Sambata Sonora prezinta: John Cage in 19 locatii si 30 de minute. Cu ocazia implinirii a 100 de ani de la nasterea compozitorului.

In zonele cele mai rarefiate ale meditatiei asupra muzicii electronice nu se mai vorbeste nici despre beaturi, nici despre diverse procedee de sinteza, integrarea analog-digital sau orice altceva tine de productia bruta, ci de lucruri complet desprinse de realitatea transpirata a scenei de dans: mai intai de repetitie si minimalism, apoi de indeterminare si in sfarsit, despre tacere. Blandele statui ale lui Stockhausen, Reich si Cage vegheaza neinteresat mai putin asupra outputului/rezultatului exterior al celui ce mediteaza cit, foarte putin probabil, asupra procesului meditatiei in sine. Poate putini mai sunt cei care nu stiu ca muzica electronica nu ar fi aratat asa cum arata acum fara influenta uriasa venita din zona muzicii (electronice si experimentale) culte, a sound art-ului si muzicii concrete ai carei creatori sunt figurile pomenite mai sus, reprezentantii cei mai fecunzi ai avangardei clasice.

Pe 5 septembrie se implinesc 100 de ani de la nasterea lui John Cage. Si 150 de ani de la nasterea lui Debussy. Ocazie cu care ar trebui sa ne bucuram de un festival omagial organizat de reprezentantii muzicii culte, chiar cu sprijinul ambasadei. Nu o face Conservatorul, nici Ateneul, ci altcineva, evident cu alte resurse. Pentru ca, asa cum am citit recent, "who gives a shit about Debussy"? Sau Cage? De obicei, centenarele si aniversarile sunt prilejuri de bucurie pentru cerberii care intocmesc liste de festivaluri care atrag mase de oameni iubitori de Beethoven, Mozart sau Bach. Dar, citez:

"John Cage, like Debussy, is not one of them. Cage was an already weird composer of random ambient sounds before he discovered Zen Buddhism in the 1950s and got even stranger, at times jettisoning instruments and music altogether; his influence is felt more in the noise-rock and anti-art scenes than modern classical."

Personal nu m-am aventurat niciodata cu adevarat in zona procesual-experimentala a muzicii, inteleg de la prieteni ca este fascinanta pentru cei care o practica si sunt imersati in acest gen de cautare (cum ar fi Sillyconductor cu a lui "Ventichitara"), si se adreseaza unui grup destul de inchis si ezoteric. Mai devreme sau mai tarziu, inovatiile sonice ajung si in zona de larg consum, acolo unde e localizat si subsemnatul, si unde, cu lenea caracteristica consumatorului de rand, astept sa vina toate goodiesurile patentate industrial.

Insa, pentru putinii si valorosii care fac des incursiuni in zona in care se respira un grad de abstractizare putin accesibil muritorilor din randurile fanilor muzicii electronice, Sambata Sonora - bastionul promovarii experimentale din Bucuresti - organizeaza pe 5 septembrie un festival ale carui resorturi intelectuale non-intentionale sunt erudit si pe larg explicate in pagina evenimentului si pe blogul de promovare:

"Pentru anarhia sa meticuloasă, l-am invitat să ne vorbească despre tehnica compoziţională care aduce cel mai bine cu o comunitate ideală prin acest party surpriză, o formă alternativă de festival, la care chiar dacă vine costumat în fantomă, ştie că nici ceilalţi muzicieni şi artiştii invitaţi nu se vor întâlni între ei, “real frogs in an imaginary pond”, căutând să (re)creeze acea simultaneitate complexă a intenţiilor necorelate despre care tot el ne vorbeşte. “My favourite music is the music i haven't yet heard.”

Sambata Sonora duce la extrem indicatiile Maestrului si fragmenteaza festivalul intr-o suita de 19 evenimente desfasurate simultan in 19 locatii diferite din Bucuresti pe parcursul a 30 de minute. In mod evident, organizatorii sunt intr-o relatie destul de intima cel putin cu fantoma maestrului, a carui prezenta este garantata in toate locatiile. Nu stiu cine va simti energiile omogene ale maestrului, dar e cert ca festivalul omagial de maine il va sparge pe Cage in 19 poliedre sonoro-electro-acustice iar participantii vor avea o viziune fragmentata despre ce a insemnat si inseamna John Cage. Pentru a incorpora o experienta totala, ma voi retrage intr-o camera in care voi incerca sa ma clonez in 18 instante care sa participe simultan la toate evenimentele propuse, pentru ca, asa cum s-a vazut, sufar de o boala viziunii integratoare si totalizatoare (ceea ce ma plaseaza, e clar, in afara gratiilor maestrului).

Pentru cei care doresc sa experimenteze concret, carnal si ironic mostenirea cageiana,  citez de pe pagina evenimentului Nacht der Shlager Post-Cage, "duo-ul Sillyconductor/Rekabu, care nu crede atit in vinyl digging, cit in vinyl excavating, a scos la suprafata din laboratoarele nepretentioase ale celor doi DJ corespondenti peste 400 de viniluri murdare de mustar, doldora de slagare europene ale incestuosilor ani '80. Pe scurt, veti putea audia si dansa pe multiple chezasii austro-germane ale bunei-dispozitii produse de interpreti care credeau ca ii pot invata pe balcanici ce inseamna bautul à la longue. Aceasta sarbatoare a recoltei de kitsch va fi garnisita de un meniu septemberfestian pe masura: varza murata, wursti, bere si celebra piine, pretentiosii avind la dispozitie si alte tipuri de alcool mai evazat pentru o petrecere care l-ar fi facut si pe John Cage sa ajunga acasa in 4 labe si 33 de secunde". Toate minunatiile astea la Palatul Bragadiru, din pacate fara tort, prajituri si bomboane.

Mai sunt de notat doua lucruri. In primul rand, in toata concretetea spatiului danubiano-pontic mai exista un singur loc care omagiaza aceasta data. E vorba de Timisoara, care a creat un festival mai conventional, in care se va interpreta si celebra 4'33". Cei de acolo au facut si un blog, care se cheama Centenarul John Cage, si unde pot fi gasite mai multe informatii bibliografice despre maestru.

In al doilea rand, in Bucuresti, intr-un document intitulat "Lista beneficiarilor de finantari nerambursabile la aria Artele Vizuale si Noile Media, dupa etapa a II-a de concurs" publicat pe o pagina a Administratiei Fondului Cultural National, proiectul "CENTENAR JOHN CAGE. Fenomenul Black Mountaigne College - John Cage și arta sa" a fost respins totalizand un modest punctaj 74.33. A castigat printre altele, proiectul "Explorarea timpului, o iluzie a realității" propus de Asociatia Cetatenilor Europei de Est (65453 lei). Pun un bookmark la acest eveniment, si ma duc orice ar fi, desi nu mi-e clar de ce trebuia sa fie un proiect, cand e vorba de o realitate cotidiana ubicua in Romania.

E clar ca in fondul cultural national nu a intrat inca John Cage.  Noroc cu subversiunile tip Sambata Sonora. Nu m-as mira ca John Cage sa fie privit ca si creator de arta reactionara, in inertia interpretativa a Primului Critic al Tarii executat in 89.