Warmer Climes: Ce s-a intamplat cu blogurile romanesti de muzica electronica (IV)

Vlad S. de la Warmer Climes a raspuns si el anchetei legate de blogingul romanesc pe zona muzicii electronice, intr-un mod transant care dezvaluie o viziune directa si radicala despre bloguri, promoteri si organizatori de evenimente, miniscena de electronica romaneasca  si artistii care evo/invo-lueaza pe ea.
E un interviu optimist/pesimist (mai degraba extrem de dezamagit) care pune in discutie pe toti si pe toate. Chiar si existenta acestui blog, care se screme sa faca niste discutii mult prea profunde pentru lucruri mult prea superficiale, mai ales si mai cu seama cand nimeni nu e interesat de ele. Exista o scuza: asa sint blogerii (sau ce a mai ramas din ei), de fapt scriem mai mult cu si despre noi, sperand sa aducem o contributie, o intrare libera, un banut sponsorizat, un piscot electronic... Poti sa faci primavara cu o postare tomnatica pe o scena hibernala? Ramane de vazut, dar in principiu, vorba lui Vlad Warmer, in 85% din cazuri mai mult ca sigur nu prea.

AVERTISMENT. MATERIALUL CARE URMEAZA CONTINE CUVINTE SI EXPRESII PE CARE UNII CITITORI LE POT CONSIDERA OBSCENE>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Boing Bum-Chak: Cum a evoluat traficul pe blogul tau in cursul anului 2011?

Vlad Warmer: Doar pozitiv. Şi de la lună la lună lucrurile evoluează în exclusiv şi mai bine, probabil bazat pe ideea centrală Warmer Climes - fiecare artist îşi aduce miile lui de fani să viziteze interviurile/mixtape-urile imaginare pe care eu le realizez cu muzicieni din toate zonele. Parte enormă dintre ei rămânând în maşină pentru restul aventurii.

BBC: Cati unici aveai la inceputul lui 2011, cati ai acum?

VW: De la 12 000+ unici lunar la 26 000+ unici lunar. Cine ştie unde Dumnezeu mă duc în lunile următoare. Ia o amploare pe care o controlez tot mai greu.

BBC: Comparativ, unde ai mai multe vizualizari: pe postarile legate de piese muzicale, pe clipuri, pe cele de analiza, evenimente, altele?

VW: Nu postez piese, clipuri, evenimente. Consider maxim inutil în 2012 să refaci treaba unor bloguri ultra mari şi ultra clasicizate pe "datul de ştire" în combinaţia fatală cu tot ce înseamnă Facebook şi Twitter. Doar pe reţele mă distrez cu postări de noutăţi. Dar să faci un ditai blogul cu chestii de genul ăsta şi să pretinzi că te ocupi de chestia aia ca de ceva original, doar al tău... E amuzant şi veşnic aiurea de-aici încolo. Perioada 2005-2007 s-a terminat până şi pentru Pitchfork, Fact, Fader sau XLR8.

BBC: Din ce iti intretii blogul? (aduri, evenimente, sponsorizari, hobby)

VW: Hobby bolnăvicios. 24/7 doar asta fac. Pe lângă prezentul tot mai agitat şi listele venite din toate direcţiile, am enorm de multe features nepostate rămase pe bară din 2011 şi la a căror finalizare lucrez chiar acum. Din martie 2011 nu mai am niciun job şi am intrat într-o depresie destul de interesantă din care încă mă repar în slow motion. Am lucrat, surprinzător versus trafic, mult mai puţin decât de obicei.  Nu-mi dă nimeni niciun leu pentru nimic. L-am început în august 2009 şi sper la ziua când nişte branduri de bun simţ îşi vor pune ad-urile în subsol la mine pe nişte bani decenţi. Fomismul e într-o mare floare.

BBC: Ce inseamna blogging in epoca fb?

VW: Un căcat prăjit scremut şi pretenţios de care nu mai are nimeni sănătos la cap nevoie.

BBC: Cum poate suplini un blog de muzica absenta unei prese specializate?

VW: For fuck sake... Ce înseamnă SPECIALIZATĂ? Cine e atât de Directorul Mucilor Uscaţi Din Nas de-aşa manieră încât să-mi spună mie cum e treaba despre orice... O poate suplini mega util, supra bine şi "extrem de complet". Prin idei ca ale mele şi ale altora. Realmente geniale prin simplitatea lor cu valenţe de virus, bazate pe entuziasm de pionier şi nu lâncezeală copy/paste. Respiraţie sănătoasă prin lucruri transparente şi necomplicate, prin lucruri nezise/nevăzute/necitite încă. ESTE NEVOIE. Un blog de muzică cu un nerv principal natural venit din imaginaţie magică-pur şi nu mimată grobian din ce s-a citit pe nu ştiu care pagină de 'Rising' la Dazed Digital ... E ultra util şi va fi forever. De opiniile superbe expuse fără condiţionări va fi nevoie oricând. Greşeala majoră pe care o face majoritatea este nu că fac blogging de muzică, ci că fac RE-blogging de muzică. Îmi spun etern ceea ce deja am citit cu 2 ore, trei zile sau 15 săptămâni în urmă. În principiu - opriţi-vă din dat ceva ce deja am şi voi aprecia negreşit. CONTENT ORIGINAL, brothers. CONTENT ORIGINAL.

BBC: De ce este / nu este bine sa incerce sa o faca?

VW: Cu cât îmi arăţi mai multe unghiuri noi şi perspective bine reglate... Cu atât mai tare capacitatea mea de alegere şi apreciere a muzicii respective poate câştiga performanţă, eficienţă. Ajută-mă mai clar să decid ce îmi place. Spune-mi ceva ce nu ştiam. Consider că dacă te bagi într-o chestie de genul ăsta trebuie să ai deja un background, un bird's eye view despre industria muzicală, genuri, succese şi eşecuri trecute despre orice în zonă. Dacă vrei să postezi un cântec care-ţi place mult azi... Pune-l pe wallu' de Facefuck! Ciripeşte cu păsărica un tweet mic! Scrie la tine acasă într-un .doc! Dar nu mă spama cu un alt domeniu special dedicat dublurilor de nimic.  

BBC: Cum comentezi afirmatia ca bloggingul si sharingul se transforma intr-un multimedia fast food?

VW: Nu ştiu ce să înţeleg din "fast food" foarte tare. Şi mie îmi place "shaorma cu de toate" cu o Cola lângă. Este în principiu foarte aproape de adevărul adevărat. Şi nu doar în muzică. Privit din avion, am constatat de prin sfârşitul lui 2009 că nimeni nu mai are nevoie de nimeni în materie de recomandări gusturi şi direcţii. A fost o etapă în toată Lumea, dar a trecut. Artistul ajunge instant la posibilul fan şi fiecare "prost" ştie mult mai direct decât în anii trecuţi cum îi place şi de ce îi place o anumită treabă. Da, se transformă bine de tot şi în curând scrisul, prezentatul, exprimatul despre orice... Vor fi un soi de oxigen afânat şi consistent: mult, peste tot, întruna valabil şi a cărui prezenţă - atâta vreme cât e - n-o va remarca nimeni în vreun mod special. 

BBC: Cat de buni prieteni sint bloggerii cu artistii?

VW: Buni de tot. Şi asta a stricat mult-mult-mult relaţiile. Cel puţin în România. A stricat chiar şi aspectul artistic. Sărăcia e cruntă şi în masă. Preponderent majoritatea fac petreceri ca să-şi încaseze nişte fee-uri de plătit întreţinerea-n Berceni, au uitat de creativitate, de self-update-ment şi se mişcă robotic în gesturi masiv terne. O ţărănie de provincie filată cu stil mimat în 85% din cazuri. "Fac party cu tine, dar nu cu tine" e principiul care a început să dărâme micile starturi de victorii ale organizatorilor de sindrofii încă de prin sfârşitul lui 2010. Imperiul de Failures era inevitabil şi foarte aproape, mai ales combinat cu această tranziţie eternă plină de crize financiare şi spirituale în Ţara Pulii Anală. Un egoism pur românesc, întâlnit integralmente în toate sectoarele existente ever în patria asta... A făcut, face şi-n continuare şi va mai face şi-n viitorul ăsta extrem de confuz... Multe multe victime şi capuri blocate în acelaşi perete din pivniţa sinelui mizer. Vor reuşi să menţină etichete de petreceri, vor reuşi să fie lăudaţi nu-prin-influenşă şi vor ajunge în mod sincer şi elocvent DE SUCCES... Doar când vor înţelege SENSUL CORECT ŞI COMUN al ideii de ÎMPREUNĂ. Sună patetic şi ultra ştiut, dar DOAR ÎMPREUNĂ se poate. Încă nu putem asta. Avem creierele stricate. Eu mă ştiu bine cu mai toată urbea de succes şi plină de talent a creativilor sonor locali. Am dorit adânc în octombrie 2011 să lansez şi promovez o colecţie de remixuri cu ei, pe stilul pachetului Loredana. Nu s-a mai întâmplat la fel, pe bază de lazyness (al lor) şi împăturit în probleme personale. Am lansat totuşi ceva în decembrie 25, într-o variantă elegantă, dar mult mai restrânsă decât ce plănuiam. Cu alte cuvinte... E destul de dăunător să te apropii exagerat de mult de ei, muzicienii. Aflii chestiuni pueril de generale: Sunt oameni normali, dorm pe ei de lene, sunt români şi e o întâmplare dacă fac ceva bine. 

BBC: Mai au artistii (romani) nevoie de sustinere din partea blogurilor, pentru un public atat de mic?

VW: Nu a fost niciodată nevoie de bloggeri pentru ca muzicienii .ro să-şi obţină un giguleţ deprimant cu 200+ de persoane unde să-şi înfaşce

cele trei milioane vechi de stixuri, vin şi banane. Publicul e retard în România şi nu va depăşi elitismul mimat cu prezenţe la Rokolectiv. Câteodată am senzaţia că până şi "artiştii" autohtoni au ceva extrem de rural, rupestru şi primitiv în actul lor creaţional despre care vrem să ni se pară treburi aburind-de-frumos-mirositoare. Mai mult de 1000+... Nu te aştepta la nimic deştept în secţiunea 'Attending' vreodată în ţara asta. Sunt toţi necultivaţi, neascultaţi şi se îndoapă cu Rihanna pe U TV sau Music Channel. Afară... E altă treabă. Artiştii se mai screm şi la muzici cu adevărat smart (au sufletul, mintea, banii şi decorurile să o facă), iar publicul e o infinit-de-ALTĂ HARTĂ. Altă specie cu alt tratament. Acolo se întâmplă fix ceea ce mi se pare că lipseşte aici. Acolo e nevoie de susţinere din partea unor RECEPTORI (bloggeri) pentru că materialul de discuţie CHIAR EXISTĂ şi chiar merită polemizat.