Putin branding Boing Bum-Chak

O singura data in viata lui, un radio cu lampi facut in trecuta Republica Democrata Germana, cu nume de caine (Stereo Capri) a emis intr-o seara sunetele extraterestre ale albumului TransEuropeExpress al formatiei germane post WWWII din Dusseldorf (numita Kraftwerk), intre peretii unui dormitor din Berceni.

Martorul acestui eveniment a fost un baietel de 12 ani care statea asezat in pat pe intuneric in fata in fata radioului cu carcasa de lemn si lampi ce luminau peretele din spate. Asculta o muzica fascinanta, din alta lume decat orice se auzea pe atunci in Romania. Pe vremea aceea - era prin '82-'83 - nu existau referinte pentru acea muzica, cel putin nu in acel moment, si omuletul nostru nici nu avea habar despre ce insemna Kraftwerk. A fost o intalnire de gradul trei cu muzica electronica, mediata de un instrument analogic si de postul national de radio al Romaniei. Radioul s-a stricat, tehnologia a evoluat si piesele Kraftwerk nu mai suna la fel, dar chestia aia care s-a petrecut intre peretii dormitorului din Berceni a ramas.

Sub acea impresie si cu aceeasi curiozitate pentru stranietatea fascinanta a muzicii electronice a aparut blogul pe care il citesti acum, si care se cheama Boing Bum-Chak. E o adaptare fonetica dupa piesa "Boing Boom Tshack" a formatiei cu sunete de cristal si energii din alta lume (o piesa passe, nu dintre cele mai bune ale formatiei Kraftwerk, dar care exprima mai bine ideea asta de encounter cu ceva din alta lume). In caz ca cineva se intreba de ce un blog romanesc are un nume atat de imposibil si de unde aceasta obsesie de a explica ce se intampla in jurul muzicii electronice, ca si cum nu ar fi deja totul cunoscut si explicat.