The Electro Wars - un documentar despre muzica electronica in epoca Internetului

The Electro Wars Final Trailer from Stephen Alex Vasquez on Vimeo.

Inca un documentar despre muzica electronica, realizat de Stephen Alex Vasquez, cu premiera la New York, saptamana asta. Ideea documentarului a pornit de la un post sarcastic la adresa muzicii electro in SUA si Europa, publicat pe hipsterrunoff. Blogul lansa si ideea de bloghouse, nume generic pentru toate trupele care nu intrasera in atentia publicului larg, in schimb erau mentionate pe bloguri ca bigstereo sau missing toof in 2006. La vremea inceperii documentarului, regizorul nu era un cunoscator al scenei, asa ca ce face el cu acest scenariu e chiar o descoperire a muzicii electronice, organizata intr-un fel care sa aiba sens si sa fie atractiv si pentru generatia MTV si post-MTV, generatie cu valoare mica a attention span-ului.

Ideea e urmatoarea: in anii in care cinci mari case de discuri controlau tot ce era pe piata muzicala si functionau ca trend setteri ai muzicii pentru mase, cu bugete de marketing de milioane de dolari, era o regula nescrisa ca pe o perioada de cinci ani sa existe doar un singur nume al unui artist popular de muzica electronica, cu indicatia expresa ca acest artist sa fie numit in public ca dance artist. Intre timp, cei cinci nu mai sunt cinci, si nici mari nu mai pot fi numiti. Sunt inca trendsetteri, insa artistii promovati de ei apar in topurile Billboard alaturi de artisti de nisa, ale caror bugete de promovare sunt pe genul bani de buzunar.

Internetul e cel care a jucat un rol decisiv, la inceput prin bloguri iar acum prin social media. Pentru ca in ziua de azi popularitatea nu se mai masoara in vanzari, ci in buzz. Iar trupele de electro duc aceasta lupta pentru buzz ca sa ramana relevante, si in felul acesta artisti de nisa care nu au sustinerea unei case de discuri si care reusesc cumva sa scoata capul in lume. In drumul de la bedroom production la club, noul sound calatoreste mai intai pe Internet. Cultura de club e mai puternica decat muzica, motiv pentru care generatiile mai noi, cel putin in SUA nici nu au o perspectiva istorica a genului. Toata lumea e cu Tiesto, putini mai stiu de Kraftwerk, Jeff Mills, Juan Atkins, Africa Bambaata. Cu toate acestea, documentarul nu e o istorie a muzicii electronice, nu acesta e scopul lui. Stephen Alex Vasquez e fericit ca reuseste sa fixeze cateva repere pentru generatia MTV si post, presarate intre interviurile cu Moby, DJ Premiere, Vasquez, Aoki si altii (Gaga nu a vrut sa dea interviul).

In sfarsit, autorul sustine ca Internetul a ajutat aceasta muzica sa iasa din circuitul home studio - club si sa ajunga sa influenteze global pana si tarile si culturile mici, si isi propune sa raspunda la cateva intrebari si teme de reflectie cum ar fi: E posibil sa ajungem la un overload muzical? Faptul ca in fiecare zi apar pe bloguri remixuri ale artistilor consacrati afecteaza marketingul artistilor independenti? Noile remixuri sunt bine primite, sau sunt privite cu reticenta de acestia? Ce se va intampla cand independentii vor pune mana pe ProTools si vor face propriile remixuri? Vor deveni remixurile ceva depasit? Sa vedem raspunsul. (adaptare dupa cdm).