Ancheta despre blogging continua azi cu Shere de la freshgoodminimal. Pentru cine nu stie inca, Shere este o redutabila institutie dubla, cel putin in lumea muzicii electronice: institutia dedans si institutia Local Records. Inaltului ambasador si emisar al clubbingului aflat pe baricade din vremuri imemoriale scena de muzica electronica (cel putin in partea ei de straight beat, experimental, ambient, dar mai nou si hip hop instrumental) ii datoreaza faptul ca a oficializat-o atat prin postarile de pe fgm, cat mai ales prin releasurile de la Local Records.
De un straniu lant cauzal se leaga si faptul ca Shere, prin compilatiile si releasurile amintite sponsorizate pana acum de Burn Studios, sta la originea unor articole despre muzica electronica romaneasca foarte contemporana aparute la Dilema Veche (articolele lui Paul Breazu despre EP-ul lui Minus si despre Buzz.RO! 2011). Nu stiu altii cum percep Dilema Veche, pentru mine este o reduta a intelectualismului asumat de tip balcanic, provincial, autoironic si mic-burghez, in vreme ce muzica electronica, pana acum, este simbolul formal si programatic al unui anume tip de progresism occidental post-industrializare care se ia in general in serios. Caragiale nu s-ar fi gandit niciodata ca o revista scrisa in spiritul lui va gazdui niste scrieri parazite despre urmasii Kraftwerk si Detroit-Techno:)
Boing Bum-Chak: In primul rand, cum a evoluat traficul pe blogul tau in cursul anului 2011?
Shere: A tot scazut. Da nici nu ne-am mai ocupat de el in ultimul an. Am tot vrut sa il inchidem, sa facem ceva, un eveniment din asta, macar un text, o concluzie. Dar pana la urma am realizat ca suntem slabi si ne e greu sa il inchidem. Il tinem asa, pe lesin, mai postam din cand in cand. Cred ca e o moarte mult mai potrivita pe internet. Nimic nu moare, devine doar atat de incet incat nu il mai auzi.
BBC: Cati unici aveai la inceputul lui 2011, cati aveti acum?
Shere: De pe la 500 unici pe zi la 100 acum.BBC: Comparativ, unde ai mai multe vizualizari: pe postarile legate de piese muzicale, clipuri, cele de analiza, evenimente, altele?
Shere: Pe scandal. Cele mai multe vizualizari le-am avut cand a iesit cu certuri in commenturi, in general la cronicile negative de evenimente, astea ne-au facut “mari” :). Negativul, critica, atacul, astea aduc agitatie si interes si e normal intr-un fel. totusi, noi ne-am dat seama de asta tarziu, chiar nu am urmarit deloc programatic succesul de tipul asta. cele mai putine commenturi sunt la muzica buna. ce sa comenteze lumea? “foarte buna muzica asta”? recordul absolut (undeva peste 1000 pe zi) l-am avut cu ocazia Rokolectiv 2010 cand ajunsesem un fel de CanCan al festivalului.BBC: Cate vizualizari ai pe postarile legate de muzica?
Shere: Mai putine decat pe alea de evenimente.BBC: Din ce iti intretii blogul? (aduri, evenimente, sponsorizari, hobby)
Shere: Din nimic, nu costa bani. Costa timp dar pe asta il sacrificam cu placere. Time is money e o gluma. Ne-am gandit de cateva ori sa incercam sa scoatem niste bani din asta dar era vorba de foarte putini bani, chiar nu merita sa te bagi, era aproape umilitor. Ca sa nu mai zic ca orice reclama iti distruge credibilitatea. Am preferat sa ramanem “indepenenti”, castigam amandoi (Shere si Ioana M. de la Vice Romania) din alte parti, nu trebuia sa traim din blog. De-aia a si ramas tot timpul ceva amateur, nu ne-am profesionalizat. Speram ca altii o sa mearga in directia asta dar se pare ca nu se poate din moment ce nimeni nu a facut-o. BBC: Ce inseamna blogging in epoca fb?
Shere: Noi am fost prezenti pe facebook de foarte devreme si am ajuns destul de repede sa atingem mai multa lume prin facebook decat prin acces direct pe blog. Cred ca pot merge bine impreuna, facebook trimite oamenii spre blog atunci cand materialul e mai potrivit pentru mediul unui blog (de exemplu un text mai lung) sau se poate da play direct pe wall-ul blogului sau pe streamul personal. tendinta evidenta e de a consuma totul pe facebook dar inca nu e potrivit pentru orice material. Cred ca blogurile si facebook vor merge impreuna inca o perioada, pana cand primul va fi canibalizat de al doilea. facebook e inca mult prea orientat pe prezent iar blogurile au o componenta importanta de arhiva. facebook nu are inca search, deci mai avem. BBC:Cum poate suplini un blog de muzica absenta unei prese specializate?
Shere: Sunt diferite, blogurile sunt misto pentru independenta si subiectivitatea lor. atata timp cat raman asa; cand se profesionalizeaza (si “dincolo” se intampla des asta) ele devin presa specializata. la noi se pare ca inca nu sunt destui bani in partea asta de online ca sa duca la profesionalizare. sincer, nu ma intereseaza asa mult presa specializata pentru ca tinde sa fie mainstream. Nu cred ca Romania are scena aia in care sa existe o revista in care chiar sa gasesc ceva care sa ma intereseze. In schimb stiu cativa oameni care mi-as dori sa aiba bloguri. dar, intr-adevar, inexistenta presei specializate la noi a fost suplinita de bloguri cel putin la nivel de popularizare si coagulare si cred ca am facut, cel putin o perioada, treaba asta destul de bine, poate mai bine decat ar fi fost in stare aia cu salariu. BBC: De ce este / nu este bine sa incerce sa o faca?
Shere: Intrebarea asta nu prea o inteleg*. Nu cred ca problema se pune asa, nu cred ca e o optiune. Cred ca e o realitate care vine din motive obiective. Daca vrei sa scri despre Demdike Stare nu cred ca o sa gasesti prea curand o revista interesata. Desi s-a scris despre Demdike in Dilema, dar ala e un eroism personal, aproape o fronda, nu un interes manifest al revistei sau vreo directie constienta.BBC: Cum comentezi afirmatia ca bloggingul si sharingul se transforma intr-un multimedia fast food?
Shere: Cred ca asta e conditia consumului de media in epoca internetului. Blogurile si sharingul sunt parti ale aceleiasi tehnologii care ne pune in fata excesului asta informational. Iarasi, nu cred ca e bine sau rau, cred ca e altfel. Muzica insasi, content-ul in sine se schimba conform noilor conditii. Noi ascultam altfel muzica, iar muzica se schimba din cauza asta. Deja se vorbeste de youtube aestethics si chestii de-astea, compresia ca forma de expresie, de exemplu. Toate se schimba impreuna, si eu ma bucur ca sunt in mijlocul tavalugului asta. Fast e modul in care consumam in ziua de azi dar consumam si mult mai mult. Consumam altfel.BBC: Cat de buni prieteni sint bloggerii cu artistii?
Shere: Eu sunt prieten cu cativa :). Dar e tricky pentru ca evident ajungi sa te inmoi. La inceput nu cunosteam asa multi oameni de care vorbeam si asta imi dadea o obraznicie fertila. Cu cat am ajuns sa ii cunosc si sa ma imprietenesc cu mai multi, m-am inmuiat, a inceput sa imi placa de ei ca oameni, sa le mai iert piesele proaste dintr-un set. Din punct de vedere al bloggerului ideal ar trebui sa fii prieten cu ei cat sa stii dedesubturile si intimitatile si pe urma sa dai cu ei de pamant in posturi. Dar asta te-ar face un om trist, desi un blogger de succes. Eu sacrific bucuros obiectivitatea ca sa fac un prieten fericit.BBC: Mai au artistii nevoie de sustinere din partea blogurilor, pentru un public atat de mic?
Shere: Sigur ca au nevoie pentru ca sunt singurele surse de informatii inafara de facebook iar facebook-ul singur nu cred ca face fata onorabil. Iar publicul e mic pentru ca e nisat. Sa nu ne plangem de asta, e semn de evolutie. Nu mi-e dor de zilele cand ieseam toti la Kristal.*Later edit:
BBC: Intrebarea cu de ce e bine/nu e bine ca blogurile sa se substituie /suplineasca absenta presei specializate pleaca de la doua observatii personale:
1. din cauza ca nu exista presa "obiectiva", adica e un gol de raportare la un discurs oficial, bloggerii scriu ca si cum ar fi jurnalisti si pierd tocmai subiectivitatea si lipsa de canoane care e specifica blogului. Intr-e epoca a comunicarii emotionale prin social media, blogurile ajung sa fie la fel de golite de seva personala ca un ziar de ieri. Nu poti sa castigi pe nimeni cu aceasta pretinsa obiectivitate jurnalistica, care de altfel e un bullshit. Cu cateva exceptii, blogurile de la noi au un aer impersonal, sunt posedate de un discurs care le e strain, si isi rateaza intalnirea cu obiectul contemplatiei lor
2. Exista un gol (si poate o nostalgie) dupa vremea cand exista un canal unic de transmitere (gen MTV). mai apare cate unul care incearca sa ia locul acestui canal unic, sa fie el ala care conduce, face jocurile, si e gatekeeperul suprem. Asta creeaza ierarhii false si impartirile astea tampite de publicuri care halesc o retorica aparte: vezi cum comunica beatfactor, vezi cum comunica the mission pe facebook (stiu ca nu e blog, dar e vorba de sentimentul ala fals de lider).
Si in sfarsit, mai apare cate unul ca electroblog care se gandeste sa faca ordine in ograda electronicii, punand la un loc pe pnal cu aurel stroe. Si se joaca cu o obiectivitate care deformeaza de fapt perceptia asupra a ceea ce e scena electronica din romania.
Bine, e clara pozitia mea, sunt pentru o subiectivitate obiectiva asumata, adica cred ca ce se spune pe un blog personal trebuie sa fie totdeauna sub semnul lui "in opinia mea", "cred ca", "mi se pare ca", "asta e viziunea mea personala si subiectiva". pana si comunicatele le-as trece prin filtrul subiectivitatii personale: cutare lucru spus, cutare piesa, cutare artefact m-a facut sa simt si sa gandesc asta.
Cand zic de presa specializata ma gandesc la The Wire, Pitchfork, XLR8R, The Quietus, RA, Little White Earbuds etc, nu la Dilema. intrebarea subterana si nepusa a acestei anchete este de unde lipsa de apetit a publicului de aici pentru analize, rationalizari, incercarea de a intelege fenomene complexe.
Nu stiu daca am clarificat intrebarea, dar te-as ruga sa mai reiei intrebarea asta (e bine/nu e bine ca blogurile sa se substituie presei specializate).
Shere: Sunt foarte de acord cu ce zici si nu imi e clar cu ce sa completez
Nu numai ca bloggerii iau locul presei specializate cu pretul de care amintesti dar nici macar nu exista concurenta intre ei. In general exista cate un blog pe un subiect. Noi ne-am simtit mult timp foarte singuri, noroc cu chestionabil, dar cu ei eram prieteni, era mai mult o colaborare decat o concurenta. Sau era o concurenta prieteneasca, singura care ne tinea in viata. De-aia am si murit, ok, lesinat, impreuna. Chiar am sperat ca o sa apara chestii mai bune pe zona asta. nu au aparut si de-aia pare ca au murit si cele initiale. ele trebuiau inlocuite, uitate, depasite de altii mai buni. Tot din motivul asa poate si discursul de leader, de canal unic. Chiar e unic :).
Mai exista un motiv pentru care nu prea avem bloguri foarte asumate personal: suntem timizi, asa am fost crescuti, educati. zic de astia in jur de 28-30. Nu ne place sa iesim in fata cu fata. cat timp putem sa pastram anonimitatea suntem personali, cum o pierdem, devenim echilibrati, maturi, obiectivi, profesionisti :). Speram ca astia mai mici sa fie mai obraznici.
Au mai fost niste incercari nereusite de personalizare a blogurilor: Cele care incepeau sa zica mai mult decat despre muzica, incepeau sa zica despre viata. Ca si cum daca ai gusturi bune muzicale asta insemna ca intelegi si politica sau ca pe mine ma pot interesa si gusturile tale muzicale si cele culinare. Nu, nu e despre tine, nu esti atat de interesant. E despre persona ta muzicala si conexe. Keep it relevant.
Shere: Din nimic, nu costa bani. Costa timp dar pe asta il sacrificam cu placere. Time is money e o gluma. Ne-am gandit de cateva ori sa incercam sa scoatem niste bani din asta dar era vorba de foarte putini bani, chiar nu merita sa te bagi, era aproape umilitor. Ca sa nu mai zic ca orice reclama iti distruge credibilitatea. Am preferat sa ramanem “indepenenti”, castigam amandoi (Shere si Ioana M. de la Vice Romania) din alte parti, nu trebuia sa traim din blog. De-aia a si ramas tot timpul ceva amateur, nu ne-am profesionalizat. Speram ca altii o sa mearga in directia asta dar se pare ca nu se poate din moment ce nimeni nu a facut-o. BBC: Ce inseamna blogging in epoca fb?
Shere: Noi am fost prezenti pe facebook de foarte devreme si am ajuns destul de repede sa atingem mai multa lume prin facebook decat prin acces direct pe blog. Cred ca pot merge bine impreuna, facebook trimite oamenii spre blog atunci cand materialul e mai potrivit pentru mediul unui blog (de exemplu un text mai lung) sau se poate da play direct pe wall-ul blogului sau pe streamul personal. tendinta evidenta e de a consuma totul pe facebook dar inca nu e potrivit pentru orice material. Cred ca blogurile si facebook vor merge impreuna inca o perioada, pana cand primul va fi canibalizat de al doilea. facebook e inca mult prea orientat pe prezent iar blogurile au o componenta importanta de arhiva. facebook nu are inca search, deci mai avem. BBC:Cum poate suplini un blog de muzica absenta unei prese specializate?
Shere: Sunt diferite, blogurile sunt misto pentru independenta si subiectivitatea lor. atata timp cat raman asa; cand se profesionalizeaza (si “dincolo” se intampla des asta) ele devin presa specializata. la noi se pare ca inca nu sunt destui bani in partea asta de online ca sa duca la profesionalizare. sincer, nu ma intereseaza asa mult presa specializata pentru ca tinde sa fie mainstream. Nu cred ca Romania are scena aia in care sa existe o revista in care chiar sa gasesc ceva care sa ma intereseze. In schimb stiu cativa oameni care mi-as dori sa aiba bloguri. dar, intr-adevar, inexistenta presei specializate la noi a fost suplinita de bloguri cel putin la nivel de popularizare si coagulare si cred ca am facut, cel putin o perioada, treaba asta destul de bine, poate mai bine decat ar fi fost in stare aia cu salariu. BBC: De ce este / nu este bine sa incerce sa o faca?
Shere: Intrebarea asta nu prea o inteleg*. Nu cred ca problema se pune asa, nu cred ca e o optiune. Cred ca e o realitate care vine din motive obiective. Daca vrei sa scri despre Demdike Stare nu cred ca o sa gasesti prea curand o revista interesata. Desi s-a scris despre Demdike in Dilema, dar ala e un eroism personal, aproape o fronda, nu un interes manifest al revistei sau vreo directie constienta.BBC: Cum comentezi afirmatia ca bloggingul si sharingul se transforma intr-un multimedia fast food?
Shere: Cred ca asta e conditia consumului de media in epoca internetului. Blogurile si sharingul sunt parti ale aceleiasi tehnologii care ne pune in fata excesului asta informational. Iarasi, nu cred ca e bine sau rau, cred ca e altfel. Muzica insasi, content-ul in sine se schimba conform noilor conditii. Noi ascultam altfel muzica, iar muzica se schimba din cauza asta. Deja se vorbeste de youtube aestethics si chestii de-astea, compresia ca forma de expresie, de exemplu. Toate se schimba impreuna, si eu ma bucur ca sunt in mijlocul tavalugului asta. Fast e modul in care consumam in ziua de azi dar consumam si mult mai mult. Consumam altfel.BBC: Cat de buni prieteni sint bloggerii cu artistii?
Shere: Eu sunt prieten cu cativa :). Dar e tricky pentru ca evident ajungi sa te inmoi. La inceput nu cunosteam asa multi oameni de care vorbeam si asta imi dadea o obraznicie fertila. Cu cat am ajuns sa ii cunosc si sa ma imprietenesc cu mai multi, m-am inmuiat, a inceput sa imi placa de ei ca oameni, sa le mai iert piesele proaste dintr-un set. Din punct de vedere al bloggerului ideal ar trebui sa fii prieten cu ei cat sa stii dedesubturile si intimitatile si pe urma sa dai cu ei de pamant in posturi. Dar asta te-ar face un om trist, desi un blogger de succes. Eu sacrific bucuros obiectivitatea ca sa fac un prieten fericit.BBC: Mai au artistii nevoie de sustinere din partea blogurilor, pentru un public atat de mic?
Shere: Sigur ca au nevoie pentru ca sunt singurele surse de informatii inafara de facebook iar facebook-ul singur nu cred ca face fata onorabil. Iar publicul e mic pentru ca e nisat. Sa nu ne plangem de asta, e semn de evolutie. Nu mi-e dor de zilele cand ieseam toti la Kristal.*Later edit:
BBC: Intrebarea cu de ce e bine/nu e bine ca blogurile sa se substituie /suplineasca absenta presei specializate pleaca de la doua observatii personale:
1. din cauza ca nu exista presa "obiectiva", adica e un gol de raportare la un discurs oficial, bloggerii scriu ca si cum ar fi jurnalisti si pierd tocmai subiectivitatea si lipsa de canoane care e specifica blogului. Intr-e epoca a comunicarii emotionale prin social media, blogurile ajung sa fie la fel de golite de seva personala ca un ziar de ieri. Nu poti sa castigi pe nimeni cu aceasta pretinsa obiectivitate jurnalistica, care de altfel e un bullshit. Cu cateva exceptii, blogurile de la noi au un aer impersonal, sunt posedate de un discurs care le e strain, si isi rateaza intalnirea cu obiectul contemplatiei lor
2. Exista un gol (si poate o nostalgie) dupa vremea cand exista un canal unic de transmitere (gen MTV). mai apare cate unul care incearca sa ia locul acestui canal unic, sa fie el ala care conduce, face jocurile, si e gatekeeperul suprem. Asta creeaza ierarhii false si impartirile astea tampite de publicuri care halesc o retorica aparte: vezi cum comunica beatfactor, vezi cum comunica the mission pe facebook (stiu ca nu e blog, dar e vorba de sentimentul ala fals de lider).
Si in sfarsit, mai apare cate unul ca electroblog care se gandeste sa faca ordine in ograda electronicii, punand la un loc pe pnal cu aurel stroe. Si se joaca cu o obiectivitate care deformeaza de fapt perceptia asupra a ceea ce e scena electronica din romania.
Bine, e clara pozitia mea, sunt pentru o subiectivitate obiectiva asumata, adica cred ca ce se spune pe un blog personal trebuie sa fie totdeauna sub semnul lui "in opinia mea", "cred ca", "mi se pare ca", "asta e viziunea mea personala si subiectiva". pana si comunicatele le-as trece prin filtrul subiectivitatii personale: cutare lucru spus, cutare piesa, cutare artefact m-a facut sa simt si sa gandesc asta.
Cand zic de presa specializata ma gandesc la The Wire, Pitchfork, XLR8R, The Quietus, RA, Little White Earbuds etc, nu la Dilema. intrebarea subterana si nepusa a acestei anchete este de unde lipsa de apetit a publicului de aici pentru analize, rationalizari, incercarea de a intelege fenomene complexe.
Nu stiu daca am clarificat intrebarea, dar te-as ruga sa mai reiei intrebarea asta (e bine/nu e bine ca blogurile sa se substituie presei specializate).
Shere: Sunt foarte de acord cu ce zici si nu imi e clar cu ce sa completez
Nu numai ca bloggerii iau locul presei specializate cu pretul de care amintesti dar nici macar nu exista concurenta intre ei. In general exista cate un blog pe un subiect. Noi ne-am simtit mult timp foarte singuri, noroc cu chestionabil, dar cu ei eram prieteni, era mai mult o colaborare decat o concurenta. Sau era o concurenta prieteneasca, singura care ne tinea in viata. De-aia am si murit, ok, lesinat, impreuna. Chiar am sperat ca o sa apara chestii mai bune pe zona asta. nu au aparut si de-aia pare ca au murit si cele initiale. ele trebuiau inlocuite, uitate, depasite de altii mai buni. Tot din motivul asa poate si discursul de leader, de canal unic. Chiar e unic :).
Mai exista un motiv pentru care nu prea avem bloguri foarte asumate personal: suntem timizi, asa am fost crescuti, educati. zic de astia in jur de 28-30. Nu ne place sa iesim in fata cu fata. cat timp putem sa pastram anonimitatea suntem personali, cum o pierdem, devenim echilibrati, maturi, obiectivi, profesionisti :). Speram ca astia mai mici sa fie mai obraznici.
Au mai fost niste incercari nereusite de personalizare a blogurilor: Cele care incepeau sa zica mai mult decat despre muzica, incepeau sa zica despre viata. Ca si cum daca ai gusturi bune muzicale asta insemna ca intelegi si politica sau ca pe mine ma pot interesa si gusturile tale muzicale si cele culinare. Nu, nu e despre tine, nu esti atat de interesant. E despre persona ta muzicala si conexe. Keep it relevant.
la intrebarea "BBC: Cat de buni prieteni sint bloggerii cu artistii?" raspunsul pentru FGM ar fi mai degraba "Simplu: daca nu sunt prieteni cu noi (Shere & Ioana), nu scriem de ei (=nu apar pe FGM)..."
RăspundețiȘtergerepai nu mai e chiar asa: Ioana se ocupa acum de Vice, iar Shere scrie deja despre tot felul de artisti si trupe care ii vin in dropboxul din Soundcloud sau care ii sint recomandati. iar inainte cred ca au scris exclusiv pe considerente de afinitati cu muzica recomandata. nici gatekeepingul nu mai e ce-a fost.
Ștergere