FUCK ART: K-Pop Power si Popcorn Dance-ul made in RO

Nu am destule cuvinte si combinatii posibile de procedee stilistice si lingvistice ca sa exprim energia pe care o degaja trupele din noul val de e-teen-pop coreean. Parca pentru a contrasta la maxim cu cenusiul si negreala din tara sora aflata in doliu, productiile astea sunt, vizual si auditiv o combinatie de manga, bubble gum, extravaganta nouazecista, techno-fetish si superproductie capitalista impregnata de o euforie extrem asiatica cum nu am mai vazut. Si e proaspata, toate clipurile dateaza din 2011. Incredibilul Knock Out facut cu Diplo a fost interzis in Coreea de Sud pentru ca dauneaza psihicului national.

Doua cuvinte si o paralela despre universul vizual de aici vs. cel de la noi. Corespondentul comercial pentru K-pop este popcorn dance-ul romanesc. Inna, Alexandra Stan, Tom Boxer& Morena, Fly Project, Deepcentral, DJ Project etc. Indiscutabil, in ciuda oricaror argumente basinoase si elitiste, muzica artistilor de mai sus are in ea factorul mainile in aer: e euforica, are un sound nou (chiar daca pe o formula folosita pana la refuz), e bang si pozitiva. Daca poti face abstractie (cu greu, stiu) de la faptul ca radiourile comerciale romanesti o vomita de dimineata pana seara iar tu esti o minte destul de fitzoasa care pune in general ban pe tot ce e romanesc si nu se vede miscata decat de productii electronice din categoria hip underground, promovata de Berlin Club sau Chestionabil, mainstream DJ culture a la The Mission  sau alte delicatese, popcornul e o muzica de club soto asa cum au inteles producatorii de aici sa o faca. Cam tipatoare, ca toate termopanele care inlocuiesc glasvandurile si tocaraia veche din casele interbelice, dar superfunctionala.

Singura problema, observata in toate comentariile clipurilor romanesti tine de imagistica pornoida care le insoteste dupa aceeasi reteta. Personal imi place categoria kink/latex/fetish/, e de departe preferata mea, dar pe langa imagistica din clipurile de K-pop si alura de domina/notsosmart/but totally fucked up pe care il au fetele din clipurile de mai sus (mai cu seama cel din 2NE1 "I AM THE BEST"), inflatia de pornochic si stocking simplu sau usor cautat din clipurile Inna, Alexandra Stan, Tom Boxer & Morena, Lucky Man Project, Fly Project & co., adica toata productia de popcorn erotic house romaneasca care a marcat topurile internationale, pare iesita din mintea unor mamaite si tataiti. Pardon, niste bodyguarzi de la Bamboo, sau, si mai bine, soldatii de la unitatea militara din apropiere. E adevarat insa ca trebuie gasit un echilibru, un factor unificator pentru publicul care gusta si manele si mititei si becali si house si folclor si clubbing si shopping si tuica si pills, numai ca din lipsa de inspiratie el a fost identificat cu sexual arousmentul produs in serie de niste fete cu portjartiere si ciorapi produse in serie.

Hai, baieti (regizori si agenti ai caselor de discuri romanesti care vin cu strategiile astea de marketing si imagine), stim ca sexul vinde iar la tineri hormonii se amesteca cu neuronii estetici intr-un hal fara de hal, dar sigur se poate gasi si alta formula decat asta cu sex steroid. Daca tot am ajuns o natie fan Samsung si Hyundai, e posibil sa ne plimbam vizual si cu K-pop-ul. Altfel facem tot muzica de copii de 15 ani pe care sa danseze corporatistii de 35 proaspat divortati sau in relatii obscure, eventual gay latenti. Mai puneti si voi mana pe un manga, un anime, uitati-va la Survive Style 5+, Ghost in the Shell si cititi neaparat Murakami, celalalt Murakami. Pentru atingerea masei critice de inspiratie.

Neon Indian - Polish Girl

Romanta futurista intre o fata si un hacker/data miner bandido, cu aer de '80s si un tratament dubstep de la PatrcikReza, acum ca dubstepul a ajuns sus de tot in mainstream. Dar e ceva dulce in piesa originala care amorteste asprimea deja datatului bass wobble. Iar romantele imposibile pe muchie de cutit cu o componenta informationala ilegala sint, de la Blade Runner si Matrix incoace, noile povesti cu Romeo si Julieta, tipul acela de fictiuni care cer un soundtrack electronic special.

Made in RO: Local Rec Buzz 2011 Compilati(a)/(on)

"Inainte de sfarsitul anului 2011, Local Records impreuna cu Burn Studios propune o retrospectiva a muzicii electronice romanesti produse in acest an. Compilatia este formata din 14 piese alese de la 14 artisti, unii mai cunoscuti, altii aflati la prima aparitie pe un release, dar toti semnificativi pentru evolutia sound-ului local. Imaginea propusa poate fi subiectiva, fragmentara sau inegala dar spune o poveste ce merita ascultata de oricine e interesat de cum stam si unde ne ducem. Se asculta si se downlodeaza gratuit de la acest link: http://localrec.ro/lcl11.html

Prezentarea oficiala de mai sus nu vrea sa joace nici macar rolul de trailer al compilatiei care mimetizeaza amintita evolutie a unui an care a fost mai mult decat interesant. Un an plin de crize, ultrasincronisme in sound, ultraanacronisme in promovare si abordare, stangacii si lucky strikes in organizarea de eventuri.

Dpdv sonic, pentru subsemnatul, 2011 a fost o placa turnanta de la o epoca la alta epoca. La nivel personal asta s-a simtit ca si cum as fi fost incarnat intr-un cap de pick-up care isi citea linistit vinilurile consacrate, cand bratele lungi si tentaculare ale istoriei conduse de ochii semi-inchisi ai vietii au dat buzna la pupitru, l-au smuls, aplatizat, digitalizat si implantat intr-un pick-up virtual al unei aplicatii de cacao made for iPad. Noul rol al capului de pick-up in aceasta aplicatie: sa citeasca niste piese manevrate agresiv de copii care confunda clubbingul cu jocurile pe PSP.

In sfarsit, Buzz.Ro da seama de asta, chiar si la nivel vizual [capitalismul opulent/ scena romaneasca amputat(a) de tot felul de conditii macroistorice si micropersonale singereaza si foloseste ca hrana pentru imaginatele animale de clubbing care mai traiesc doar in fantezie]. E o compilatie impartita in trei sectiuni: una de beaturi (1-3), una de experimental/ambient (4-9) si una de straight beat aka (pseudo)clubbing (10-14). In ciuda faptului ca piesele nu au fost produse special pentru compilatie ci selectate din diversele productii ale artistilor prezenti pe ea, exista intre cele 14 piese suficienta coerenta incat sa nu dea impresia unui potpuriu electronic, lipsa de care a suferit prima compilatie Buzz.ro din 2010.

Sigur este ca 2011 care tocmai se sfarseste a fost anul hip-hopului instrumental, ca sa folosesc cea mai incapatoare eticheta ce se poate aplica muzicii facute de Montgomery Clunk, Minus si Huzur, cei care si deschid compilatia. Daca de la ei ma asteptam sa aud o prestatie pe masura notorietatii fiecaruia (adica foarte buna) - cu un shift din partea lui Monty dinspre zona aia de wonky spre altceva usor mai organic, surprinzatoare este partea de ambient/experimental. Piesa "Precambrian" creeaza o lume aparte, in care toti dinozaurii (inclusiv T-Recshii) lasa deoparte vanatoarea si lupta pentru supravietuire si savureaza un moment sublim de contemplatie  in pauza in care Adam dormea asteptand sa i se definitiveze consoarta. "Argon", cu ecouri de techno dub ale unui din ce in ce mai indepartat si foarte filtrat Berlin, e favorita mea din sectiunea de straight beat.

P.S. Desi mi-am propus sa debutez la 4zeci de ani (mai e putin pana departe), am scapat si eu o piesa - nr. 13 din compilatie - la cererea compilatorului. Sper ca pana la varsta de debut sa mai fac muzica asa buna:) Auditie placuta.

Michael Mayer Kompakt 12 h Megaset

  Michael Mayer - Total 12 Megaset by Kompakt

Cand l-am ascultat, "Immer 3" al lui Michael Mayer (mi-)a kolognizat complet aspiratiile pentru texturi sonore apolinice (adica nu dionisiace, adica atunci cand simultan esti in varful muntelui, esti zbarnaitul firelor de inalta tensiune, esti vulturul de deasupra si crima mioritica de dedesubt, izolarea urbana din capitala si aglomeratia urbana de pe litoral, saracia linkurilor offline si jungla de hyperlinkuri de dincolo de tastatura samd). Total Kompakt 11 a infipt definitiv steagul soundului de Koln/Cologne pe zona asta in care tranzitiile sunt discrete si semnificative ca salturile cuantice. Pe scurt, Michael Mayer a mixat la un party Kompakt timp de 12 ore. Rezultatul e mai sus. Total.

The outside world is living inside

Concluzia personala a acestor luni de tacere (intrerupte timid de doua duzini de subscriptii si trei feedbackuri scrise la un proiect avortat) este ca lumea dinafara traieste si se misca in lumea dinauntru ceea ce inseamna ca lumea dinauntru, adica dinauntrul tau si al meu, nu este decat un container pentru lumea din afara, si nu viceversa - putin contraintuitiv fata de asteptarile obisnuite de la o dihotomie construita dupa schema microcosm/macrocosm (la fel cum sufletul contine corpul tau si nu corpul tau se inchide peste suflet precum castile peste urechi). Cu cat e mai mare sufletul, cu atat e mai mare si lumea dinafara care traieste inauntru.

Ma rog, eu sunt confuz iar in sufletul meu pregugalian nu traieste decat cate un youtube odata, dar WhoMadeWho, care intre timp s-a mutat de la Gomma la Kompakt unde va scoate un album la inceputul anului viitor, o spune mai bine, si cu tipsuri despre cum sa faci sa. A se remarca, cu castile pe urechi, o panoramare si un reverb discret(e) pe voce care impreuna cu retorica gesturilor vocalistului si specatcolul de lumini dau un aer regal si absolut acestei piese aproape apoftegmatice, bai baieti, fiindca the outside world keeps on moving in the inside world. Intrebarea care ramane este unde se misca the inside world.