Get Brighton Grafitti soundtrack. Sunetul protestului - Un interviu cu Tremour

 [Get Brighton Graffiti by Tremour]

Cultura mainstream facuta pentru topuri poate ajunge sa fie opresiva fara a avea intentia: e opresiv sa deschizi radioul si televizorul si sa asculti peste tot acelasi zid de muzica multiplicat la nesfarsit. E prea mult sa cauti o alternativa in curentul majoritar si sa dai peste tot de aceleasi lucruri: incepi sa te gandesti ca pe undeva e o conspiratie care pune in scena un gust atat de mediu (ca sa acopere toate gusturile) incat devine mediocru. Teoria conspirationista e confirmata partial. Unii zi ca de fapt toata aceasta cultura pop e facuta si creata doar pentru ca oamenii (inclusiv tinerii) sa se conformeze normelor societatii. In ce ii priveste pe tineri, dupa al doilea razboi mondial, incepand cu rock&roll-ul, cultura pop destinata lor a fost creata astfel incat sa ii absoarba in structura sociala si sa ii integreze. Mai nou ea e purtatoarea germenilor normei consumerismului: esti fericit daca si in functie de cat castigi (deci trebuie sa muncesti) si de cat consumi (din ceea ce cultura pop mainstream iti ofera - de la publicitate si produse ieftine pana la lucruri sofisticate).

E un fel de fatalism sociologic la mijloc: aparent nu exista scapare din matrixul social in care te nasti. Muzica, filmele, cartile, educatia, familia, religia lucreaza toate la programarea noastra sociala. Suntem programati (prin cultura pop si educatie) sa muncim, sa ne bucuram de toate produsele culturale ale vremurilor noastre fara sa avem instrumentele sa le criticam si sa nu ne revoltam. Sau sa ne revoltam in limite acceptabile si integrabile care sa nu puna in pericol masinaria productie-consum. (A observat cineva ca in ziua de asta revolutia este imposibila? In democratia capitalista nu ai de ce sa te revolti sau sa faci o revolutie - comunismul nu mai e o optiune, iar revolta impotriva capitalismului e deja comercializata  prin artisti care injura sistemul si creeaza bresa prin care se scurge orice fel de tentativa de reformare sociala radicala).

Tremour e unul dintre acesti reprezentanti ai scenei alternative la mainstream care duc protestul mai departe, partial si mai mult empatic decat programatic: cunoscut al zonei de drum&bass, dubstep, breakbeat in care activeaza de peste 10 ani,  Tremour a colaborat recent si cu o casa de productie care a realizat un documentar low-budget despre istoria si cultura graffiti din Brighton.  So, ascultand acest soundtrack facut de Tremour pentru un viitor documentar despre grafitti si discutand putin cu el despre cum a ajuns sa colaboreze pentru acest proiect -
(BBCHK: Cum ai ajuns sa lucrezi pentru acest documentar? 
Tremour: O buna prietena, studenta la Univestitatea din Sussex, Brighton, mi-a facut legatura cu o colega ce lucra la un documentar, parte a unui proiect pentru universitate. Trebuia sa faca un documentar de 20 de minute, tema legata de istoria si cultura Graffiti fiind aleasa de ea. Ne-am conversat pe Facebook si mailuri, mi-a spus cam ce ar vrea si care va fi exact tematica si de-acolo ideile au inceput sa vina.)

- m-am bucurat ca exista artisti care ies (fie si doar temporar) din schemele descrise mai sus. Bass culture a fost dintodeauna o cultura a protestului fata de establishment, problema e ca uneori subgenuri ale acestei culturi ajung sa fie comodificate, iar protestul sa fie de fapt cel formal descris mai sus si energia anti sa fie confiscata ajungand o alta forma de marfa pe care o cumparam ca sa ne simtim parte din grupul reactionar.  Pentru mine, daca productia e foarte sofisticata atunci atitudinea anti pute a facatura, cam cum sunt stencilurile si grafittiurile comandate de branduri comerciale. La el insa muzica a fost facuta dintr-un material care, ca si sprayurile de grafitti, nu presupune un sistem complex de schimburi. E o muzica produsa cat se poate de DIY, aproape rudimentar de DIY (dar de ar trebui ca o stare anti sa fie sofisticata?)
(BBCHK: Care a fost studio setup-ul folosit? 
Tremour: Nu am folosit decat Sony Acid Pro si pentru alte editari si efecte Goldwave.)

Asta inseamna ca Tremour are o afinitate pentru cultura grafitti si ca avem de-a face cu o buna productie de muzica electronica functionala care isi indeplineste perfect menirea.
(BBCHK: Cat de implicat esti in cultura grafitti? 

Tremour: Nu sunt implicat dar admir si sustin miscarea underground, cu tot ce inseamna ea: muzica, graffiti, etc.

BBCHK: Si care crezi ca e legatura intre bass culture music si grafitti? 

Tremour: Eu consider ca exista o stransa legatura intre cele doua: sunt underground, sunt modalitati de exprimare a nemultumirilor, sunt, mai mult sau mai putin, o forma de protest, de afirmare),

Intrebarile la care mi-a raspuns mi-au confirmat starea asta de grafitti interior data de piesele lui, care sint pe cat de oneste pe atat de laid back si temporar anti. Ma bucur ca ca unul dintre cei care nu sint in sistem sunt cautati si recunoscuti si pe alta scena decat a noastra. E o confirmare ca gusturile noastre nu sint doar in capul nostru local si ca exista inca zone in care tot shitul din jur nu e inghitit by default.

(BBCHK: Din ce te-ai inspirat cat timp ai lucrat aceste piese?
Tremour: La piese am lucrat cam doua luni si am suplimentat si cu melodii pe care le-am facut in timp si pe care nu le-am facut publice. Pentru piesele facute special pentru acest proiect, m-au inspirat discutiile cu tipa respectiva plus niste filmari ne-editate la care am avut acces.)