20120229
New music: iamamiwhoami / Daedelus / Terranova
iamamiwhoami - drops
Link 1, Link 2, Link 3
Daedelus - California
Link 1, Link 2, Link 3, Link 4
Terranova - Hotel Amour (out now on Kompakt)
Link 1, Link 2, Link 3
20120226
Interviu ElectroBlog Ro
Dupa cum se stie, exista patru-cinci bloguri romanesti (fgm, chestio, beatfactor.ro, nights.ro, hdmusic, dropdread, drumandbass.ro) dedicate muzicii electronice. Fiecare dintre ele este bine conectat la tot ce inseamna muzica electronica contemporana, cu toate astea primele doua sunt bloguri de referinta: in general tot ce misca pe scena de muzica electronica (internationala sau romaneasca) ajunge destul de devreme si acolo. Ce le este propriu acestor bloguri e ca evita sistematic mainstreamul (spre deosebire de urmatoarele doua, si nici nu sunt nisate pe un singur fel de muzica, ca ultimele trei).
Autorii acestora sapa dupa alternative si nu fac cultura de la zero, dupa cum nici nu se ocupa de aspecte istorice. De fapt aspectul cultural e ultimul care le preocupa. Sunt un varf sincronizat cu scenele de afara, care, admitand o doza de responsabilitate culturala aiurea si nelalocul, ii lasa pe ceilalti in bezna radiourilor made in RO care fac audienta pe seama tocarii neuronilor cu mereu aproape aceleasi piese din acelasi gen.
E motivul pentru care cineva s-a grabit sa arunce o punte intre un segment istoric al muzicii electronice facute la noi si publicul larg care o cunoaste exclusiv de la amintitele radiouri. Acest cineva este omul din spatele blogului ElectroBlog Ro. Blogul cu pricina, un new comer pe scena de electronica, a abordat o strategie diferita: in vreme ce toata lumea se inghesuie in preluarea si reblogarea de noutati din virtualul international sau descoperirea de talente autohtone, ElectroBlog Ro se concentreaza exclusiv pe zona de pionierat a muzicii electronice, cu scopul marturisit de a scrie prima carte despre artistii de gen din Romania.
Blogul are un an de zile, pare destul de rupt inca de scena de evenimente si clubbing, si selectiv cu producatorii tineri de acum, pe care, cu retorica promovarii "adevaratelor valori" e posibil sa nu ii fi cucerit. Asa cum a cucerit publicul larg, fericit ca cineva tine in sfarsit lectii de istoria muzicii electronice romanesti. Pana acum a lansat o compilatie (ElectroBlog Ro - 1 year), despre care nu am vrut sa scriu inainte de a il cunoaste mai bine pe autorul ei. E e un caz mai mult decat interesant de initiativa virtuala 2.0 tipica, in care, pe fondul absentei unei prese specializate de muzica, un blog si sustinut de un demers tip hobby are toate sansele sa ajunga in mainstream. E un blog care ia locul "tatalui absent" al muzicii electronice si, cu tenacitate si un mic accent nationalist, incearca sa impuna o viziune proprie asupra ceea ce inseamna valori. Un blog care iata, face ordine in muzica romaneasca, chiar daca intr-un fel cel putin debusolant daca stai sa te gandesti ca, de exemplu, Iancu Dumitrescu si Aurel Stroe stau inghesuiti pe aceeasi pagina cu sa zicem Pnal si Posh 111.
Dincolo de micile erori si derapaje inerente, initiativa a fost preluata (si) de Radio Guerilla, iar cartea va fi publicata curand. ElectroBlog Ro si-a propus sa scrie istorie, si se pare ca asta va face. In interviul de mai jos aflam mai multe.
Boing Bum-Chak: In primul rand as dori sa te prezinti: cine esti, cati ani ai, de unde esti si cu ce te mai ocupi (in afara de electroblog ro)?
ElectroBlog Ro: Mai înainte de toate salutări ţie, iniţiativei tale şi cititorilor tăi. Să zicem că just a normaly guy, pasionat până în pânzele albe de muzică electronică, românească, asta exclusiv de vreo cinci ani încoace. Mă numesc Septimiu, am 26 de ani, ardelean şi vin dintr-un cu totul alt domeniu, medicina.
Boing Bum-Chak: Cum ti-a venit ideea de a aduna la un loc pionierii muzicii electronice romanesti?
ElectroBlog Ro: Ideea a venit în felul următor. PC-ul meu s-a ticsit până la refuz cu muzică şi simţeam neapărat nevoia de a o împărtăşi. Cum muzician nu sunt, pirat nici atât, cel mai potrivit mod era să pun la cale un blog unde să postez muzica preferată şi să scriu despre artiştii mai puţin cunoscuţi, că har Domnului avem o mulţime. Pionierii i-am descoperit în nopţi nedormite, auzeam o piesă bună şi nu mă lăsam până nu ştiam toată discografia lor, colaborările, remixurile şi astfel se ramifica treaba până i-am descoperit pe toţi. De asta am susţinut întotdeauna, "citeşte, informează-te, ascultă !"
Boing Bum-Chak: Cum vezi legatura intre ei si scena electronica europeana si internationala?
ElectroBlog Ro: Asta e o paralelă foarte greu de analizat. La noi nu a existat ca în alte părţi o evoluţie firească, naturală, progresivă. La noi s-a produs acea "eliberare" în '90 şi s-a întâmplat cum a fost cu şoarecele scăpat în caşcaval. Multe idei nespuse, oameni care lucrau de mult timp dar nu erau auziţi, scenă cu potenţial dar retincentă. Iar pe partea comercială dorinţă de afirmare cât mai rapidă, ceea ce a dus la artificial, la fel ca orice evoluţie bruscă. Poate de aici nici nu se poate vorbi în prezent de o "legatură" între noi şi vest, încă mai trebuie câţiva ani să ajungem la acelaşi nivel, ci mai de grabă de o "fascinare" a scenei internaţionale de entuziasmul, energia, soul-ul muzicii noastre, care încă e în faza de maturizare. E ca un adolescent care te face să zâmbeşti cu energia şi vitalitatea lui.
Boing Bum-Chak: Ai / intentionezi sa ai o pregatire academica in domeniu sau e pur si simplu o initiativa tip hobby caruia ii poti aloca timp?
ElectroBlog Ro: E pur şi simplu hobby, dar un hobby în care mi-am asumat multă răspundere, pentru că prin intermediul lui am cunoscut oameni la fel de responsabili şi pasionaţi ca şi mine.
Boing Bum-Chak: Care e algoritmul de cautare si introducere a artistilor in cuprinsul cercetarii? Adica dupa ce criterii ii prezinti?
ElectroBlog Ro: Cu toate că am evitat întotdeauna să fiu subiectiv în selectarea muzicii şi artiştilor, este imposibil. Nu ascult doar muzică electronică. Întotdeauna am insuflat pe blog libertatea "jonglării" cu orice stil muzical. Ascult absolut orice gen de muzică, în funcţie de starea mea psihică şi emoţională şi în timp mi-am format o oarecare cultură muzicală. Zilele libere merg bine cu downtempo-ul, iar frustrările sunt foarte bune prietene cu rock-ul sau drum and bass-ul. Dar nu e nici o ruşine ca duminicile să răsune frumos dulcea muzică populară. Astfel, în timp s-au sedimentat fiecare într-o părticică a creierului, care se activează şi trage un semnal de alarmă când e ceva de calitate.
Boing Bum-Chak: Cum definesti "adevaratele valori" in ce priveste muzica electronica?
ElectroBlog Ro: În ziua de astăzi se produce enorm de multă muzică, lansată la enorm de multe labeluri şi promovată de enorm de multe agenţii de booking şi site-uri.
Trecând prin atâtea filtre, evident se pierde din calitate. Aş zice că muzica de calitate e aceea care şi după zece ani încă îţi place. Majoritatea "hit-urilor" din ziua de astăzi sunt construite să provoace un boom, să aducă bani cât mai mulţi, în cât mai mult timp şi ce familie fericită avem. Iar după nici o lună, nici nu mai vrei să auzi acel single, te enervează, te scoate din minţi şi schimbi programul când e dat.
Boing Bum-Chak: Care crezi ca e relatia dintre electronica home listening si electronica de club? Din ce parte vii tu?
ElectroBlog Ro: Eu sunt mai de bedroom, cu muzica aceea care îţi pune la contribuţie neuronaşul. Însă când mergi într-un club sau la o petrecere, evident, simţi nevoia de ceva ce fredonează toată lumea, ceva care să-i aducă pe toţi la un loc, ceva comercial. Niciodată nu o să poţi să bei un pahar, să râzi, să dansezi şi să te simţi bine pe un bpm jos.
Boing Bum-Chak: Si legat de aceasta, care club/colectiv a fost poarta ta de intrare in electronica?
ElectroBlog Ro: Hehe.. îmi aduc aminte că aveam vreo 12 ani. Stăteam cu un cass mic mono sub patură noaptea, rec-ul cuplat şi pus pe pauză, să prind o piesă bună la puţinele emisiuni de gen. Apoi a doua zi, cu foarfeca în mână şi lacul de unghii a mamei, tăiam, lipeam şi faceam un fel de "compilaţii" care le ascultam zile întregi sau le dădeam la schimb cu prietenii. Să nu mai vorbesc despre adevăratele "afaceri" cu graffiti-uri la schimb cu difuzoare. Construiam apoi tot felul de boxe cu tatăl meu, led-uri, beculeţe, tot felul de improvizaţii. Mai erau şi plăcile, pick up-urile vechi. Dar timpul a trecut, au apărut pc-urile şi s-a cam pierdut din esenţă. Nu mai e la fel de palpabilă muzica.
Boing Bum-Chak: Din ce iti intretii blogul?
ElectroBlog Ro: Blogul a pornit de la bun început pe principiul free. A fost unul ca oricare altul, personal. Apoi am primit un feedback bun, am văzut că sunt şi alţii cu aceleaşi gusturi muzicale, iar mai apoi am primit semnale pozitive şi din partea artiştilor, care erau încântaţi de ce postez acolo şi de faptul că este cineva care le apreciază şi promovează muzica. A venit şi un nume, interviuri, mixuri, articole şi treaba a evoluat de la sine. Asta datorită în primul rând cititorilor, care au urmărit şi apreciat, precum şi a artiştilor, care au contribuit cu informaţii şi materiale, cărora le mulţumesc cu această cale. Tot timpul blogul a evoluat de la sine, l-am lăsat să fie purtat sub atentul feedback din partea celor care l-au vizitat. Astfel, s-a creat o comunitate zic eu, pentru care primează muzica. Până la urmă despre asta este vorba şi aşa e normal să fie.
Boing Bum-Chak: Ai un widget de donatii. Functioneaza? Reusesti sa acoperi cate ceva din costurile de intretinere a blogului?
ElectroBlog Ro: Niciodată nu am fost de acord cu publicitatea pe blog, tot ce am făcut a fost din pasiune, fără nimic în schimb şi asta aşa o să rămână. Doar de ceva timp, de când am extins ideea şi am iniţiat ceva proiecte pentru care este nevoie să găsesc o finanţăre, am ataşat un widget pentru donaţii. Dar trebuie să recunosc că incă nu am luat nici un ban de pe urma site-ului şi nu ar fi deloc o tragedie dacă ar ramâne aşa.
Boing Bum-Chak: Ai cochetat vreodata cu productia de muzica?
ElectroBlog Ro: Nu, nu am incercat deloc asta. Au fost doar la un moment dat ceva încercări de mixuri home made, ca orice puştan care simte nevoia să se exprime în vreun mod.
Boing Bum-Chak: Cati unici ai pe zi si care a fost evolutia vizitelor pe blog?
ElectroBlog Ro: În medie sunt cam 350 pe zi, în prezent. Au fost şi zile mai bune, dar şi mai rele, însă ce apreciez eu cel mai mult e că s-a creat o comunitate. De-a lungul timpului am realizat câteva sondaje de opinie pe blog despre cei mai buni artişi, albume, piese, etc.. şi am observat că gusturile celor care urmăresc blogul sunt destul de selecte, destul de underground. Sunt gustate informaţiile despre cei care se ştiu mai puţine în muzica electronică românească, iar toate astea denotă că există oameni care ascultă muzică de calitate şi care vor informaţii de calitate, iar asta valorează mai mult decât miile de vizite pe care le-ar putea avea site-ul.
Boing Bum-Chak: Care dintre postari genereaza trafic de vizite mai mare? (recomandarile, biografiile, interviurile etc.?)
ElectroBlog Ro: Am încercat să acopăr o paletă cât mai largă, cu biografii, recenzii, interviuri, mixuri, articole şi evenimente, iar mai nou o compilaţie creată cu ocazia aniversării unui an de la înfiinţare. Asta a venit ca o necesitate pentru blog, deoarece textul e text, dar până la urmă e vorba de muzică şi cu ea intri cel mai bine în casele oamenilor, iar de cealaltă parte era o necesitate pentru scena muzicală, pentru că avem o mulţime de artişti talentaţi despre care unii nici nu au auzit şi merită să fie promovaţi. Cele mai citite sunt bineînţeles biografiile. Absolut toate au fost create de la zero, fără nici un copy/paste de pe alt site cum e la modă şi nu am agreat asta niciodată. Am încercat înrordeauna să fie cât mai realistice, cât mai corecte datele, pentru că internetul e plin de informaţii false. De aceea multe dintre ele sunt luate direct de la artişti, ocazie cu care le mulţumesc pentru tot. După biografii mai vin în preferinţe articolele, mixurile şi interviurile.
Boing Bum-Chak: Pari destul de apropiat de Zona Libera si de vechea generatie de producatori. Cum ai ajuns sa ii cunosti, ce relatie ai cu ei?
ElectroBlog Ro: De mai bine de jumătate de an lucrez la prima carte despre istoria muzicii electronice în România. Toate biografiile, după cum am spus şi mai sus, o să fie contruite de la zero şi cu sprijinul artiştilor, citate, istorisiri, interviuri, astfel am reuşit să intru în contact cu aproape toţi din generaţia veche. Zona Liberă este după părerea mea singura emisiune de muzică electronică şi underground veritabilă de la noi. Aici fac o paranteză că este destul de trist că nu prea se mai fac astfel de emisiuni. În anii '90, cu toată reticenţa oamenilor şi industriei spre acest fenonem, totuşi existau oameni precum DJ Vasile, Gabi Andrieş, Florian Lungu, Liviu Zamora, Cristian Mureşanu, Marius Christian Burcea, Marika, Ufo, Zoltan Varga, Horace Dan D şi mulţi alţii, care au facut emisiuni de gen. Cristi Stanciu şi DJ Vasile sunt cei din spatele Zonei Libere, le-am descoperit emisiunea în urmă cu ceva timp şi mi s-a părut fantastică, iar de atunci o promovez pe blog clasicul "pleilist" săptămânal.
Boing Bum-Chak: Ai un plan pentru scrierea cartii, stii deja ce structura/capitole va avea?
ElectroBlog Ro: Da, evident. Este aproape finalizată, dar mai multe detalii nu doresc să dau. Totul la momentul oportun. Va mai dura până se vor materializa lucrurile, este un proiect vast care implică foarte multe.
Boing Bum-Chak: Care e bibliografia ta pentru aceasta initiativa?
ElectroBlog Ro: Totul este construit din temelii, cu informaţii venite direct de la artişti.
Boing Bum-Chak: Cum iti explici ca blogurile importante din blogosfera romaneasca nu au facut recenzii compilatiei tale?
ElectroBlog Ro: Nu aş spune asta. Compilaţia a fost promovată de aproximativ 20 de site-uri de profil, precum Alternativ.ro, AnyPlace.ro, Beat Guide, MediaTarget.ro, MuzicaDeVest.ro, No3.ro, No14plusminus.ro, Radio Veselia, RomaniaPozitiva.ro, Slicker.ro, Supermuzica.net, Urban Things, De Ascultat, sau chiar din afară precum Analogik.com, Avanchorda, SuonoElettronico.com. Pe blogul De Ascultat a fost o amplă recenzie scrisă de Zoltan Varga. De asemenea piesa lui Dreamlogik de pe compilaţie a fost la "Legala Zilei", pe Radio Guerrilla, alături de subsemnatul în direct, vorbind despre compilaţie şi blog. Tot Dreamlogik, alaturi de Platonic Scale şi Adrian Enescu au fost date de asemenea în eter la Zona Liberă. Deci s-a vorbit. Pot să spun că a fost bine primită, deşi stilul compilaţiei este destul de underground.
20120223
Andy Stott Live / Meewee / Utopus / Djahz pe 24 februarie la Barrio, Piata Amzei. By Circus.
Urmeaza un must see maine, din punctul meu de vedere, de fapt un must listen: live-ul lui Andy Stott de la Barrio, Piata Amzei. Punctul asta de vedere si de ascultare cuprinde intregul arc al evolutiei scenei de house si techno, din Manchesterul anilor '90 si The Second Summer of Love pana astazi, in Manchesterul post-riot post criza post house si post milenia. Cum zice si personajul android din Blade Runner, am vazut stelele nascandu-se si stingandu-se pe langa mine. Soundul actual al lui Andy Stott este exact ramasita supernovei techno, dupa a carei explozie urmeaza racirea si trasformarea acestuia fie intr-o gaura neagra fie intr-o stea inghetata. Intregul corpus de releasuri ale lui Andy Stott - producatorul de dub techno din Manchester (UK) - pare ca anunta aceasta traiectorie intr-un catalog la fel de bogat ca al colegilor lui de la casa de discuri Modern Love: Claro Intelecto, Move D, Andy Stott, Demdike Stare, Deepchord Presents Echospace, Bitstream, Kaman Leung, Mariel Ito, Pendle Coven, MLZ, Troubleshooter, Ilektro si altii.
Dotat cu un simt acut al spatialitatii sonore si cu un talent incontestabil pentru construirea unor piese care sunt in acelasi timp rafinate si brutale, Stott umbla cu grija pe axa dintre intelligent techno, dub techno si dubstep. Inspirandu-se din trackurile de dub techno ale maestrilor (Basic Channel e unul din nume), si fixandu-le cu idealuri minimaliste si melodii si texturi dense ca un abur de baie, piesele lui Stott ofera o experienţa de home listening profunda, precum si frecventele de foraj necesare pentru a face sa se miste orice scena de club.
Daca la Daphne, sublabelul breakbeat al Modern Love, Andy Stott a semnat piese care abordeaza ritmuri rapide si sincopate de juke sau post-dubstep copilaresc si voit caraghios sub pseudonimul Andrea sau in combinatia Millie & Andrea, la casa de discuri mama releasurile sale se diferentiaza printr-o constanta explorare a unui sound aflat intr-o intersectie fertila de genuri.
Percutiile de ciocan pneumatic din "Tantrum Temper" si mai delicatele texturi ritmice din "Gunshot" constituie osatura unora dintre cele mai bune piese care au aparut din regiunile neclare in care dubstepul se intersectează cu techno si house; acestea raman productii vitale, cat se poate de indepartate de productiile celor care practica in mod obisnuit acest gen de hibridizari.
Se poate spune ca din 2000 pana la ultimele titlurile lansate anul trecut, Andy Stott a ramas constant intr-o zona circumscrisa de beaturi de detroit techno baros sau a evoluat curat in siajul dub-techno-ului. Insa productiile din 2011 "Passed by me" si "We stay together" l-au consacrat pe Andy Stott intr-un cu totul alt spatiu sonic. Vorbim de techno disfunctional sau broken house, un sound dedicat pentru slow zombie live acts, cu tempo-uri ce rar depasesc 100 BPM, tarandu-si magma undeva la 80-90 BPM. Si cand spunem magma, nu folosim neaparat o figura de stil: muzica recenta a lui Andy Stott pare construita din tot materialul sonor cu care ne-a obisnuit muzica techno - aceleasi loopuri si sample metalico-industriale, aceleasi kik drum-uri - doar ca de data asta topite intr-un cuptor de lava si reasamblate cu tot cu zgura, cenusa, impuritati si hibride corpuri straine, care mimeaza organicul din spatele unor carcase de cyborgi scapati dintr-o deflagratie apocaliptica.
Aflate la antipodul mitului propus de cultura de club obisnuita, acela al ecstasy-ului si energiei nesfarsite dedicate unor nesfarsite cicluri de partyuri si afteruri, seturile si liveurile lui Andy Stott sunt incarcate de aceasta energie primitiva si brutala a unui gen care renaste din propria lava si cenusa in timp ce noi suntem martorii mutatiei, dezintegrarii si reintegrarii progresive pline de forta a unei muzici care nu inceteaza sa se reinventeze.
http://www.soundcloud.com/
http://www.myspace.com/
http://
http://www.last.fm/music/
http://
--------------------------
Reviews
„This album was perhaps the most influential and widely acclaimed electronic release of 2011; surprising really, given how it pales in comparison to Stott’s previous full-length outing, Merciless. Timing, though, is everything, and Passed Me By‘s mournful, claustrophobic “knackered house” (thanks, internet) sound – not to mention its title – chimed perfectly with a general feeling of listlessness among 4/4 fanatics this year.” (FACT Mag)
„We Stay Together is a Frankenstein's monster pieced together from scraps of club tracks pitched down to an agonizing crawl. Funny things happen at this speed: The beats lurch violently, kicking up clouds of ash with every impact; every syncopation becomes a hesitant shudder. Sampled vocals, looming in the background, turn to a jellied groan.” (Philip Sherburne)
„Mancunian producer Andy Stott re-emerged with a courageous and fresh take on the sound in 2011, chiseling raw slabs of sound into monolithic, grotesque shapes. His two EPs this year stake out a frightening home on the outskirts of the genre: demonic, demented, and irreparably deranged. Trading in the usual glacial meditations of dub techno, he finds a winning formula in tracks that strike an anxious chord, similar to the work of producers like Shackleton, T++, and Actress in their post-millennial dancefloor dread. The tracks are self-destructive, and, fittingly, Stott chooses Satanic bellows over chirpy R&B vocal samples. Spread across four pieces of vinyl, Stott's EPs contain some of the most tormented but physically powerful dance music of the year.” (Pitchfork Albums of the year: Honorable Mention)
„There was a strong undercurrent of techno in much of the electronic music released in 2011. Some of the most compelling efforts even went so far as to push that classic sound commandingly into the forefront next to heady, experimental sounds. One of the finest examples of this style of damaged techno came from Mancunian DJ/producer Andy Stott and his Passed Me By record for Modern Love (not to mention its commendable follow up, We Stay Together). Across those records, we're shown a sort of bizarro world of dance-music history, a place where Detroit is actually an underground factory located on the Moon, endlelssly churning out as much clanking rhythm as it does grey space dust.” (XLR8R)
--------------------------
Meewee (RO), unul din pretioasele nume promotoare ale unor seturi eclectice cu infuzii de la soul, funk, disco si jazz la techno si dub , binecunoscuta pe scena bucurestene, este o artista prezenta in diferite giguri alaturi de Soul Clap, Lone, Tokimonsta, si uneori, HJK aka Djahz, cu care are o veche relatie muzicala.
http://soundcloud.com/
http://www.mixcloud.com/
Utopus (RO) este un live act made in RO, poate revelatia anului in curs (poate nu), pe cale de aparitie la labelul paralel Valley Sound al lui Steve Kotey (The Chiken Lips), cu care a si impartit unul din afisele Camera Sambo de la Control de anul trecut. Un nume de la care asteptam multe, avand in spate un prolific instrumentist si colectionar de analog gear, implicat si in alte proiecte live aflate la intersectia dintre electronica, rock, progressive, live dubstep + influente orientale si un producator cu multiple proiecte si alter ego-uri muzicale, proiectul e brainchld-ul unor bucuresteni al caror mediu natural este studioul de productie si inregistrari. I-am numit pe A.D. si I.D. Utopus va fi prezent maine cu un DJ Set.
http://soundcloud.com/
HJK (aka Hijack, Jackhammer Jesus or Djahz) (RO) needs no introduction, un dj prolific si foarte deschis in abordarea genurilor, a impartit deckurile cu Actress, 1000 Names, Soul Clap, Fulgeance, KiNK, Beardyman, Theo Parrish, Andrew Clark, Iron Curtis, Mano Le Tough si multi altii.
http://hjk.dj/
--------------------------
Barrio - Strada Biserica Amzei nr. 30
Intrare - 20 Ron
20120221
FACTORY FLOOR si Coughy, live in Club Control
Uitandu-ma pe comunicatul evenimentului, si gandindu-ma la ce s-a intamplat in ultima vreme la Control Club, devine din ce in ce mai clar ca acolo se genereaza constant lucruri de calitate maxima, dincolo de toate hypee-hipsterismele neon-light ale scenei bucurestene. Se zice ca numai basistii au chestia asta cool, o seriozitate aplecata asupra muzicii si ritmului sustinut, destul de indiferenta la poza de pe scena: in fond ei si tobarul creeaza osatura ritmica si scheletul pe care isi aseaza carisma frontmanul trupei. Asa si cu Control Club si evenimentele de acolo: nu e mult tam-tam, cine cauta sexyness cauta in alta parte, cine vrea chestii solide cu aplecare constanta spre muzica ajunge aici. Conteaza mai putin topurile si ratingurile + shine-ul temporar al unui nume propus, cat muzica si show-ul trupelor si artistilor invitati.
Evenimentul de fata nu face exceptie. DFA nu a dat spectacolul final odata cu show-ul de anul trecut al lui LCD Soundsystem. Factory Floor e din aceeasi vana acid-disco-punk a protejatilor lui James Murphy si trebuie ca au un live la fel de raw ca si muzica (si clipurile lor, vezi mai jos): cu analog gear, tobe, chitari, vocals si dance (ca in clipul de mai jos). In deschidere Caughy, pe care sint foarte, foarte curios sa ii vad, fiind una din putinele trupe electronice live care au in componenta un membru al unei formatii din alt registru, si nu oricare formatie ci The Amsterdams, probabil produsul de rock alternativ cel mai succes Made in RO in ultima decada. Iar after, enter Camera Sambo, cu Bogman si Camil, intr-o editie speciala. La viziuni, the usual suspect - Dreamrec.
"Noua senzatie de la DFA Records, considerata una dintre cele mai bune formatii live ale momentului, trupa nord-londoneza Factory Floor ajunge la Control joi, 23 februarie.
Inca de la infiintare, in 2008, trupa a fost comparata cu pionierii industrial-ului, Throbbing Gristle si cu Joy Division, fiind totusi clar inca de la primul single, Bipolar, ca stilul lor abraziv, hipnotic si totusi dansabil este cu totul altceva fata de multitudinea de grupuri noi inspirate de era post-punk. Factory Floor au deschis in 2009 concertele din turneul britanic al celor de la The Horrors, precum si show-urile celor de la Psychic TV, trupa unui alt component de marca al Throbbing Gristle, Genesis P'Orridge.
Consacrarea deplina a venit odata cu mini-albumul neintitulat din 2010, care a obtinut un rar 9/10 de la NME si titlul de "albumul lunii" de la Artrocker. O serie de nume mari ale muzicii independente precum Stephen Morris (Joy Division/New Order), Chris Carter (Throbbing Gristle) si Gavin Russom (DFA Records) au lansat remixuri ale pieselor Factory Floor.
Live, Factory Floor au devenit deja legendari, prin show-urile lor complexe, viscerale, intense si hipnotice, folosind echipamente electronice vintage, chitara si tobe live, cei de la Drowned In Sound sau de la The Quietus considerandu-i una dintre cele mai bune trupe live din lume. Au performat la festivalurile Offset si Supersonic, la Iceland Airwaves sau Amsterdam London Calling si au fost invitati sa cante cu trupe precum Liars, Wire sau Liquid Liquid. Deasemenea sunt invitati aproape permanenti la celebra serie All Tommorrow's Parties.
Finalul anului trecut a insemnat inceputul unei noi etape pentru Factory Floor prin asocierea cu influenta casa de discuri DFA Records, unde au scos single-ul Two Different Ways, o combinatie post-industrial-dance care se presupune ca ar putea da tonul unei noi directii in muzica actuala de club. Single-ul a starnit cronici entuziaste in toate revistele si site-urile de specialitate, fiind considerata "best new track" de catre Pitchfork.
Recent, Factory Floor au participat la albumul de remixuri Grinderman, scos de Mute Records, cu un remix minimalist si hipnotic al piesei Evil si au participat cu un mix la un program special dedicat de catre BBC celor de la Kraftwerk.
-------------------------------------------------------------------------------------
Componenta:
Dominic Butler: Bass/Synth
Nik Colk Void: Singer/Guitar:
Gabriel Gurnsey; Drums, Samples, Vocals, Tape loops and Synths
--------------------------------------------------------------------------------------
Reviews:
It sounds something like mutant-robots dancing as Fred Dibner blows up a German design museum to make way for a laboratory. - Drowned In Sound
A London trio that aims to hypnotize and disorient with their metallic synth rock - Pitchfork
This is post-apocalyptic, the soundtrack of an underworld disco. - NME
Factory Floor are a multilayered feedback drenched raga for the 21st century blues and the best band to venture into this corner for decades. - Louder Than War
There are three groups who I have seen live, totally sober, who have given me a physical sense of a high, a lightened brain and aerobic synapses: Throbbing Gristle at Heaven, Sunn O))) at Koko, and now Factory Floor. Approach their future output with fervent anticipation. - The Quietus
Over the past two years, Factory Floor have emerged as the most potent and original live force in contemporary British music. - Subculture
--------------------------------------------------------------------------------------
Video:
Video:
--------------------------------------------------------------------
In deschiderea concertului vor canta cei de la Coughy, una dintre cele mai interesante trupe romanesti, intr-o componenta asemanatoare celor de la Factory Floor: Ovidiu Bejan (The Amsterdams), Vlad Stoica si Color Nurse(visuals), cu un sound complex si proaspat in acelasi timp. Cei de la Coughy sunt deja bine-cunoscuti in underground-ul bucurestean si au aparut recent pe noua compilatie Local Records cu o piesa, Precambrian, considerata de cei de la Dilema Veche drept cea mai interesanta de pe album (Recenzie Dilema Veche ).
Puteti asculta piesele Coughy aici:
----------------------------------------------------------------------------
Seara va continua cu o editie speciala Camera Sambo, alaturi de Bogman, Camil si Dreamrec (visuals).
Portile se deschid la ora 22:00 iar biletele costa 15 lei.
Eveniment organizat de Club Control si OneDay, cu sprijinul WizzAir si Hello Hotels.
20120216
Disfunctional/almost dead techno: Modern Love - Ground
Daca house-ul a intrat in Europa prin Manchester, techno-ul iese din Europa tot pe acolo. La casa de discuri unde e inscris si Andy Stott se intampla niste tratate de descompunere a muzicii straight beat, care respecta intocmai si literalizeaza ciclul de viata al acestui produs muzical. Unii l-au numit techno disfunctional; dincolo de nume e ceva foarte dark si foarte aproape de aneantizare, cum ii sta bine unui gen muzical veteran ca techno intrat in 2012. Daca paradigma economica se schimba, trebuie sa se schimbe si paradigma de productie. Highly recommended.
20120215
Cea mai buna introducere in muzica electronica. Probably the best introduction to electronic music genres.
Probabil una dintre cele mai simple si clare explicatii despre diferitele genuri ale muzicii electronice, cum se diferentiaza structural si care e relatia dintre ele, intr-un interviu luat intr-o masina in drum spre un aeroport. Intervievat; Bassnectar (California), intervievator Moboogie.
20120214
Future music production: AudioGL Video3 - synth modular si sequencer 3D
Pentru cine e into singularity shit si next step in music production, aceasta este o incursiune in(tr-unul din) multele feluri in care este produsa muzica electronica: de unde vin sunetele, cum sunt create modulatiile, cum sunt create efectele samd. Prezentarea de mai sus are si un scop comercial: pentru cei foarte generosi care vor sa sustina acest proiect. Merita.
20120213
Taprikk Sweezee - Volt (kidkanevil remix)
Volt from Labmeta on Vimeo.
"Labmeta was approached by Taprikk in late 2011 to create a video for the track Volt on his upcoming Repolyx release. The sumptuous remix by kid kanevil is a dance floor killer, the perfect mix of sleazy, low slung beats with the sweet and intricate vocals of Taprikk. The video features a sparse environment that is manipulated by a polygon reactor, ‘a chromosome that designs a thin crack for revolution, a chance for redesign….’"
Repolyx out NOW on Error Broadcast bit.ly/ebctp005
20120212
20120211
20120201
Lansare album / concert Avant'n'Gard - Soare Staniol
Sunteti invitati la SAMBATA SONORA pentru un picnic nocturn – voi veniţi cu alimentele percepţiei voastre iar Avant'n'gard le ambaleaza într-o folie muzicală reflectorizantă. De găsit ulterior şi la librării.
Concertul are loc la Galeria Atelier 030202, Sala Noua a Teatrului de Comedie, Str. Sfanta Vineri nr. 11 Bucuresti.
SOARE STANIOL este primul album oficial Avant’n’Gard, colectiv artistic dedicat muzicii improvizatorice. Manifestare insolită a efemerului, captat şi păstrat prin intermediul tehnicii dintr-un studio de înregistrări pentru sistemul vostru emoţional auditiv, e o poză de grup supraexpusă la care ne propunem să reflectăm altfel de fiecare altă dată când cântăm. Prin SOARE STANIOL, Maria Balabaş, Mihai Balabaş, Călin Torsan şi Gabriel Bălaşa, certifică posibilitatea de a fi liber ca parte a unui grup, simt sunetul ca iniţiator al unei comunicări artistice adevărate şi, în general, experimentează cu posibilitatea existenţei timpului auditiv ca Ecuaţii, Inghiţituri, Lacrimi, Mere roşii, Dimineţi de miercuri, Ceasuri cu cuc fără cuc, Nume proprii sau Avânt-care-să-facă-parte-d
De când există pe scena muzicală autohtonă, Avant’n’Gard a participat la festivaluri precum Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi (2010, 2011), Sibiu Jazz and More (2011), Noaptea Muzeelor(2011), Street Delivery (2010, 2011), Bran Castle Fest (2010) şi a susţinut concerte în spaţii precum Art Jazz Club, Green Hours, Control Club, Shift Pub, Moskva Caffe (Oradea), Sala de lectură Teatrul Act etc. Radioul naţional croat le-a dedicat două emisiuni, difuzând în întregime albumul bootleg Peisaj pictat în ceai, lansat în 2010. În 2012 Avant’n’Gard a participat la celebrarea internaţională Art’s Birthday, eveniment organizat de grupul Ars Acustica afiliat EBU.
SÂMBĂTA SONORĂ este un program iniţiat de Jumătatea plină împreună cu Centrul Naţional al Dansului Bucureşti şi susţinut de Keep on Printing şi CORCOVA.
Parteneri media:
Radio România Cultural, Feeder.ro, Liternet.ro, Tataia.net şi Freshgoodminimal.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)