Anuntam ca in 2011 mai multe bloguri despre muzica (ca si personaje de pe scena de
electronica) au disparut anuntat sau neanuntat, ori au luat o directie
diferita fata de ceea ce isi propuneau. Mai anuntam ca mi-am dorit sa sap dupa cauze, sa
aflu care este apetitul publicului pentru analize si comentarii, si
daca gasesc ceva coerent sa fac un material pentru modestul blog pe care il intretin.
Electrocutare.ro este unul dintre marii inchisi, a fost un blog de referinta si tocmai pentru ca a disparut am apelat la autorul lui, Victor S., si l-am rugat sa ma ajute cu niste raspunsuri la cateva
intrebari. Le redau, cu scuze pentru delay, mai jos.
Victor S.: Singurul motiv pentru care mi-am inchis blogul a fost pentru ca nu am mai avut bani sa-l platesc. Da, era doar putin peste 100 de euro pe an, dar am avut alte prioritati. Trebuie sa recunosc ca nu mai postam pe el decat foarte rar, poate o data pe saptamana. Asta din mai multe motive, unul fiind ca investeam probabil intre 1-2 ore pentru un post la care nu primeam nici un fel de feedback si drept urmare nu simteam mare motivatie sa impartasesc muzica si idei si sa nu primesc nici macar o injuratura. Trafic aveam, destul de constant as zice, undeva la 300 de viewuri pe zi.
BoingBum-Chak: Cum a evoluat traficul pe blogul tau in 2011 fata de anii precedenti?
VS: Nu am observat un trend in descresterea vizitatorilor pe blog, fluctua la fel ca in fiecare an: peak time luni-marti dupa care descrestere, un mic hop vinerea si weekendul mort complet. Anual vorbind era trafic primavara si toamna-iarna, vara liniste totala.
BB: Cati unici aveai la inceputul lui 2011?
VS: Inainte sa mai scriu despre vizitatori trebuie sa iti subliniez ca eu am avut de la inceput si pana la sfarsit mai multi vizitatori din strainatate decat din romania. Cei mai multi intrau din Germania, UK, America de Sud, din alte tari europene, chiar si Australia. Traficul din Ro a crescut in ultimele luni, dar tot se situa sub locul 5 daca tin bine minte. Raspunsul la dilema e simplu: publicul tanar ascultator de muzici electronice din tarile civilizate este educat, pe cand cel de la noi e incuiat si stupidizat total. Am incercat o culturalizare, dar sarmanii de ei nu pun botul decat la ce e comercial. E ciudat cum intr-o tara care se claseaza in locuri fruntare pe stiu si eu ce topuri in ce priveste traficul online, viteza de download samd, oamenii sa fie inca extrem de influentati de televizor si radio.
Asta ma duce cu gandul la al doilea motiv pentru care nu mai postam asa des si in final sa nu mai simt nici o motivatie. Muzica pe care o promovam se ducea din ce in ce mai mult inspre comercial, inspre MTV si hip hop. Uita-te acum de curiozitate catre Ed Banger, Institubes, Steve Aoki, si restul. Totul e bling bling, negri care canta rap peste bassline, curve tatze si blanuri. E jenant, in 2-3 ani muzica asta a ajuns din rave ilegal si depravari urbane in sampanie, coniac si dinti de aur :)) Normal, o sa spui ca puteam sa ma duc inapoi in zona aia de electro pur, dar in momentul de fata aproape nimeni nu mai produce electro de calitate, ala de pe vremuri. Ori e comercial, ori e experimental, iar eu sunt total pentru muzica de dansat, nu de tripat pe acid sau dormit pe ea.
BB: Din ce ti-ai intretinut blogul?
VS: Blogul l-am intretinut din banii personali castigati din job. Nu am avut nici un ad, eveniment sau altele. In primul rand am ales asta pentru ca nu am vrut sa apara vreun jeg de brand pe un blog care avea ca tagline "cultura muzicala electro". In al doilea rand, banii pe care mi i-ar fi oferit orice ad serios ar fi fost prea putini ca sa se justifice murdarirea paginii electrocutare.ro cu un banner si pe langa asta ar fi fost si un demand constant de trafic.
BB: Ce inseamna blogging in epoca Facebook?
VS: Eu zic ca bloggingul in era Facebook nu a murit. Problema e ca pe Facebook nu poti sa faci blogging. Si oricat ai vrea si incerca sa pui pe Facebook ce apare pe blog, nu o sa ai acelasi feedback si impact. Nu stiu ce comparatie sa dau: Facebook e ca un fel de almanah video, cum se duceau oamenii la cinema saptamanal acum 40 de ani sa vada stiri comuniste timp de 15 minute. Pe cand un blog e ca un post dedicat de televiziune. Tot ce vezi pe Facebook e trecut prin mult prea multe filtre: o data personale, si o data matematice pe care le foloseste sistemul FB ca sa iti arate sau nu ce considera el ca e relevant pentru tine.
BB: Cum poate suplini un blog de muzica absenta unei prese specializate?
VS:Un blog de muzica poate sa tina loc unei prese specializate, problema e ca am putea sa avem 10 publicatii printate de muzica, nu exista oameni cultivati in acest sens ca sa le citeasca. Un blog e mai mult decat o selectie muzicala sau articole dedicate, e in acelasi timp un portal de stiri, un loc de promovat evenimente, etc. Problema unei prese e ca are nevoie de 20 de pagini inutile cu reclama ca sa supravietuiasca. Problema unei publicatii e ca informatia este extrem de diluata, din simplul fapt ca daca faci un articol de jumatate de pagina, va trebui sa faci de 5 ori mai multe articole ca sa umpli o revista. Problema cu blogurile este fix invers daca vrei. Dar intr-o lume in care oamenii nu mai au rabdare sa citeasca un anunt de pe autobuz cum ca acesta e deviat, sa zicem, cu cat mai putin si mai condensat scrii, cu atat ai mai multe sanse sa fii citit, dar in acelasi timp cu atat mai putine sanse sa ramai in capul lor. Intelegi paradoxul. Informatia putina ajunge mai bine la public, dar ramane mai putin in capul lui. Nimeni nu tine minte poeziile sau scurt metrajele, dar toata lumea isi aminteste un roman sau un lung metraj.
BB: Cat de buni prieteni sint bloggerii cu artistii?
VS: Cat de buni sunt bloggerii cu artistii? Cat de buni sunt reporterii cu celebritatile? Conteaza de la om la om, dar mult mai mari sanse ai in Romania sa te imprietenesti cu un artist, blogger fiind decat in alta parte. E o lumea extrem de mica si, daca te faci placut, vei fi placut. Acum depinde la ce artisti te referi. Slabe sanse sa fie fresh good minimal prieteni cu loredana groza, decat amdraci cu vania.
BB: Mai au artistii nevoie de sustinere din partea blogurilor, pentru un public atat de mic?
VS: Artistii au nevoie de sustinere oricand si oricat, asta daca isi doresc sustinere. Depinde de cat awareness iti creezi si cat de carismatic esti. Un artist adevarat nu e doar talentat si atat, un artist adevarat stie sa vorbeasca cu oamenii, sa comunice cu publicul si sa fie o imagine a lui insusi. Poti sa fii cel mai talentat, daca esti un autist total, nu o sa te ajute prea mult. Cred ca cel mai important este echilibrul.
Cam atat. Nu stiu daca ti-am raspuns la tot ce vroiai, dar cam asta e ideea mea despre subiect. Facebook e o ciuma. Stiu, si eu il folosesc, dar doar fix cat am nevoie. Am internet din 2000 si am prins tot: de la mirc, la napster, la kazaa, la forumuri, la yahoo, la aol, la dc++, la google, la torenti, la bloguri si acum la retele sociale pe steroizi. Crede-ma cand iti spun ca lucrurile mergeau mai bine cand totul era mai simplu. Lumea spune ca Facebook le simplifica lucrurile, dar viata nu e facuta sa fie simpla. Omul nu e facut de natura sa stea 16 ore in fund din care 12 in fata unui display si 8 lungit dormind. In fine...
(Multumiri lui Victor pentru lucrurile pretioase spuse aici si pentru rabdarea de a fi analizat un caz inchis pentru el. Ancheta continua...).
Victor S.: Singurul motiv pentru care mi-am inchis blogul a fost pentru ca nu am mai avut bani sa-l platesc. Da, era doar putin peste 100 de euro pe an, dar am avut alte prioritati. Trebuie sa recunosc ca nu mai postam pe el decat foarte rar, poate o data pe saptamana. Asta din mai multe motive, unul fiind ca investeam probabil intre 1-2 ore pentru un post la care nu primeam nici un fel de feedback si drept urmare nu simteam mare motivatie sa impartasesc muzica si idei si sa nu primesc nici macar o injuratura. Trafic aveam, destul de constant as zice, undeva la 300 de viewuri pe zi.
BoingBum-Chak: Cum a evoluat traficul pe blogul tau in 2011 fata de anii precedenti?
VS: Nu am observat un trend in descresterea vizitatorilor pe blog, fluctua la fel ca in fiecare an: peak time luni-marti dupa care descrestere, un mic hop vinerea si weekendul mort complet. Anual vorbind era trafic primavara si toamna-iarna, vara liniste totala.
BB: Cati unici aveai la inceputul lui 2011?
VS: Inainte sa mai scriu despre vizitatori trebuie sa iti subliniez ca eu am avut de la inceput si pana la sfarsit mai multi vizitatori din strainatate decat din romania. Cei mai multi intrau din Germania, UK, America de Sud, din alte tari europene, chiar si Australia. Traficul din Ro a crescut in ultimele luni, dar tot se situa sub locul 5 daca tin bine minte. Raspunsul la dilema e simplu: publicul tanar ascultator de muzici electronice din tarile civilizate este educat, pe cand cel de la noi e incuiat si stupidizat total. Am incercat o culturalizare, dar sarmanii de ei nu pun botul decat la ce e comercial. E ciudat cum intr-o tara care se claseaza in locuri fruntare pe stiu si eu ce topuri in ce priveste traficul online, viteza de download samd, oamenii sa fie inca extrem de influentati de televizor si radio.
Asta ma duce cu gandul la al doilea motiv pentru care nu mai postam asa des si in final sa nu mai simt nici o motivatie. Muzica pe care o promovam se ducea din ce in ce mai mult inspre comercial, inspre MTV si hip hop. Uita-te acum de curiozitate catre Ed Banger, Institubes, Steve Aoki, si restul. Totul e bling bling, negri care canta rap peste bassline, curve tatze si blanuri. E jenant, in 2-3 ani muzica asta a ajuns din rave ilegal si depravari urbane in sampanie, coniac si dinti de aur :)) Normal, o sa spui ca puteam sa ma duc inapoi in zona aia de electro pur, dar in momentul de fata aproape nimeni nu mai produce electro de calitate, ala de pe vremuri. Ori e comercial, ori e experimental, iar eu sunt total pentru muzica de dansat, nu de tripat pe acid sau dormit pe ea.
BB: Din ce ti-ai intretinut blogul?
VS: Blogul l-am intretinut din banii personali castigati din job. Nu am avut nici un ad, eveniment sau altele. In primul rand am ales asta pentru ca nu am vrut sa apara vreun jeg de brand pe un blog care avea ca tagline "cultura muzicala electro". In al doilea rand, banii pe care mi i-ar fi oferit orice ad serios ar fi fost prea putini ca sa se justifice murdarirea paginii electrocutare.ro cu un banner si pe langa asta ar fi fost si un demand constant de trafic.
BB: Ce inseamna blogging in epoca Facebook?
VS: Eu zic ca bloggingul in era Facebook nu a murit. Problema e ca pe Facebook nu poti sa faci blogging. Si oricat ai vrea si incerca sa pui pe Facebook ce apare pe blog, nu o sa ai acelasi feedback si impact. Nu stiu ce comparatie sa dau: Facebook e ca un fel de almanah video, cum se duceau oamenii la cinema saptamanal acum 40 de ani sa vada stiri comuniste timp de 15 minute. Pe cand un blog e ca un post dedicat de televiziune. Tot ce vezi pe Facebook e trecut prin mult prea multe filtre: o data personale, si o data matematice pe care le foloseste sistemul FB ca sa iti arate sau nu ce considera el ca e relevant pentru tine.
BB: Cum poate suplini un blog de muzica absenta unei prese specializate?
VS:Un blog de muzica poate sa tina loc unei prese specializate, problema e ca am putea sa avem 10 publicatii printate de muzica, nu exista oameni cultivati in acest sens ca sa le citeasca. Un blog e mai mult decat o selectie muzicala sau articole dedicate, e in acelasi timp un portal de stiri, un loc de promovat evenimente, etc. Problema unei prese e ca are nevoie de 20 de pagini inutile cu reclama ca sa supravietuiasca. Problema unei publicatii e ca informatia este extrem de diluata, din simplul fapt ca daca faci un articol de jumatate de pagina, va trebui sa faci de 5 ori mai multe articole ca sa umpli o revista. Problema cu blogurile este fix invers daca vrei. Dar intr-o lume in care oamenii nu mai au rabdare sa citeasca un anunt de pe autobuz cum ca acesta e deviat, sa zicem, cu cat mai putin si mai condensat scrii, cu atat ai mai multe sanse sa fii citit, dar in acelasi timp cu atat mai putine sanse sa ramai in capul lor. Intelegi paradoxul. Informatia putina ajunge mai bine la public, dar ramane mai putin in capul lui. Nimeni nu tine minte poeziile sau scurt metrajele, dar toata lumea isi aminteste un roman sau un lung metraj.
BB: Cat de buni prieteni sint bloggerii cu artistii?
VS: Cat de buni sunt bloggerii cu artistii? Cat de buni sunt reporterii cu celebritatile? Conteaza de la om la om, dar mult mai mari sanse ai in Romania sa te imprietenesti cu un artist, blogger fiind decat in alta parte. E o lumea extrem de mica si, daca te faci placut, vei fi placut. Acum depinde la ce artisti te referi. Slabe sanse sa fie fresh good minimal prieteni cu loredana groza, decat amdraci cu vania.
BB: Mai au artistii nevoie de sustinere din partea blogurilor, pentru un public atat de mic?
VS: Artistii au nevoie de sustinere oricand si oricat, asta daca isi doresc sustinere. Depinde de cat awareness iti creezi si cat de carismatic esti. Un artist adevarat nu e doar talentat si atat, un artist adevarat stie sa vorbeasca cu oamenii, sa comunice cu publicul si sa fie o imagine a lui insusi. Poti sa fii cel mai talentat, daca esti un autist total, nu o sa te ajute prea mult. Cred ca cel mai important este echilibrul.
Cam atat. Nu stiu daca ti-am raspuns la tot ce vroiai, dar cam asta e ideea mea despre subiect. Facebook e o ciuma. Stiu, si eu il folosesc, dar doar fix cat am nevoie. Am internet din 2000 si am prins tot: de la mirc, la napster, la kazaa, la forumuri, la yahoo, la aol, la dc++, la google, la torenti, la bloguri si acum la retele sociale pe steroizi. Crede-ma cand iti spun ca lucrurile mergeau mai bine cand totul era mai simplu. Lumea spune ca Facebook le simplifica lucrurile, dar viata nu e facuta sa fie simpla. Omul nu e facut de natura sa stea 16 ore in fund din care 12 in fata unui display si 8 lungit dormind. In fine...
(Multumiri lui Victor pentru lucrurile pretioase spuse aici si pentru rabdarea de a fi analizat un caz inchis pentru el. Ancheta continua...).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Leave a comment