Proiectul Anei Roman va participa la Red Bull Music Academy Tokyo 2015.
Parachute Pulse a luat nastere in 2010 si este proiectul infiintat de Ana Roman, sound designer roman stabilit ulterior in East London. Inceput initial ca proiect de muzica strict personal, Parachute Pulse a ajuns sa devina altceva, odata cu multiplele colaborari pe care Ana le are cu diversi creatori de film.
Muzica Anei Roman, catalogata de multi drept ambient, surprinde prin atmosfera cinematica, personala si intima pe care o emana. Iar aceasta este o apropiere naturala, pentru ca la baza proiectului Parachute Pulse sta o intentie de a spune povesti prin muzica, hranita dintr-o profunda afinitate pe care Ana o simte intre film si sunet.
“Kingdom”, albumul de debut semnat de Parachute Pulse, a fost lansat in 2011 la netlabelul Asiluum, si incapsuleaza marca personala a Anei Roman: “un amestec expresiv de field recording, aranjamente vocale fantomatice, zgomote fierbinti si franturi de melodii”.
De cand si-a terminat Master of Science-ul in Compozitie & Performance Digital la Universitatea din Edinburgh in 2012, Ana Roman a colaborat pentru diverse filme scurte si instalatii, iar in 2013 a fost premiata in categoria New Talent BAFTA pentru munca de sound design facuta pentru filmul Lost Serenity.
Selectia Parachute Pulse pentru participarea la Red Bull Music Academy Tokyo 2015 valideaza o evolutie discreta a scenei romanesti: daca un Cosmin TRG, Minus, Vlad Caia si, cel mai recent, Adda Kaleh, pun in scena diverse hibridizari de genuri si abordari leftfield pentru un sound care graviteaza – centrifug sau centripet – fata de contextul de clubbing, Parachute Pulse este pasul logic catre o muzica personala si ambientala, interiorizata in afara beatului functional.
Wait from Alexandra Magearu on Vimeo.
Ana Roman, creatoarea proiectului Parachute Pulse, a vorbit cu Red Bull Music Academy despre motivele pentru care a aplicat la Red Bull Music Academy, primele legaturi cu muzica, pasiunea pentru sunet si film, legatura cu colectivul Asiluum, scena de ambient din East London si multe altele in interviul care urmeaza.
Red Bull Music Academy: Cum te-ai decis sa aplici la Red Bull Music Academy?
Ana Roman: Vroiam de mult timp sa aplic la Red Bull Music Academy - imi place mult ideea de tabara muzicala si imi doream mult sa colaborez cu alti muzicieni din zone total diferite, pe care n-as fi putut sa-i intalnesc in alt mod. Mi-a placut foarte mult si aplicatia pentru RBMA, a fost foarte faina si personala; am apreciat intrebarile de genul "cand a fost ultima oara cand un album te-a facut sa plangi" sau "ce fel de muzica ai pune la o cina cu socrii" sau "deseneaza o harta a universului tau muzical".
RBMA: Cand ai inceput sa faci muzica si de ce?
Ana: Prima oara cand am inceput sa fac muzica aveam vreo 10 ani, o clapa Casio primita cadou de ziua mea si un casetofon. Mi se parea fascinant procesul in sine, ideea de a inregistra si de a pastra apoi o colectie-jurnal de "hituri". Din pacate, am facut cadou toate casetele pe care le-am imprimat in perioada aceea si presupun ca s-au pierdut - mi-as dori mult sa le gasesc cumva!
RBMA: Ce instrumente ai studiat, cand si in ce context (hobby, academic, scolar etc.)?
Ana: in copilarie am studiat pianul in cadrul unei scoli de muzica. Desi initial nu prea m-au atras partituriile si colocviile, in liceu l-am redescoperit iar in prezent ramane instrumentul meu principal/favorit si modalitatea preferata de a-mi incepe ideile muzicale. Nu simt ca am neaparat nevoie de un instrument, doar ca mi se pare mult mai usor sa navighez in fata unui DAW, daca am un instrument/controller la indemana - totul pare mai intuitiv si sunt mai putine lucruri care sa imi distraga atentia atunci cand compun/improvizez.
RBMA: Cum ai ajuns sa faci parte/sau sa fii considerata ca facand parte din colectivul Asiluum?
Ana: Imi placeau concertele, expozitiile - in general evenimentele organizate de cei de la Asiluum; mergeam cam pe la toate concertele lor si asa cred ca ne-am cunoscut. Imi placea mult si proiectul lui Marius Costache, Discordless. Tin minte ca ne lega o pasiune comuna pentru Nine Inch Nails, Skinny Puppy si Tim Hecker dar si pentru fotografie si filme, si asa am inceput sa lucram impreuna. Am colaborat cu Discordless pentru prima oara in 2009, cu ocazia albumului 148 Light Years, un proiect eclectic care a reunit muzicieni din mai multe zone (metal, ambient, noise, electro, post-rock, etc.). Recent am realizat un remix pentru noul proiect al lui Marius, Enviroments - care se poate gasi pe 'Fraktal Reworked'.
RBMA: Cand si de ce te-ai stabilit la Londra si, de atunci, care mai sunt legaturile tale creative si emotionale/sentimentale cu Romania?
Ana: M-am mutat in UK in 2011, prima data in Edinburgh pentru studii, iar in Londra relativ recent, in 2013. Decizia de a ma muta in Londra a fost oarecum spontana - vroiam sa lucrez freelance ca sound designer si Londra parea locul cel mai bun pentru asta la momentul respectiv. Comunitatea de animatie de acolo e bine inchegata si foarte prietenoasa, lucru important pentru mine din moment ce imi doream sa lucrez pe filme de animatie.
In Londra am multi prieteni romani si am ocazia sa vorbesc destul de des in romana, ceea ce-mi lipsea mult in Scotia din punct de vedere emotional. In plus, colaborez destul de des si cu artisti romani - regizori, artisti si muzicieni.
RBMA: Ce inseamna pentru tine muzica? Pe pagina ta afirmi ca spui povesti prin muzica si sunet – poti sa dezvolti acest subiect?
Ana: Afirmatia se refera mai mult la rolul sound design-ului in relatie cu alte media in general, iar in cazul meu, in relatie cu filmele de animatie. Imi plac mult mai mult filmele de animatie in care sunetul joaca un rol narativ, nu doar decorativ. Personal, in calitate de sound designer, imi place sa ma implic inca din stadiul de storyboard si sa creez schite pentru a gasi tonul si sunetele potrivite pentru proiectul pentru care lucrez.
Un exemplu la indemana ar fi prioritizarea elementelor vizuale care au nevoie de sunet. Cand primesc un film de animatie aproape terminat, totul e complet mut; sound designerul poate decide asupra elementelor vizuale importante si asupra celor care pot fi ignorate, iar asta poate schimba mult firul unei povesti. Un alt exemplu ar fi combinarea unui soundtrack foarte detaliat cu elemente vizuale simple/abstracte (sau invers); sunetul poate ilustra in multe feluri ceea ce vizualul nu comunica si poate schimba perceptia asupra interactiunii dintre personaje.
In sens larg, atunci cand compun/improvizez pornesc deseori de la o imagine vizuala/mentala pe care imi doresc sa o pastrez cumva sau sa o recreez - mai mult la asta ma refer cand afirm ca spun povesti prin sunet. (via redbull.ro)
