20130531

Alexandra Pirici on Red Bull Music Academy New York 2013


Proaspat intoarsa de la Red Bull Music Academy New York 2013 unde a participat cu Ada Kaleh, proiectul personal de vocal indietronica, Alexandra Pirici ne-a povestit despre experienta ei la RBMA, despre cum e sa ai privilegiul ca Morgan Geist sau Flying Lotus sa iti dezvaluie din secretele live-urilor pe care le fac, despre cele 8 studiouri puse la dispozitie si curatoriate printre altii de Four Tet, despre ce inseamna Red Bull Music Academy, ce este si ce nu este, cum sunt oamenii pe care i-a intalnit si mai ales cum se ajunge acolo.

Am citit recent o postare pe facebook a lui Distal, care spune feroce ca de cand s-a intors de la New York, unde a fost si el participant, "este o bestie in studio". Nici nu ai cum sa fii altfel dupa ce faci o infuzie concentrata de creativitate impartasita, conferinte la care vorbesc legende vii ale muzicii, partyuri, concerte, giguri, si deschidere pentru toate abordarile muzicale imaginabile. Nu ramane decat sa spunem si noi, asa cum s-a spus demult si in alt context: "Aplicati, aplicati si iar aplicati." Aflati mai multe din interviul de mai sus.

Radio 1 Stories: 808s, 303s & 909s. Acei producatori geniali si masinariile lor acidificatoare.



Pentru cine a ascultat mult hip-hop, si mai ales multa muzica electronica, sunetele de Roland TB 303, TR 808 si TR 909 trebuie sa fie mai mult decat familiare. Facute initial ca si acompaniatoare pentru chitaristi, deci cu destinatie rock, cel putin in planurile de marketing ale companiei japoneze din 1982, ele au cazut pe mana unor DJ americani care le-au folosit ca sa produca trackuri repetitive, bazate din greu pe modularea sunetului in real-time, gratie sequencerului native si controalelor pe care device-urile le pun la dispozitie. Asa incat sunetul unor instrumente electronice gandite sa ii ajute pe muzicienii rock au ajuns sa se confunde cu sunetul de acid si de techno clasic, si sa modeleze toata muzica electronica de dans. Cei care au prins anii '90 au fost cu siguranta marcati de noua paradigma.

Pentru ca impactul a fost atat de mare (in prezent exista clone hardware si software pentru aceste sintetizatoare de bass si de drums) o echipa de la BBC si-a propus sa intalneasca echipa care a creat aceste cutii si sa afle daca membrii ei au avut habar ca inventia lor va influenta ata de mult muzica contemporana. Realizatorul Kutski de la BBC a discutat si cu Ricthie Hawtin, Seth Troxler, DJ Premier, Flostradamus, The 2Bears si Pete Tong printre altii si a aflat de ce producatorii de pe glob continua sa fie obsedati de aceste sunete, la trei decenii distanta de anul in care acestea au aparut.

Programul contine si exemple de trackuri care au folosit arsenalul de 303, 808 si 909 pentru productii care, la vremea lor, au deschis drumul miriadelor de genuri si subgenuri ale muzicii electronice.

Radio 1 Stories: 808s, 303s and 909s (2013-03-11) by EverybodyWantsToBeTheDJ

Tracklist:
Josh Wink - Higher State Of Consciousness
Afrika Bambaataa & Soulsonic Force - Planet Rock
Afrika Bambaataa & Soulsonic Force - Looking For The Perfect Beat
Biz Markie - Nobody Beats The Biz
Gang Starr - Mass Appeal
Drake - The Motto (feat. Lil Wayne)
Kanye West - Love Lockdown
Kanye West - Heartless
OutKast - The Way You Move
TNGHT - Bugg'N
Baauer - Harlem Shake
2 Chainz & Kanye West - Birthday Song
Cybotron - Clear
The 2 Bears - Bear Hug
Space Cube - Sessions
Evil Activities - Violence Silence
Masters at Work - Work
Ramsey & Fen & Lyndsey Moore - Love Bug
Toddla T - Take It Back (2 Bears Remix)
Underworld - Born Slippy
S'Express - Theme From S-Express
808 State - Pacific State
A Guy Called Gerald - Voodoo Ray
Hardfloor - Acperience 1
Phuture - Acid Trax
Rhythim Is Rhythim - Strings Of Life
Plastikman - Spastik
Orange Juice - Rip It Up
Nicky Romero - Generation303
Zatox - Check Out The Drop
Our Mutual Friend - Rhino
Alex Metric - Rave Weapon

20130530

Pauza de publicitate: Bibio - Silver Wilkinson (WARP235, 2013)

Va invit la o noua rubrica intitulata pauza de publicitate, ca sa punem pe hold analizele, reflectiile si monitorizarea scenei, pentru "a vinde" alte produse sonore din cea mai fecunda perioada muzicala a omenirii.

Pentru azi am pregatit albumul de mai jos, asamblat intr-o lista de redare special pentru cititorii acestui blog, si am adaptat cateva cuvinte de punere in context, ca un tapet minimal pe care sa asezam obiectele sonore care urmeaza. Auditie placuta.



Retras intr-o suburbie din suburbia West Midlands, Stephen Wilkinson a creat un album - al saptelea din cariera sa - care contrasteaza cu experienta oferita de albumele anterioare prin explorarea unor noi teritorii. Departe de orice "scene" sau miscari artistice, Bibio a fost capabil sa conceapa un album introspectiv si bine gandit de la inceput pana la sfarsit. Wilkinson a comparat acest album cu un nou "anotimp", parte dintr-un intreg mai mare dar diferit de albumele anterioare. Focusul pe soundul organic si folosirea extinsa a instrumentatiei live sunt elemente mai vizibile, dar eclectismul materialelor precedente ramane.

Daca multe dintre trackuri au fost inregistrate in intregime in studio, Bibio a putut introduce o mare varietate de idei in album, care altfel nu ar fi putut aparea, prin inregistrarile facute afara. "À tout à l'heure' si-a inceput viata in gradina lui Stephen, intr-o zi insorita, cu o chitara cu 12 corzi, un sampler MPC, un microfon si un casetofon cu inregistrare; multe din partile de percutie provin de la obiecte din gradina. In mod similar, "Dye the Water Green" a fost dezvoltata cel mai mult in timp ce Bibio inregistra idei aditionale pe un  gehtto blaster intr-o baraca cu ziduri de caramida.

Bibio aspira sa picteze imagini cu muzica si cuvintele sale. Deseori, tarziu in noapte, se gandeste la muzica sa pentru a vizualiza dezvoltarile care vor surveni a doua zi."Daca nu as fi petrecut foarte mult timp ascultand si gandindu-ma, acest album ar fi sunat cu totul altfel".

"Superb" - Q ****

"Silver Wilkinson este un punct inalt dintr-o cariera... si va ramane acolo ca unul dintre cele mai bune albume ale anului" - FADER

"...de o frumusete creativa impecabila - Clash

"À tout à l'heure" capteaza acel gen de momente pe care ai vrea sa le traiesti din nou si din nou" - Stereogum

"Superba combinatie de intrumentatie acustica si modulatie electronica - SPIN 


Silver Wilkinson - Bibio
WARP235 - CD, Vinil, Download
Lansat in 2013, pe 13 Mai (UK) si 14 Mai (N. America) de Warp Records

Lista pieselor
01. The First Daffodils
02. Dye the Water Green
03. Wulf
04. Mirroring All
05. À tout à l'heure
06. Sycamore Silhouetting
07. You
08. Raincoat
09. Look at Orion!
10. Business Park
11. You Won't Remember...

20130529

Lansare Raw Tools, house-label bucurestean w/ Serge (Clone Records/NL), Romansoff (Raw Tools/RO) si Giuser. Vineri, 31 mai.


Prezent cam pe toate line-up-urile bucureștene din vremuri deja imemoriale, dacă considerăm istorie veche evenimentel care au avut loc la mai mult de 5 ani de anul de grație 2013, T.G. aka Troe a extras atent esența tuturor party-urilor mici și mari, de noapte sau de zi, transpirate sau inspirate și a pus-o la păstrare, sub ochii dușmanilor, pentru a găsi formula perfectă prin care să o distribuie peste granițe. Și asta fix pe sub nasul vameșilor care nu știu că în bucățile de plastic rotund, ambalate frumos și cu ciocan pe ele, se ascunde un cocktail mortal și molipsitor de dinamită pe beat și TNT cu iz de jack acid ca în vremurile bune. Rețeta se numește Raw Tools, și e cam singurul label de house pe vinil din România, al cărui prim release de 250 bucăți (non-re-e-di-tabile), conținând trei bucăți trackuri una și una, cu rădăcini, rude, strămoși, frați, veri și surori în tot teritoriul sonic al Detroit-ului, a fost literalmente supt de pe rafturile partenerilor de promovare europeni. 



Din fericire, formula secretă a lui Troe, metamorfozat acum în Romansoff - owner, founder and the sole artist @ Raw Tools publicat până acum - nu s-a epuizat odată cu eticheta Out of stock care apare peste tot pe RWT001. Urmează partea a doua, care va apărea în iunie, și bineînțeles, că odată cu mișcarea angrenajelor mașinilor de presat vinilurile Raw Tools, care vor face lumea house să se învîrtă mai departe ca renăscută din propria istorie, se impunea și un party de lansare oficială a acestei case de discuri care adăpostește frumoasa nebunie a cuiva care își trăiește la maxim propria dragoste pentru four-to-the-floor, dincolo de toate contorsiunile și distorsiunile actualei scene de EDM.



https://www.facebook.com/RawTools

Și pentru că e vorba, până la urmă, doar de pasiune și urmărirea obsesivă și atentă a gustului personal, nici un alt invitat nu era mai potrivit decât Serge, the mighty boss of Clone Records, olandezul care după mai mult de 20 de ani de activitate a înțeles atât de bine cum funcționează scena, cum se monetizează succesul și cum fluctuează gusturile, încât a decis să își închidă propria casă de discuri aflată la apogeu, după ce a adunat în pedigree-ul său, printre altele, “modestul” ADN al publicării albumului Grava, ultimul semnat de legendarul grup Drexciya

Toate astea pentru a duce mai departe inconfundabilul spirit Clone, responsabil pentru resurecția nouăzecistă a unui sound reverențios și fresh de Chicago house, Detroit techno, electro, italo și disco. Serge nu este doar un pasionat conaisseur și colecționar de viniluri, ci și un extrem de cultivat businessman care și-a împins pasiunea pentru muzică dincolo de granițele unei case de discuri. Asta pentru că sub umbrela Clone există nu doar o casă de distribuție internațională, un record store și un catalog care îi include pe ADULT., Alden Tyrell, Duplex, Putsch ’79, Unit Moebius, Oppenhaimer Analysis și Gay Cat Park, printre mulți alții, ci și o impresionantă armată de sub-labeluri care îi permit să evolueze mai departe: Clone Loft Supreme, Clone West Coast, Clone Club, Clone Bassment, Clone Aqualong and Clone Jack For Daze. Toate acestea nefiind decât interfețele prin care Serge rămîne în contact cu explorarea unui anumit sound și unei anumite estetici.

http://soundcloud.com/clone-nl
https://clone.nl/
http://www.facebook.com/CloneRecords

Și pentru că cele mai mișto petreceri rămân cele care adună o familii de producători și DJ din avangarda care preferă să rămână în umbra marilor giguri comerciale, in order to keep the spirit alive and kickin', gigul de lansare al casei de discuri Raw Tools va fi completat cu Giuser, DJ-ul care, voluntar sau involuntar, a sintetizat cel mai bine relația sa cu muzica și scena de dans prin supra-supra-porecla din 2.0: Supr Sincer. Supersincer în raport cu selecția, vibe-ul și gusturile personale pentru un anumit tip de sound dincolo de du-te vino-ul și fâțâiala hype-ului.

https://soundcloud.com/gsr-1

--------------------------------
Pagina de Facebook a evenimentului.
--------------------------------
Serge (Clone Records/NL)
Romansoff (Raw Tools/RO)
Giuser (RO)

31.05.2013
Control Club, Str. Constantin Mille nr. 4
23:00

20130528

Tricky a lansat albumul False Idols

  Tricky - 'False Idols' - Album by Tricky.

Tricky a lansat astazi la nivel global albumul False Idols. Nu e nimic din colaborarea canonica a producatorului din Bristol cu Martina Topley-Bird, de pe albumul Maxinquaye, iar cei care au trait din plin 90ista era trip-hop o sa faca o dezamagitoare comparatie.
Totusi, la a doua si a treia ascultare, semnatura sonica a lui Tricky, combinatie de amenintare si seductie, se dovedeste la fel de contemporana si acum, dupa 20 de ani.

"Am fost pierdut...Am incercat sa dovedesc ceva altora, am incercat sa fac lucruri care sa le faca altora pe plac si care sa imi placa si mie in acelasi timp, dar asta nu avea cum sa mearga niciodata. Acesta album este despre cum m-am regasit pe mine din nou."  – TRICKY

Ce spune presa pana acum...
“Tricky are un nou cantec si e ceva de genul sapte feluri de minuni" – Noisey / Vice
“Uneste in mod curios punctele dintre trip-hop si diaspora post-dubstep.” – Spin
“Livreaza acelasi sunet dulce si intunecat care a facut din primul sau album o piatra de hotar a genului.” – URB

Toate versiunile albumului contin cele 15 trackuri enumerate mai jos si pot fi ascutlate integral AICI.
In plus, versiunea digitala disponibila pe iTunes are un bonus track – un remix la‘We Don’t Die’.
Pe Amazon, se gasesc albumul in format CD si vinil. Varianta CD Deluxe CD vine cu un packaging special, un poster cu versuri, un sticker si un bonus track.
Albumul se poate comanda pe iTunes de AICI

01. Somebody’s Sins
02. Nothing Matters
03. Valentine
04. Bonnie & Clyde
05. Parenthesis
06. Nothing’s Changed
07. If Only I Knew
09. Tribal Drums
10. We Don’t Die
11. Chinese Interlude
12. Does It
13. I’m Ready
14. Hey Love
15. Passion of the Christ
08. Is that Your Life


The Ambassador's Reception lanseaza albumul de debut Steaua de Mare, un proiect Future Nuggets.


In decembrie 2012, Ambassador's Reception, casa de discuri independenta a lui Steve Kotey de la The Chicken Lips, a scos compilatia “Sounds Of The Unheard” realizata Future Nuggets, ambasadorii romani ai labelului. Compilatia a fost apreciata la nivel global si chiar a fost remarcata de Andrew Weatherall ca una din compilatiile anului 2012. "Steaua de Mare" a avut multe piese pe compilatie, iar trupa a fost instant remarcata pentru soundul psihedelic si ametitor.

Recent, labelul a lansat in mai 2013 albumul de debut al trupei "Steaua de Mare", release-ul in format vinil cu numarul 12. (Primul album Future Nuggets poate fi inca gasit pe rafturile vinyl shop-ului bucurestean Misbits. Probabil ca urmeaza si Steaua de Mare). Albumul omonim al trupei Steaua de Mare contine 8 piese: Prolog, Valuri, Ork Style, Babadag, Doamne, ce greseala am, In afara programului, Doina cosmica, Studiu manea. Dintre acestea o parte au fost prezentate in urma cu cateva luni pe pagina de soundcloud a colectivului Future Nuggets, precum si in concertele sustinute de membrii formatiei.

Intregul concept al trupei "Steaua de Mare" este bazat pe sunete din trecut si pe ritualurile apuse ale divertismentului care existau inainte de Revolutia din 1989 (acea atmosfera extinzandu-se mult si dincolo de 1990). Steaua de Mare a fost un complex hotelier construit in anii '60 pe malul marii in Eforie Nord, una din statiunile de acum demodate ale Marii Negre. In timp ce oamenii aflati in concediu se relaxau la soare sau mancau in restaurante, formatiile de restaurant cantau cantece traditionale, ceea ce a dat membrilor trupei Steaua de Mare ideea de a aduce un omagiu acelui mod de viata prin combinarea sunetelor din epoca respectiva cu noile tehnici de inregistrare din zilele noastre.



Trupa - Bogdan Stoian (vioara, synths), Andrei Dinescu (percutii, tobe, vioara, synths), Ion Dumitrescu (bass, synths, drum-machines, tobe), Horațiu Ș (synths, electric piano), Eugen Imecs (tobe, percutie) - s-a adunat dupa multi ani de jam session-uri si a hotarat sa-si puna in joc resursele in doua studiouri din Bucuresti.

   Steaua de Mare by Battleofwits Back

Soundul lor unic vine din mai multe directii. Astfel, ei combina elemente de Prog, dub, psychedelic rock si muzica tiganeasca contemporana (manele) in special din Romania si Bulgaria. Daca se adauga la asta si faptul ca toti sunt ireversibili contaminati de domeniul analog si cel al sunetelor digitale timpurii, atunci se poate obtine o imagine pasagera a acestui sound hibrid.

Manele ("manea", care la origine insemna in romana "cantec turcesc") este un gen muzical (deja cunoscut la nivel international), care s-a raspandit in Balcani in ultimii 20 de ani si este pe cale sa produca si mai multi hibrizi. Au dat nastere la voci matrue si eroi locali precum Dan Armeanca, Adrian Minune, Florin Salam, Vali Vijelie si Dan Drăghici. Manelele au nume diferite in tarile din jurul Romaniei si ofera subtile variatii in fiecare regiune balcanica, spre deliciul cunoscatorilor si amatorilor. Ele sunt asociate cu muzica tiganeasca contemporana de nunta, dar reprezinta un stil care a trecut deja de acest teritoriu.

Steaua de Mare da o interpretare unica standardelor locale cu ajutorul unui  Roland Juno 60, Yamaha CS-5, Elektronika EM-25, Junost-21, Poly 61 si al mult iubitului Wurlitzer electric Piano. O gama larga de influente vine de la Can la Ork Universal, de la atitudini psihedelice, aventuri krautrockiste in spatiile extra-nationale cum ar fi Chalga bulgareasca. Credem cu tarie ca nu exista un sound la fel de unic ca Steaua de Mare in acest moment.

Wurlitzer electric piano

20130525

Light Asylum - dark synthpop din New York, live la Bucuresti. Cu Fierbinteanu si Plurabelle @ Local Records.

Sambata asta, dupa ora 22, Light Asylum (synthpop/ electro-goth, Mexican Summer) live la Control! (OneDay Live). Trupa a revenit recent in atentia publicului, dupa ce solista Shannon Funchess ("a cyborg soul girl in the manner of Grace Jones" - The Guardian) a colaborat cu The Knife la piesa Stay Out Here, de pe recent lansatul album Shaking The Habitual.



O aparitie excentrica si exploziva pe scena electro new-yorkeza, trupa Light Asylum (synthpop/ electro-goth, Mexican Summer) va concerta sambata, 25 mai, dupa ora 22, in premiera la Bucuresti, in Control Club – Sala Berlin (Constantin Mille, 4). In deschidere, o sesiune live digital-pop cu Plurabelle & Fierbinteanu.

Lansat in 2010, duo-ul Light Asylum este compus din Shannon Funchess (voce, tobe) si Bruno Coviello (clape, sintetizatoare). Trupa are in palmares un EP, In Tension (2010) si un album, LIGHT ASYLUM (2012), ambele lansate de prestigioasa casa de discuri Mexican Summer. Sound-ul lor este puternic influentat de muzica anilor 80 si incorporeaza elemente darkwave, synthpop si post-punk.

Insa caracteristica distinctiva a muzicii Light Asylum este fara indoiala vocea puternica, viscerala a lui Shannon Funchess, pe care The Guardian o numeste „o femeie cyborg ce canta soul in stilul lui Grace Jones”. O prezenta apreciata in lumea muzicala internationala, Funchess a mai colaborat cu Teengirl Fantasy, Telepathe, TV On The Radio si, cel mai recent, cu The Knife, pentru piesa Stay Out Here de pe noul album al suedezilor, Shaking the Habitual, lansat anul acesta.


Cunoscuti pentru show-urile live energice si intense, Light Asylum hipnotizeaza si subjuga audienta cu ajutorul combinatiei inedite de synthpop si electro dansant la care se adauga o atmosfera dark, coplesitoare, ce le-a atras eticheta gothtronica. Sambata, 25 mai, turneul european al duo-ului din New York se opreste si la Bucuresti, in Control Club – un concert ce nu trebuie ratat!


Their name has become the kind of hushed tone namedrop reserved for only the best-kept insider secrets. Everyone from LCD Soundsystem and TV On The Radio to Salem and Creep have been pinning for the duo's colours to their masts - NME
Dramatic, magnetic, and grand in scope, Light Asylum sound like warriors sent from the future - Pitchfork
Catchy but raw music you can lose yourself in - The New York Times
An unashamedly bombastic tour de force of fog-machine pop - The Guardian

In deschiderea concertului Light Asylum, o sesiune live digital pop cu Plurabelle &Fierbinteanu! Plurabelle (Local Records) este un proiect electropop, synthpop, electronica & house initiat de Alex Bala (computer, clape) la sfarsitul anului 2011. Plurabelle a lansat doua EP-uri, Money, Blood and Light si The Streets Were Paved With Pastry.


Cristian Fierbinteanu (voce, bass, computer, efecte) face parte din proiectul Fierbinteanu, un duo digital-pop, electronica, psychedelic, noise, ambient si sound collage, care activeaza in Bucuresti. Ei imbina, in concert, interpretari live cu editare in timp real de sunet preinregistrat. Trupa este castigatoarea concursului de remixuri ale muzicii lui Antonin Dvorak, organizat in 2012 de Centrul Ceh din Bucuresti, a lansat un CD maxi-single intitulat Love Goes Round In Circles, precum si un dublu disc, The Beauty Of Music. In mai 2013, Fierbinteanu a lansat, via Local Records, Silence As Beauty, un “disc radical pentru ritualuri personale extreme”, disponibil la streaming & download gratuit: http://localrec.ro/?p=2744


Biletele la concertul Light Asylum/ Plurabelle & Fierbinteanu vor costa 20 lei si vor fi disponibile in seara evenimentului, la intrare. Pentru mai multe detalii, urmariti pagina de Facebook a evenimentului: http://www.facebook.com/events/402697533161958

Concertul Light Asylum/ Plurabelle & Fierbinteanu este organizat de Control Club si OneDay Live. Parteneri: Radio Guerrilla, Music Channel, Mixtopia.ro, Sapte Seri, All Hollow, BeWhere, Zile si nopti, VICE, Cooperativa Urbana, Hipmag.ro, Hypestreet.ro, iConcert.ro, IQads, Sub25.ro, Metropotam, Orasul Meu, Urban.ro, Tilllate.com.




20130524

The father of disco, legendarul Giorgio Moroder, a mixat la Red Bull Music Academy la 73 de ani


Giorgio Moroder, legenda vie, mitul și părintele fondator al stilului disco, a mixat pentru prima oară în Statele Unite la New York, în cadrul gigului Deep Space, un eveniment Red Bull Music Academy Special.

Înregistrarea live a setului său poate fi ascultată pe site-ul Red Bull Music Academy Radio.

.

Producătorul septuagenar de origine italiană a schimbat istoria muzicii disco și electronice, aducând un sound european, sintetic și futurist groove-urilor dance de origine afro-americană. Cele mai cunoscute piese ale sale rămân productiile iconice pentru Donna Summer, regina disco a anilor '70: "I feel love" și "Love to love you baby". Aceste două piese au influențat generații întregi de producători - de la disco, synth pop și până la techno - nu doar prin folosirea sintetizatorului, ci și prin structura revoluționară care a abandonat compoziția bazată pe strofe și refren, pentru a crea ritmuri captivante având la bază câteva versuri, arpegii și beaturi.


Impactul folosirii sintetizatorului în locul orchestrei a fost recunoscut de Brian Eno (un alt invitat al Red Bull Music Academy New York 2013), care, aflându-se la Berlin împreună cu David Bowie în 1977-78, i-a pus acestuia piesa "I feel love" și a exclamat entuziast că a descoperit "muzica viitorului" iar că acest single va schimba soundul muzicii de club pentru următorii 15 ani. Avea desigur dreptate: producțiile lui Giorgio Moroder au schimbat pentru totdeauna muzica disco-pop.


Dar Moroder nu înseamnă doar hiturile disco pentru Donna Summer. "E=MC2", albumul lansat în 1979 a marcat "prima înregistrare electronică prin tehnologie digitală". From Here To Eternity" sau "The Chase", tema din filmul " Midnight Express", cu care a câștigat un premiu Oscar in 1977 pentru cea mai bună coloană sonoră, sunt alte piese care poartă amprenta unică a lui Moroder și care i-au adus consacrarea. 

Pe lângă multiplele colaborări cu artiști ca David Bowie, Bonnie Tyler, Blondie, Falco, Human League, Japan, Irene Kane, Moroder este și un prolific compozitor de muzica de film. Top Gun (“Take my breathe away”), American Gigolo, Scarface, Flashdance, Rambo III, Superman III, The Never Ending Story, Cat People, Electric Dreams, Over The Top, sunt doar cateva dintre filmele la care a colaborat sau pentru care a compus integral coloana sonoră.

La 73 de ani, Giorgio Moroder, legendarul producător și compozitor rămâne de o vitalitate ieșită din comun. Cea mai recentă colaborare a sa include apariția pe ultimul album al supertrupei Daft Punk, Random Access Memories, în piesa-omagiu "Giorgio by Moroder", în care povestește cum a reusit să își împlinească visul de a deveni muzician, eliberându-și creativitatea prin folosirea sintetizatorului și, suprinzător, ignorarea oricărei reguli despre armonie și muzica.


E un testament ce poartă marca Moroder și care rămâne la fel de actual ca și creațiile sale. DJ-setul susținut în cadrul gig-ului în care i-a avut alături pe DJ Francois K, Benjamin Damage și T. Williams confirmă acest lucru. În interviul acordat Red Bull Music Academy și care poate fi citit pe site-ul oficial la adresa http://www.redbullmusicacademy.com/magazine/giorgio-moroder-interview, Giorgio Moroder detaliază relația lui cu DJingul, cluburile, Louis Vuiton și Soundcloud. We feel love too.

Red Bull Music Academy se desfășoară în acest an la New York între 28 aprilie și 31 mai, și reunește 62 de artiști, producători, DJ, instrumentiști din 29 de țări, într-un maraton de evenimente, workshopuri, proiecții documentare, gig-uri la care vor fi invitați Brian Eno, Giorgio Moroder, Lee Scratch Perry, James Murphy, Flying Lotus și multe alte nume sonore care au scris istorie în muzică.

Aflată la a 15-a aniversare, Red Bull Music Academy este responsabilă pentru propulsarea celui mai fecund dialog global între legendele industriei muzicale și talentele emergente. Începând din 1998, acest dialog se poartă în fiecare an în orașe precum Berlin, Cape Town, Melbourne, Barcelona, Rome, São Paulo, Londdra, iar în acest an New York. Această combinație unică dintre cunoașterea specifică reprezentanților old school și soundul promovat de noile școli de muzică electronică este neegalat pentru impactul asupra explorării și finalizării creativității. Cu fiecare ediție, Red Bull Music Academy lasă în urmă structuri nou create în scopul de a încuraja colaborarea și schimbul creativ pentru anii ce vor urma.

20130509

Too old to be new, too new to be classic: 12 years of DFA. Un documentar despre soundul anilor '00 si New York




Am mai scris despre DFA si sound-ul iconic al anilor '00 si intalnirea dintre punk / disco din perspectiva intalnirii dintre James Murphy (LCD Soundsystem) si Marcus Lambkin (Shit Robot).
E o poveste amuzanta cu multe petreceri, revelatii, cautari si bineinteles gasiri.
Documentarul produs de Red Bull Music Academy si m ss ng p eces, difuzat in cadrul sesiunilor Red Bull Music Academy New York 2013, spune pe larg si pe beat povestea DFA, casa de discuri/familia care i-a facut pe amatorii de indie sa danseze. Featuring: LCD Soundsystem, The Rapture, Holy Ghost!, The Juan MacLean, Shit Robot, Sinkane, YACHT, Gavin Russom si multi altii.

20130501

Ada Kaleh live la Red Bull Music Academy New York 2013. Si un scurt interviu.


Alexandra Pirici, va susține un concert live cu Ada Kaleh, proiectul cu care a câștigat selecția pentru participarea la Red Bull Music Academy ediția a 15-a ce se desfășoară la New York între 28 aprilie - 31 mai.

Evenimentul va avea loc pe 6 mai 2013, la Cameo Gallery, în cadrul unui line-up internațional ce reunește nume diverse ale scenei, de la Blondes, Mike Simonetti (Italians Do It Better), Rudy Zigaldo (planet mu), Astroboyz, CABAAL, Yodashe etc. Mai multe detalii puteți citi pe pagina evenimentului găzduit de Red Bull Music Academy.

Născută în 1982, Alexandra Pirici a absolvit clasa de coregrafie la Universitatea Națională de Teatru și Film în 2005. De atunci a participat la numeroase workshopuri internaționale cu Joe Alegado, Kombina Dance Company, Mark Tompkins, David Zambrano, Lisa Nelson, Inge Kaindlsdorfer, Leah Stein, John Jaspese.

Lista proiectelor personale sau la care a luat parte Alexandra Pirici este deja impresionantă  și nu se limitează la domeniul strict al coregrafiei, ci parcurgE un traseu care se întinde între zone diverse de expresie artistică și artă conceptuală, de la spectacole de coregrafie, performance-uri, intervenții în spațiul publicceramică contemporană și până la actorie.

Astfel, Alexandra Pirici a performart în Today at 7 p.m., coregrafia Ioana Macarie, Human Installation, un proiect al lui Florin Fieroiu, coregrafia Eduard Gabia, Hidden Worlds coregrafia Joe Alegado, Independans.ro Festival, 1998 și a susținut proiecte personale ca: You should know that he drank like an old whale,  la Nottdance Festival UK, Show la CNDB, Sibiu Dans Festival, Balkan Dance Platform, Explore Dans Festival, Amprenta - CNDB, Electric Madonna - (Interventie)- parte din proiectul Corpuri in oglinda – Muzeul de Arta Al României, Bucuresti, Not a life saving device la Tanzquartier Vienna, Kanuti GIlde Saal (Talinn), CNDB, Bienala Bucureşti 2005, Sprint la CNDB, In Bloom la Balkan Dance Platform 2003, Sculpture in the expanded field (2012) etc.

De asemenea Alexandra Pirici a avut numeroase roluri în filme de lungmetraj, precum Hai paura del buio / Cui îi e frică de întuneric (2010), Mănuşi Roşii (2010), Youth Without Youth / Tinereţe fără tinereţe (2007), The Wind in the Willows / Vântul prin sălcii (2006), Lacrimi de iubire (2005), cel mai notabil fiind rolul din filmul Youth without youth (2007)  în regia lui Francis Ford Copolla.

În 2012 Alexandra și-a extins explorarea artistică și la domeniul muzical colaborând cu partea de voce la compozițiile lui Horațiu Șerbănescu (Future Nuggets), apoi a început producția pieselor proprii, reușind performanța ca doar după un an să fie selectată din câteva mii de candidați pentru participarea la Red Bull Music Academy, în urma completării formularului și a trimiterii unei selecții de piese indie-electronica, care pot fi ascultate pe pagina de soundcloud aproiectului Ada Kaleh.


Dacă despre activitatea extramuzicală a Alexandrei există o bogată documentare pe Internet, despre proiectul muzical Ada Kaleh se cunosc puține, Alexandra păstrând discreția asupra acestuia. În interviul pe care l-am realizat înaintea plecării ei la New York, puteți citi mai multe despre participarea Alexandrei Pirici la Red Bull Music Academy New York 2013, motivele pentru care s-a apucat de muzică, despre geneza, semnificația și numele proiectului Ada Kaleh, relația dintre muzică și arta coregrafică și modul cum conectează Alexandra multiplele zone de expresie în care evoluează.
           
Î: Ai fost selectată pentru participarea la cea de-a 15-a ediție a Red Bull Music Academy, care în acest an va avea loc la New York. Cum ai ajuns să participi la selecția Red Bull Music Academy și ce a însemnat acel moment pentru tine?
R: Am aplicat cumva întâmplător, nu știam prea bine despre ce e vorba. Când am primit mail cu anunțul de selecție pentru academie le-am scris unor prieteni (Rusu si Flore) să-i întreb dacă e ok și dacă să mă duc :). Abia după aceea m-am informat și am înțeles care e contextul.

După descrierea pe care ți-o faci ești o artistă "nedisciplinată" (un termen mai puțin savant decât "post-interdisciplinară") și te situezi cumva la intersecția dintre coregrafie, artă performativă, artă conceptuală, muzică, intervenții în spații publice, actorie, în vastele teritorii ale artei contemporane... Care dintre aceste ipostaze ale tale ca și artist vor performa la RBMA New York pentru a intra în dialog cu publicul și cum vor susține acestea muzica ta care va fi în prim-plan?
Nu le văd ca pe niște ipostaze, mai degrabă gândesc cumva toate zonele ca fiind interconectate (deși delimitez proiectele muzicale de restul, altfel probabil că aș fi folosit numele meu). Încerc să folosesc și în alte medii informația pe care o am într-un anumit mediu - cred că se amestecă lucrurile destul de mult oricum, și asta ar trebui să poată produce ceva interesant. Poate nu folosesc încă suficient de mult în muzică informația pe care o am din zone mai conceptuale (cred că din cauza asta și delimitarea prin alt nume) - pe de-o parte așa am și început să fac muzică, mi se părea mișto că poate comunica direct, senzorial, pe de altă parte simt nevoia să conceptualizez mai mult - și n-aș vrea să sune pretențios pentru că nu cred că e, mă gândesc doar ce înseamnă să produci în zona asta și dacă și cum poate deveni ceva mai mult decât another piece of entertainment. Dar încă n-am reușit să mă gândesc suficient de serios.
Deci, ca să răspund la întrebare, cred că termenul de "performer" acoperă toate zonele pe care le-ai amintit.

Din ce va consta live-ul tău? Mai precis, te-ai gandit să inserezi și momente de interactivitate, dans, visuals...?
Deocamdată nu, o să cânt câteva piese. Nu mă descurc prea bine tehnic- chiar și pe modelul laptop musician, cam acum un an și ceva am început să învăț singură Ableton și deocamdată încerc să mă concentrez pe asta - să învăț să mă descurc tehnic live, singură.

Ca și coregraf ai fost mereu expusă muzicii, e fundalul pe care ți-ai dezvoltat un anume tip de performativitate (cea corporală). În ce context te-ai decis să produci muzică, să compui, să cânți, și să apari live?
Ca și coregraf, de fapt, nu prea mai lucrez de mult timp cu muzica. E o chestie obișnuită, multă lume crede că se leagă neapărat dar în dansul contemporan din ultimele decenii nu mai e musai să se lucreze cu muzica, adică mișcarea și noțiunea de "dans" au fost conceptualizate diferit și de sine stătător. Mai degrabă m-am apucat de muzică ca să iau o pauză de la coregrafie și performance - deși mi se pare foarte important felul în care reacționează corpul tău la muzică - îmi place când muzica te face să te miști și nu mă refer neapărat la "dans". De cântat cu vocea am mai cântat puțin, în contexte mai "artistice" dar m-am hotărât să și compun pentru că îmi plăcea și apoi să și "produc", aproape, pentru că mi se pare mișto modelul "do it yourself" - nu doar în muzică, dar mai ales aici unde femeile sunt de obicei trimise la microfon și la coafor.

Muzica ta e puternică, minimalistă, fără apel la structuri sau genuri tradiționale, nu pare a avea nimic oriental, și de asemenea nu are nimic care să trimită la o realitate care a fost înghițită de valurile istoriei, precum insula Ada Kaleh de pe Dunare. De ce totuși proiectul tău se cheamă Ada Kaleh?
Nu cred că titlul trebuie să aibă, neapărat, o legătură directă cu lucrarea/produsul dar pot sa refac un fel de traseu... La Ada Kaleh mă gândesc mai degrabă ca la o Atlantidă autohtonă și mi-a plăcut ideea asta, de paradis mai "de provincie", pierdut, care încearcă să iasă la suprafață și să intre în dialog cu lumea largă printr-o voce și un program de calculator :). Și asta nu știu dacă înseamnă că vorbește neapărat în turcă sau cântă oriental. E ca și cum n-ai putea să vii din Burkina Faso și să te gândești la călătorii în spațiu și la cyborgi, e musai să-ți performezi "identitatea" - orice ar însemna asta. Am ales numele într-un moment în care se lega și de o experientă personală, îmi pierdeam unul din bunicii din Brăila, îmi aminteam de cum am primit eu "botezul Dunării" și de tot felul de prostii. Ceva din istoria personală e acolo și probabil că în orice produc - însă muzical aș vrea să încerc zone foarte diferite și nu cred că le-aș putea lega pe toate de numele proiectului. Poate la un moment dat o să fie mai oriental, poate la un moment dat o să fie mai spre noise - poate în loc de armonie se construiește o tensiune sau o contradicție bună între nume și "produs". Mai am un proiect împreună cu Horațiu Șerbănescu - la care, de exemplu, ne tot chinuim cu numele - a trecut deja ceva timp peste el dar sper sa îl actualizăm la un moment dat.

Live-ul tău e o premieră din mai multe puncte de vedere: pentru că formația ta vine dinspre coregrafie, pentru că e primul tau live și are loc direct în cadrul unui eveniment internațional, într-un line-up care are mulți poli-instrumentiști și nume destul de sonore ale scenei de electronica contemporană (mai puțin Blondes). Cum te raportezi la acel context și ce îți dorești cel mai mult să se întâmple în ziua de 6 mai când vei performa la Cameo Gallery în ce privește live-ul tău?
Păi mai mult decât pot să fac, n-o să pot să fac. Eu am aplicat cumva ca vocalist sau nu știu, la partea aia mi-am dat cea mai mare notă :) - apropo de poli-instrumentaliști, sper să apuc să mai butonez un pic până atunci și să nu-mi crash-uiasca laptopul, atât - am un PC (e și o constrângere - nu mi-am permis niciodată un mac - dar și o alegere, cumva, pentru ca probabil mi-aș fi permis dacă mi-aș fi dorit.) Dar râdeam azi cu un prieten la telefon și ziceam că suntem în post-orice și deci orice poate fi bine.

Red Bull Music Academy se desfășoară în acest an la New York între 28 aprilie și 31 mai, și reunește 62 de artiști, producători, DJ, instrumentiști din 29 de țări, într-un maraton de evenimente, workshopuri, proiecții documentare, gig-uri la care vor fi invitați Brian Eno, Giorgio Moroder, Lee Scratch Perry, James Murphy, Flying Lotus și multe alte nume sonore care au scris istorie în muzică. Participanții vor avea colabora în sesiuni extinse de lucru și înregistrări în nouă studiouri de muzică, sub directa îndrumare a vizionarului Four Tet. Aflată la a 15-a aniversare, Red Bull Music Academy este responsabilă pentru propulsarea celui mai fecund dialog global între legendele industriei muzicale și talentele emergente. Începând din 1998, acest dialog se poartă în fiecare an în orașe precum Berlin, Cape Town,  Melbourne, Barcelona, Rome, São Paulo, Londdra, iar în acest an New York. Această combinație unică dintre cunoașterea specifică reprezentanților old school și soundul promovat de noile școli de muzică electronică este neegalat pentru impactul asupra explorării și finalizării creativității. Cu fiecare ediție, Red Bull Music Academy lasă în urmă structuri nou create în scopul de a încuraja colaborarea și schimbul creativ pentru anii ce vor urma.