Monome + Arcade Stick

Mu for Lemur, touch controler complet integrat pentru Ableton si Max for Live

Colorflex for Reaktor by Twisted Tools

Matrix Sequencer cu 256 celule, 3 sequencere a cate 8 zone colorate care pot fi gandite ca trackuri si folosite liber si simultan, mod de editare grafica multilayer avansata, functii cut/copy/paste/select//randomize/shift avansate,  vine la pachet cu sampler, synth, mixer, efecte, biblioteca de sample. Inca un pas inainte in sinteza audio-vizuala care odata si odata tot va face o mica revolutie in sequencing si implicit in muzica electronica (cum a facut-o deja monome-ul, care a trecut partial neobservat).

Cantece de balena non-electroacustice (nu ca ar exista pe undeva unele electroacustice)

(E o regula a bloggingului ca daca nu dai linkul direct nimeni nu sapa mai departe.)
Asa ca pentru cine nu are timp sa caute prin cele 157 de linkuri postate aici, iata unde s-au ascuns balenele intre titlurile de la AGP. E singurul album de muzica de avangarda de la AGP care contine sunete organizate create de animale non-umane, insa seamana bine cu o productie de sinteza electronica. Impresionant. Inregistrarile sunt realizate in 1970, de Roger Payne. Fisierele sunt in format FLAC, pentru care trebuie un player special: VLC sau Songbird. Producatorii recomanda ca materialul sa fie ascultat in casti, pentru a reduce efectul zgomotului de fond al oceanului si a-l percepe asa cum e el de fapt: parte naturala din lumea balenelor.

Kraut 2010 a.k.a. varza pe val(uri)

Anul trecut BBC 4 a facut un documentar  dramatico-elogios, aproape cosmic, despre cautarile artistilor germani de dupa razboi care au dus la un tip de muzica experimentala, psihedelica si progresiva pe care presa britanica l-a poreclit ironic Krautrock (kraut=varza). Documentarul se numea Rebirth of Germany si prezenta trupe ca Neu, Can, Amon Dull, Faust, Guru Guru, Organisation (devenita mai tarziu Kraftwerk) s.a, artisti care vroiau sa faca un rock din care sa extraga radacinile blues americane.  Atunci englezii nu i-au luat in serios.

Fresh Good Minimal a postat la inceputul lunii martie un link cu o mare compilatie de Kraut. Music for your brain vol. 1-3 1968-80. Postarea are un aer fresh, cu legaturi subterane invizibile intre minimalul comercial si experimentul teuton de dupa razboi, e atat de fresh ca Ich weiß nicht, was soll es bedeuten / Daß ich so traurig bin... - Ma intreb ce-ar putea sa insemne/ Mahnirea din sufletul meu/ E-o veche poveste, pesemne, / Ce-mi staruie-n minte mereu (cum spune poetul pre-minimalist H. Heine.) In 2010, FGM ia krautul in serios dupa ce a epuizat minimalul (un rebranding/o repozitionare n-ar strica). De pe varfurile muzicii electronice, FGM arata spre psihedelia cosmica germana.

La sfarsitul lunii martie, in The Guardian, Jon Savage, un oarecare autor titrat si premiat pentru o istorie a punkului made in UK, spune ca, "chiar daca e vechi de 30 de ani, krautrock-ul, muzica experimentala a Germaniei anilor '70, are inca o prospetime pe care a 6-a generatie de trupe indie britanice nu o pot egala". E de inteles pentru un intim al fenomenului sa fie in sevraj dupa energia bruta a acestuia, chiar si dupa a sasea generatie. Insa tot articolul e plin de reverenta. Si la inceputul lunii aprilie acelasi oficios face o scurta prezentare a compilatiei Deutsche Elektronische Musik, care va aparea in curand. (Asta e marketing). Una peste alta, The Guardian ia krautul in serios, de data asta privind dinspre versantul rockului.

Asadar, obscuritatea krautului si elogierea unui fenomen care a fost cult pentru unii putini e o chestie in care mainstreamul BBC/The Guardian si nisa FGM se intalnesc. Nu e doar o eroare de sincronizare. Nu e ca scena electronica e in impas inspirational si a ajuns sa isi inghita coada ca sarpele cosmic. NIci ca genurile muzicii electronice de dans au inceput sa se restranga unul cate unul: de house ne-am acrit pana peste cap, minimalu' a crapat de mult, unul din promotorii dubstepului spunea ca e ceva prea rece si gri in el, trance/ul s-a dus naibii cu populismul lui, goa incearca un Rebirth la Targu Jiu, se zvoneste ca drum'n'bassul a murit, lounge/ul si buddha bar au ajuns coloane sonore pentru filme porno. E ca fiecare dintre genuri ar vrea sa isi depaseasca granitele: rockul sa fie minimal, iar house/ul sa aiba ceva indie sau alternativ in el, gothicul sa fie funk si goa ceva brit pop.

Adevarul e ca ne-am cam plictisit de clubbing si soundul asta fara cohones care sa se reclame dintr-o filiera intelectuala cu cohones, asa cum se reclamau detroitistii din Alvin Toffler cu sintagma lui "techno rebels". Se face muzica de consum usor, fara prea multa filosofie, de catre producatori fara fetze si fara discurs accesibil in media (cine s-ar obosi sa citeasca ce vor si ce gandesc artistii electronici? - se stie doar: ceva notorietate, sa semneze cu un label,  si sa castige niste banuti; nu mai sunt pretentii revolutionare in muzica, nu stiu daca se observa. Mai e cate un Villalobos care sustine ca muzica de dance si politica nu ar trebui sa se excluda, ca partiurile sint de fapt o atitudine politica. Dar numai el intelege ce zice). Dupa cum si rockul a obosit sa fie purtatorul unui mesaj coerent si rational, si a unei structuri care sa stea spate in spate cu muzica pop.

DJ/ii sunt obositi de atata glob-trottereala, Norman Cook e surd de o ureche, Ibiza a devenit o insula pentru pensionari. Si daca mai ai rabdare sa asculti piesele care faceau deliciul topurilor o sa vezi cat sint de obosite. Oboseala asta nu se vede in public pentru ca luminile sunt stinse, se poarta ochelari iar noaptea in club devine o pastila foarte superenergetica. Publicul e neatent la muzica pentru ca e preocupat sa se faca varza. E mult tam-tam in jur, e si ceva agitatie hormonala la mijloc, si asta da impresia ca fenomenul EDM e pe val, cand de fapt el e tinut in viata artificial de sponsori si de curentul care trece prin amplificatoare.

Tehnologia nu a evoluat asa de mult in ultimii ani. Se fac multe combinatii intre lucruri care nu trebuiau sa se combine dpdv sonic si se experimenteaza la greu, dar scena si-a atins limitele cumva si din cauza instrumentelor. Chiar daca sintetizatoarele s-au expandat si au devenit mai puternice, principiile au ramas aceleasi. La fel e si cu softurile. Vremea revolutiei e pa, deocamdata. Nu ne mai miram aproape de nici un sunet. E timpul pentru hibridizare, acum ca digitalul poate fi integrat mai bine cu analogul, si o sa vedem multi mutanti experimentali. Scena EDM se misca cu oboseala din cauza automatizarilor si mecanicii predictibile date tocmai de perfectionarea skilurilor de productie. A ajuns sa fie ingreunata de regulile si restrictiile propriilor genuri. Are nevoie de niste aer fresh, si cum acesta nu vine din tehnologia actuala, ca intotdeauna, cauta inspiratie intr-un moment obscur care sa poate fi exploatat.

Asa ca nisa si mainstreamul au ales sa dezgroape krautul, la egala distanta de rock si de electronic, structura si antistructura. Rockul viseaza sa fie o blonda superba, minimalul viseaza sa ajunga o bruneta carliontata. Rockul vrea sa isi regaseasca energia de altadata, electronica e nostalgica dupa momentul unic si irepetabil in care a adus pe lume revolutia unui nou sound.

Rockerii si electronistii pot sa faca pace acum. Sa iasa din schemele consumeriste, mainstream, hi(p)steristice etc. Sa ia o pauza, sa faca o salata de kraut pentru revitaminizare, si sa vada unde va ajunge tehnologia daca trecem cu bine de 2012. Viata merge inainte, chiar daca privim spre viitor prin oglinda retrovizoare a trecutului, dupa cum a spus marele filozof bulgar Stancio Stanchev sau Marshall McLuhan, nu mai stiu. E o mare varza in capul meu.

Ishkur's Guide to Electronic Music

 

Un ghid introductiv si complet despre genurile muzicii electronice, scris lejer si cu umor, bun pentru exemple, sample, legaturi intre genuri si istorie accesibila.

Sekuensaa

 
Sekuensaa from Sensaa on Vimeo.

E aici un pas inainte spre o noua tehnologie in care audio/ul sa fie manipulat vizual (si in cel mai eye candy mod cu putinta)?. Sequensaa e un sintetizator interactiv, cu o suprafata multitouch si markatori sensibili la pozitie si orientare, unii actionand ca trigger de sequencer, altii ca instrumente solo (gen kaosspad) si altii care adauga layere diferite de instrumente si sunete pentru improvizatie. Un instrument similar cu reactable, dar mai simplu de folosit.

Colectie de muzica electroacustica si experimentala din sec. 20

 

De sapat aici: http://www.avantgardeproject.org/

Sunt 157 de titluri, de la lucrari din Berlinul anilor 20, Pierre Henry, John Cage, Schoenberg, Berg, Stockhausen pana la balene, Ulpiu Vlad, Horatiu Radulescu etc in format FLAC. Exista si un site romanesc partizan, unde sunt aceleasi titluri in format mp3:http://agp.433.ro/

Euphorie, a live performance

EUPHORIE / P.Burst / 02.10 from 1024 on Vimeo.

1024 architecture is a company created by Pier SCHNEIDER and François WUNSCHEL, both co-founders of the EXYZT collective.
1024 architecture focuses on the interaction between body, space, sound, visual, low-tech and hi-tech, art and architecture…

musique concrete facuta cu platane

Works For Turntable from Stephen Cornford on Vimeo.

Da, si e fara DJ. Acum ca DJingul s-a reorientat spre cd si mp3 iar vinilul a devenit o raritate in prioritatile de cumparat, au ramas multe platane nefolosite. In multe case e un pick-up neutilizat caruia i se poate da ceva de facut. Ceva nou, suprinzator si frumos, ca orice e muzica concreta.

ohm studio. together sounds better

Ohm Studio e un software pentru generatia de muzicieni 2.0: integreaza un Digital Audio Workstation/Sequencer, o platforma de colaborare web si o comunitate dedicata muzicii. E descris de autori ca o aplicatie colaborativa real-time. Pe scurt tu faci un groove, un bass si o linie melodica, cauti un vocalist caruia ii spui cam ce ai vrea sa cante, el iti canta, inregistreaza. Pare simplu si fun si superficial. Dar cine stie.