The Ambassadeurs of a new sound

The Ambassadeurs e un tip din Brighton, muzician care evolueaza lejer intre dub, edm, hip hop, ambient, deci intr-o zona de downbeat. Nu e singurul si nu pentru asta e aici, ci pentru ca, intre piesele lui scoase pe un EP omonim aparut in nov. 2010, sunt si cateva care apartin noii paradigme downbeat: un spatiu sonor fara tensiuni, copilaresc asumat, cu toate naivitatile de rigoare, cu synth-uri care pulseaza in sincron cu beat-urile soft de hip-hop,  triluri 8-bit. Sound epurat de ideologia hip-hop a luptei de clasa, fara abisurile psihedelice ale ambientului, fara intelectualismul manierist al IDM, fara hedonismul de club, fara erotismul disco (soundul lui Rustie?). Are chiar si un remix la Ain' That Peculiar a lui Marvin Gaye, la fel de sexy in globul lui de cristal.

  Marvin Gaye - Aint That Peculiar (Ambassadeurs Reconstruct) by Ambassadeurs


  Klara by Ambassadeurs

  Can We Pretend by Ambassadeurs

Odissey - Who

O piesa din 1974 descoperita accidental, a unei formatii despre care nu am gasit nicaieri informatii... E scoasa in 1974, in UK, pe un single rar cu inca o piesa (Sad Face). E compusa de Robert Fitoussi si are versuri de Richelle Dassin, doua nume cu care Vangelis a colaborat in 1973 la albumul Earth. De altfel, Demis Roussos, partener al lui Vangelis in Aphrodite's Child, avea sa preia piesa pe un single din 1977. A doua piesa pe care nu am gasit-o nicaieri e compusa chiar de Vangelis, care isi foloseste al doilea prenume ca pseudonim. Pare ca single-ul e atat de rar incat nu exista informatii despre el pe Discogs si All Music. (Sub numele de Odissey figureaza o formatie din US, infiintata de doua din cele trei surori nascute in Virgin Islands care cantau armonie pe la nunti, botezuri si alte evenimente de familie sub numele de Lopez Sisters. Soundul nu are nici o legatura cu piesa de mai jos).Vezi mai jos si reeditul facut peste 25 de ani de Todd Terje, care lasa in urma orice feeling cosmic si sensibilitate prea accentuata pentru a creea un infectios track discosmic. Daca ai ceva mai multe informatii despre acest Odissey, please let me know.

Gil Scott-Heron goes XX

Nu as fi zis ca Gil Scott-Heron, cu puternica lui revenire de anul trecut dupa o absenta de 16 ani, (I'm new here la Insound), cu texturile lui grele, poetice si confesive de artist-poet al Americii fracturate si anxioase din '70-'80 se preteaza la ceva dance vibe stralucitor facut de un pusti de 22 de ani. Dar uite ca Jamie XX, percutionist si producator al trupei The XX, MPC master si remixer redutabil, o face. Albumul de remixuri a iesit tot la Insound, in acest an. E un dialog interesant, desi fugitiv, intre un iconoclast si un pusti teribil care, fireste, e ceva mai zgomotos in a-si pune amprenta post-dubstep pe opera maestrului al carui fan este. Lipseste complet o reinterpretare a celei mai grele piese a albumului: Me and the devil. Trebuie sa ai un background de homeless de bronx dependent de cocaina ca sa o faci.

Bulletproof acoustic

La Roux, un nume pe care il apreciez enorm pentru versuri, pentru voce si pentru remixurile facute in colaborare cu cele mai sonore nume ale scenei de dubstep din Anglia. Si un touch de comercial necomercial pe care nu stiu de unde sa il apuc dar simt ca e acolo (probabil vine din versuri si maniera personala de a canta - aproape ca o confesiune). Acum apare cu o aceasta inregistrare acustica a piesei Bulletproof in celebrul studio Abbey Road. Inca si mai multa caldura. Piesa, impreuna cu In for the kill tot in sesiune acustica va face parte din noua versiune Gold Edition, care va include versiuni demo, b-side-uri, fotografii inedite si, in general, material exclusiv. Poate fi descarcata pe iTunes sau se poate face comanda pe Amazon disc on demand.