Leon Alexander. Am reascultat versurile. Versurile mai jos, dark, nihiliste, si metafizice after party se completeaza exxxxtrem de bine cu apocalipsa sonica a piesei. All we need to do now? is cheat death. Cred ca e printre putinele referinte la moarte in muzica electronica, si in felul asta asumat. E bine.

I'm a believer. 
Well, that's not really true.

I'm more of a make-believer.

But it sort of adds up to the same thing.

Here in the lap of the Gods, neither party holds a universal truth, and our hopes are like litter in the open road for everybody to drive through.

Teetering on the swath, my physical limitations dwarf just by the wonder of living.

Brought on for no real reason other than just the wonder of life.

And now, being what I want to be catches up so fast with me.

I have to make up better and newer possibilities just to keep up with myself.

And now, nothing is a problem.

My mouth is dry from the heat, endless possible futures and the sweet promise of tomorrow is quenching my thirst.

All we need to do now ? is cheat death, for as long as we can.

So that when the day finally comes, we can pull a clean sheet from our pockets and write down all that we have achieved, all that we have seen, to make sure we have left nothing behind.

We are nothing.

We are nothing.

We are nothing.

Other than that then we give away for free and we are nothing but the sum of our parts.

Si daca ar exista un campionat de techno pe natiuni...

...cum ar arata echipele? 

Asa. 

(Urmeaza un exercitiu plin de causticitate si stereotipuri in care orice asemanare cu realitatea nu e chiar intamplatoare):

- techno-ul german va fi, ca intotdeauna, disciplinat, fanatic, extremist (si decadent pe alocuri - dar numai pentru publicul german); in rest, nemtii ar continua razboiul de independenta fata de anglo-saxoni pe care l-au inceput in muzica prin kraftwerk si krautrock. si mai ales lupta de a scapa de un trecut distructiv cu care nu s-au impacat si pe care l-au ingropat, se pare, adanc in referintele lor. No funk, no past, but German and spatial. industrial si agresiv, matematic, rece si calculat, si in special nationalist - ca de-asta minimalul e un gen care are la baza un soft facut in Germania - daca nu chiar doua: Ableton Live si synthurile de la NI.

- si in techno francezii o sa fie metaforici, poetici si ironici, sportul national fiind citatul intelectual, pastisa asumata cu adaos de umor fin. Ratiunea lor critica, distilata si speculativa, filtrul suprem cu care se impun in cultura, o sa fie mereu deasupra modelelor citate. Nu conteaza originalul, conteaza interpretarea. Oricum, francezii viseaza inca la naratiuni totale si complete asupra oricarui fenomen cultural, de-asta o sa gasesti in techno-ul lor toate referintele posibile. Revolutia franceza continua si ea, cum poate, separand puterile curentelor muzicale consacrate si deconstruind si ghilotinand tot ce se poate.

- spaniolii si italienii o sa faca ce au facut dintotdeauna, ca niste (semi)insulari ce sint: comert cu chestiile care li se pare ca o sa vinda cel mai bine. Si, certo, cu ceva muzicalitate tipic italiana, daca se poate. Techno gondolier si marinaresc. Marco Polo techno.

- englezii, singuri pe lume, cu respectul lor pentru ratiune si luarea in serios a comandamentului de a nu jigni inteligenta aproapelui, intependenti fata de oricine si orice, o sa isi continue explorarile abisale pe care le-a inceput Shakespeare in literatura, si o sa dea in muzica echivalentul crimelor din Macbeth, dar si romantismul idealist din Romeo si Julieta: intre dubstep si fragile indie hits care incep, fie si in subtext, cu "imagine all the...".

- cat despre echipa SUA.... se stie: o natiune construita pe asteptari milenariste, si concrete and pragmatic living. Fantasme si puritanism. Techno e cea mai buna metoda de eliberare de sub constrangerile religioase, un spatiu non-carnal care insa nu e invadat de rationalismul dogmatic prescriptiv si nici de interdictii (whoaaa... cum a sunat asta!). Sau infuzia de funk, de jazz si de blues, intr-o muzica mecanica, care tocmai asta face: subliniaza si potenteaza mecanica pasiunii carnale de orice fel. This is the special case of house. Un fel de cold techno care scapa de presiunea prescriptiva puritanista, refugiindu-se in mecanica industriala. Sau un hot techno care isi asuma nonsalant carnalitatea si foloseste masinile ca sa o exprime cat mai bine.

- in sfarsit, techno/ul romanesc ar fi un techno care mimeaza adeziunea la unul/oricare din momentele culturale prin care trec tarile puternic industrializate (by the way, no techno is possible [tru end ril] autsaid o societate puternic industrializata, sau postindustrializata). un techno care poate sa fie dubstep, house, minimal or whatever, dar e fara platforma. de fapt e pe o platforma, da' platforma asta e trasa de un curent de alte provenientze decat cele din marea neagra si muntii carpati.

asa ca technoRo va fi o clona estica, sponsorizata de Brifcor. (cu mici exceptii).

(aici techno = electronic dance music, orice tine de muzica electronica cu beat.)

Pacman iz in iu

"Jocurile video nu afecteaza copiii. Adica, daca Pacman ar fi avut un efect asupra noastra, am fi ajuns sa umblam prin camere intunecate, inghitind pilule magice si ascultand muzica electronica repetitiva." 
(Kristian Wilson, CEO Nintendo Inc., 1989)

techno + dark = love

Cand marile economii vor incepe sa isi piarda avantul, vor fi si mai multe razboaie si scenarii Divide et impera (desparte si cucereste, desparte si stapaneste), asa cum au fost cele din Balcani si Orientul Mijlociu. Iar cand acest lucru nu va mai fi de ajuns, vom avea inca un razboi mondial. Aceasta "era dark" e acoperita de multe genuri ale muzicii electronice, mai ales cele mature. Scenariile postapocaliptice au fost intodeauna una din temele favorite ale autorilor techno, regizorilor de filme SF, producatorilor de computer games si animatorilor - mai ales in scolile de animatie europene si japoneze. E un consens in ce priveste faptul ca muzica electronica va lua intotdeauna o directie mai dark, mai ales in substilurile mai sofisticate si mai complexe (IDM, electronica, deep techno, goa, experimental, dubstep, neurofunk), exceptand cele cateva directii mai voioase dar si mai lipsite de creier pe care aceasta muzica le-a luat, in special happy hardcore. (Dejan Petrovic: Electronic Music V 2.0)

96 de randuri despre productia de muzica electronica acasa

mai jos sunt niste randuri pe care daca le-as fi citit cand m-am apucat sa invat ReBirthul si Acid/ul crezand ca asa o sa ajung sa fac muzik k cea pe care o ascultam, as fi scapat de multe suferinte. eram mai tanar, ieseam prin cluburi, si intram fara sa vreau in rezonanta cu tot vibe/ul legat de DJing, electronic (analog and/or digital) music, si ma vedeam intr-o buna zi acolo, undeva intr-un top. faima. bani. si restul la pachet. 

cand te apuci sa faci muzica, vezi ca distanta e mai lunga. acasa, de cele mai multe ori iti iese ceva fara muschi, pe care e greu sa dansezi. te deziluzionezi, te frustrezi, iti dispare entuziasmul si te refugiezi in experimental. piese facute in casti de ascultat in casti si nu cu prietena, de cele mai multe ori. IDM aleator, ambient fara ambianta. chill fara out. 

unde e problema? problema e ca aici in RO nu iesi in destule cluburi, nu mergi la destule festivaluri (ca nu prea sunt), nu esti expus la backthinking/ul artistilor din zona. nu ai ascultat niciodata destula muzica, e putina presa specializata care sa iti spuna ca chiar daca iti cumperi fruity loops sau, in cel mai bun caz, folosesti o copie ilegala Ableton Live sau Reason cu multe VST sau Audio Units, ai acces la ceva discuri cu loop/uri gata facute, si tone de tutoriale pe youtube despre cum sa faci o linie de bass de dubstep, tot nu o sa suni asa cum suna modelele tale. 
si ca skillurile de producator sunt fundamentale (i.e. cum sa ai un sound compact si clar pe care un sistem de 25kW sa il puna si mai bine in evidenta nu sa ii arate slabiciunile). pentru ca loopurile si samplele gasite pe tot felul de librarii gratuite sau ripuite reflecta de cele mai multe ori the sound of yesterday. si asa o iei pe un drum pe care au luat-o altii. 
o sa fii poate un magician bun, dar nu The Magician. pentru ca o sa te infunzi fara sa vrei intr-o jungla de synthuri soft, iar ceea ce o sa iti iasa o sa fie ramasitele de muzici care te-au impresionat trecute prin tot felul de filtre care altereaza un original ca sa creeze un second hand. pentru ca o sa te balacesti intr-o plaja de frecvente de cele mai multe ori noroioase. in cel mai bun caz o sa reusesti sa recreezi un stil, si dupa ce vei scoate nasul din casa ca sa gasesti feedback, o sa vezi ca lucrurile s-au miscat in alta directie. de ce se misca lucrurile in alta directie?

pentru ca nu e nimeni care sa iti spuna cand iti incepi proiectul: fii atent, ca in muzica electronica iti trebuie un fel de technothinking, care sa faca legaturi invizibile intre cele nshpe oscilatoare care pe care le gasesti intr-un synth ca massive si patchurile care modifica toti parametrii. ca daca lucrezi cu multe sample o sa ai un sunet care nu o sa fie crispy, cu texturi si ritmuri solide in banda de frecventa care te doare pe tine in dance music (apropo, ai putea folosi eq/uri pe fiecare track, ca sa scoti frecventele nedorite si bassul sa nu se incalece cu bass drumul)
ar fi bine sa stii ca daca vrei sa faci minimal sau dubstep sau orice altceva e bine sa iti samplezi direct din trackurile care iti plac toate sunetele de care ai nevoie (chiar daca toata lumea zice ca foloseste sunete originale). ReCycle era must have, acum in Live 8 poti sa faci dintr-un drum loop audio un impulse midi cu aceleasi sunete. 

ca trebuie sa iti scoti neaparat tot trackul intr-un compresor pe care sa il bagi inapoi in calculator, ca sa ai o procesare a sunetului dedicata (de preferat si printr-un mixer). oricum, cel mai bine e sa te feresti de compresia totala, pe trackul final. daca piesa ta o sa iasa la radio, compresia de broadcast nu poate fi reprodusa acasa, asa ca lasa aparatele de la radio sa faca asta. daca piesa apare pe o compilatie, din ce se spune, inginerul de sunet e tipul care are sculele si urechile potrivite care sa iti faca tie bine piesa. sa suni tare nu inseamna sa suni mai bine.

e neaparat nevoie sa ai ceva rigoare si minimalism in alegerea instrumentelor, nu de alta, dar ca sa poti sa cunosti foarte bine cateva si sa sapi adanc dupa sound/ul tau. nu e nevoie de 50 de softuri si plug/inuri. se pare ca sunt unii tipi care pot sa recreeze intr-un synth orice sunet aud... si fac asta pentru ca asculta altfel sunetele pe care le aud (cate oscilatoare? ce fel de unda? defazare? si multe altele sunt intrebarile pe care si le pun). si ei zic ca pentru asta nu iti trebuie 20 de synthuri. cu unul mai complex iti faci treaba.

mare parte din ce se intampla in muzica electronica acum e sub influenta directa si grea a freestyle/ului: daca iti iei un bmx ca sa ajungi mai repede din A in B, sau un skate ca sa te plimbi dand dintr-un singur picior, ai ratat tot spectacolul. e la fel si daca folosesti un synth ca sa apesi pe niste clape/taste ca sa scoti niste sunete gata facute. asta in cazul in care nu te intereseaza armonia ci vrei sa experimentezi in zona de ritm si textura. daca te intereseaza si armonia si melodia trebuie sa vezi cum stai cu talentul. asta e alta poveste. 

pentru live, trebuie sa faci legaturile tale, structura ta, si pe urma sa te exersezi cu un realtime controller, sa apesi pe butoane si sa invarti frenetic la knoburi, sa te transformi intr-un sequencer si generezi secvente de interventie asupra parametrilor care sa fie numai ale tale si sa iti arate skillurile. e pasul doi ca sa poti iesi pe scena si sa ai ceva de aratat. altfel, nu tu dai tu play, ci calculatorul iti da tie play. or ideea in muzica asta electronica e ca in meciurile kasparov vs deep blue: sa arate ca omul e deasupra masinii si o stapaneste indiferent de milioanele de Kb/s ai calculatorului. spectacolul biologiei care proceseaza mai bine decat orice procesor, dansul dintre neuroni si circuite, technooptimismul lui Kurzweil care facea profetii despre Singularitate: momentul in care, ajutata de masini, specia umana va transcende biologia si va deveni ceva fundamental diferit de ce este acum.

Nu exista techno fara autostrada (No fan without autobahn)

Kraftwerk dixit: fan, fan, fan of der autobahn. unul din slagarele techno pop a setat in trei cuvinte o directie optimista de simbioza intre electronica, progres si civilizatie. 

daca insa cantitatea si calitatea muzicii techno e direct proportionala cu numarul de kilometri de autobahn, ce muzica techno se poate face intr-o tara cu o amarata de autostrada construita ca un drum cu doua benzi pentru ca un dictator mort sa ajunga mai repede in satul natal (bucuresti-pitesti)? si cu alta care se termina brusc inainte sa ajunga la destinatia pe care o contine numele ei luminos de autostrada a soarelui? 

un techno in care cand ziceai ca poti sa bagi putina viteza, te gatui din cauza unui accident, fiindca partenerul de trafic a bagat mai multi bani in scule sau vrea sa iasa mai repede din tara cu un proiect care poarta un nume strain promovat pe un blog personal scris in engleza (asta e o lege de bun simt, si de-asta nescrisa: daca nu scrii in limba publicului, nu faci cultura, nici macar underground).

si totusi, pe autostrada asta se inghesuie cum pot cativa technosemioptimisti: 

-un blog in care sunt citate numele sonore din tarile cu multi km de autostrada: reynolds, sherburne & fitzgerlad si care incearca sa faca culturalizare semiacademica intr-un domeniu care se refuza investigatiei academice (de fapt techno se refuza verbalizarii si rationalizarii; e motivul pentru care autechre nu dau nume rationale si inteligibile pieselor lor  - dar asta e alta discutie). 

-un alt blog care rezista eroic pe baricadele unui gen care se plimba intre cluburile din europa (cel putin o facea) pe trei benzi dus si trei intors. o emisiune la un radio cu atitudine care promoveaza un fel de techno shamanism, amestec de experiment, hip-hop si breakbeat. 

-proiecte electro experimentale care seamana cu niste loganuri tunate, pe platforme teoretice obscure si, in mare majoritate, second-hand. 

-plus o inflatie de (euro)dance cu strassuri tip bamboo, care miroase a maclavais de export. un netlabel experimental. 

-doi trei patru bloggeri-artisti sau artisti bloggeri care se promoveaza si ei cum pot, in primul rand prin muzica pe care o asculta. 

-un festival care e mai mult rock decat ro si decat colectiv (no ofense, dar colectiv romanesc - !?). 

-plus alte bloguri care importa masiv de pe youtube productiile si podcasturile sugerate de guru RA like si ascultate prin baruri teutone. 

-si o mare de clubberi urbani si rurali care nu au auzit si nu ii intereseaza de Singularitate.

no autobahn, no techno fun & fan.

PEEP SHOW: Watch ‘The Rebirth of Germany’, a BBC 4 Doc About the Rise and Fall of Krautrock

Un documentar care merita vazut fie si numai pentru simplul fapt ca ilustreaza felul in care o vointa si o platforma artistica comuna au creat un sound nou, diferit de influenta rockului anglo-saxon si in final au ajuns sa schimbe radical muzica pe care o ascultam. "Intre 1968 si 1977 trupe ca Neu!, Can, Faust si Kraftwerk au cautat surse in afara rock'n'roll-ului pentru a crea una din cele mai originale si intransigente muzici auzite vreodata. Toti impartaseau acelasi scop comun - o dorinta proiectata in viitor de a depasi trecutul inspaimantator al Germaniei. Chestie care nu a oprit presa de muzica britanica, obsedata inca de razboi, sa numeasca noul curent Krautrock (Kraut=varza). John Weinzierl de la Amon Duul II spune pe la inceputul documentarului ca vroiau sa fie internationali, vroiau foarte tare sa nu fie anglofoni si sa nu fie germani. Asa ca spatiul a fost una dintre solutii.  Cpt. Picard, au fost altii inainte de al tau space, the final frontier. De vazut cat mai e pe net, pt ca BBC 4 l-a scos repetat de pe vimeo. Razboiul continua.

Villalobos: Sound Brotherhood

Despre monstruozitatea internetului, despre impuritatea computer/digital music (Live vs Logic), despre un soundtrack facut pentru "Berlin: Symphony of a big city" (asta e un deja-vu), despre faptul ca techno este politic, si prostia de a depolitiza muzica de dans, despre prietenii romani (Raresh, Pedro, Radoo) cu care e foarte placut sa faci back to back si altele aici.

Interviu Autechre in Sound On Sound: Recording electronica

Aici, un excelent interviu despre una din cele mai low profile trupe de electronica, in termeni de prezenta in media: Autechre. De unde vine numele, de ce piesele au nume de proiect, la limita inteligibilului, despre o intreaga estetica a improvizatiei creative in abordarea instrumentelor. Despre obsesia controlului: ceea ce s-a numit secventa generativa la Autechre nu este lasata la voia intamplarii. De ce nu e bine sa iti organizezi setup/ul in jurul unui singur instrument, si de ce e bine sa folosesti toate softurile si instrumentele care iti cad in mana intr-o vineri noapte.

De ce e greu sa gasesti un live act electronic bun?

Mai jos sunt niste ganduri puse cap la cap dupa o discutie cu m@rklctv dupa ce mi-a spus ca e foarte greu sa gaseasca live acturi bune. Intrebarea mi-a rasunat in cap cateva zile, si a primit toate raspunsurile de care am fost in stare. Am venit dinspre rock spre electronica, asa ca termenul de comparatie este live actul rock.

Deci.

Muzica electronica e cerebrala. Instrumentele electronice nu au in ele expresia corporala spectaculoasa pe care o gasesti in instrumentele reale, care te fac sa rock. The sexiness of playing keyboards or turning knobs&faders up&down is not sexy at all. Pe dimensiunea ADSR performerul intervine discret, amplitudinea miscarii e invizibila. Tehnologia tranzitiei, in armonie sau in ritm, e virtuala, si prin asta invizibila.

The machine doesn't have muscles, it has a circuit brain. Una e sa asculti un pianist sau un chitarist cantand arpegii pe care le si vezi, si te impresioneaza acuratetea executiei si dialogul pe care il simti intre un creier care coordoneaza, niste muschi care executa si un suflet care e incarcat de o emotie. Alta e sa vezi un instrument care oculteaza toate astea, oricat ar dansa performerul pe langa el (si la drept vorbind, cat poti sa dansezi langa un sampler sau langa un laptop?)

Circuitele sunt nano, instrumentul e mic si atunci si miscarea din jurul lui e discreta. Variatiile velocitatii, presiunea si actiunea asupra instrumentului sunt mult mai putin viscerale, asa cum se intampla in rock, sau moody ca in jazz. In cel mai bun caz sunt si ele cerebrale, dar felul cum dai din cap in timp ce apesi un pad nu influenteaza foarte mult outputul.

Plus ca majoritatea instrumentelor electronice ecraneaza contactul vizual dintre performer si public din cauza displayului (al laptopului, al keyboardrului, samplerului etc.) la care acesta trebuie sa fie concentrat. Perfomerul de electronica se uita in jos, rareori inainte. Sunt lucruri care vin din specificul instrumentului. Mai sunt si cele care vin din structura.

Am gasit intr-un articol despre groove si drumming in era electronica ca groove inseamna acel moment cand intr-o trupa dialogul muzical si ritmic creeaza ceva care merge de la sine, si care e mai mult decat suma partilor. E un ritm care are viata si in care trebuie sa fie in mod necesar doi:

The groove laid down by the drummer and bassist is tough and funky (zice dictionarul despre uzanta cuvantului in engleza). Groove is the sense of propulsive rhythmic "feel" or sense of "swing" created by the interaction of the music played by a band's rhythm section (drums, electric bass or double bass, guitar, and keyboards).

Daca e un singur performer, groove-ul, oricat de punchy ar fi beatul, lipseste. Beat este un stimul-raspuns, rece si calculat. Nu e un dialog hot, e mai mult un cool programming. Amenintarea masinii e undeva prezenta in background, cel putin pentru mine. Odata programat patternul, nu mai e nevoie de performer pentru ca acesta sa mearga de la sine.

Mare parte din tot ce e muzica electronica azi este computer music, adica programare. Iar programarea e cerebrala, asa cum ziceam mai sus. In techno music esti invitat mai ales intr-un univers cerebral, care se cere contemplat cerebral. Te loveste in stomac mai ales prin calitatea cantitatii de sunete: boxe mari, puternice, sound care misca peretii.

Pe urma mai e ceva legat de structura. Techno music e in mare parte fie repetitie, fie acumulare, sau masificare de sunete. Emotia muzicii vine din ceva care se misca spre altceva. Ceva care se transforma si te transforma. E-motion. Dar fiindca e repetitiv, techno nu are cum sa te miste, cel putin interior. Asta daca nu are structura melodica clasica, imprumutata din muzica pop. Daca o are atunci nu stiu cat mai este de techno si de electronic. Iar electronica mi se pare ca este o celebrare cerebrala a tehnologiei.

E felul in care omul stapaneste masini care se misca mai repede decat el. Aici e toata emotia (cerebrala) a techno/ului. Ca in celebrele partide dintre sahisti si computere. Un live act electronic are ca si termen de comparatie un live band act (rock, jazz, vocal, whatever). Acolo complexitatea expresiei umane si muzicale e mai mare si va fi mai mare din motivele enumerate mai sus.

Imi place groove/ul si libertatea absoluta din jazz, dar sunt complet fascinat de felul in care muzica electronica mixeaza functii matematice, algoritmii si automatizarea, chiar daca ii lipseste orice urma de emotie sau armonie.

Interviu Trentemoller (sep. 2006)

"The most important thing is to believe in your own sound and not to listen too much to what the top DJs are playing or what’s hip right now. Just make the music that you feel yourself and try not to listen to other people telling you what style you should do.”


Din nou ma entuziasmez la interviuri in care gasesc o urma de fisura umana, marturisita, oricat de compact ar fi succesul celui care o afirma. Sa crezi in sunetul tau, sa vrei sa faci un fel de muzica in care sa iti poti exprima melancolia, nevoile, nesiguranta, aspiratiile, viata, gandurile; sa poti sa iti pui emotiile intr-un album care sa nu fie functional. Sa poti sa spui ca ai avut o perioada in care trackurile tale ti se pareau proaste, si te-ai oprit pentru ca ti-ai pierdut increderea. Si in acelasi timp sa fii Trentemoller. E ceva. E un interviu bun.