Lumea e impartita intre aia care stau in spatele netului si cunosc realitatea, si aia care stau in spatele realitatii si inventeaza netul.
Ceva trendy si urban face parte din a doua categorie. E un blog pe care l-am redescoperit azi, plin de povestiri urbane despre consumatorii de clubbing si fenomene asociate, care o ard pe tot felul de substante.
E atat de minimal si expeditiv in stil, si atat de cinematic, de parca autorul ar fi varsat un text de scenariu BD care isi asteapta ilustratorul (
Milosz, this one is for you: it could be the next
hardcomics, if you manage to find a
Sorina or
Sinboy, you name it, to draw. Or maybe not).
Povestirile si relatarile despre universul interior al (foarte) tinerilor consumatori de clubbing, internet 2.0 (de la filesharing la hi5), precum si despre dramele subculturale si tripurile fantastice ale acestora sunt la fel de des intalnite pe net si afara lui cum sint mamutii skinhead in troleibuz, dar ce face
Speis aici e mimesis de mare clasa, poate cu zece clase peste sarcasmul lui
Vlad Warmer scuipat peste clubosfera.
Nu stiu daca autorul - pe nume Speis (aparent un tip din Ferentari) - e un antropolog deghizat in clubber, care studiaza realitatea nocturna undercover, sau daca e un clubber cu talent scriitoricesc pierdut in fata boxelor. Nu stiu nici daca e in tripuri ketaminice sau e doar intr-un anturaj din care se inspira la greu; sper sa reuseasca sa mai posteze (nu a mai facut-o din noiembrie anul trecut), si daca a ajuns la dezintoxicare sa isi gaseasca un ilustrator care sa puna pe hartie povestile lui.
E savuros. Nu ma mai lungesc, redau mai jos ultima povestire (
Marcel si drujbele porcine), si recomand
Calistrat si hipsterii netrebnici (partea I si
partea a II-a). E material de studiu pentru oricine viseaza la o teza de doctorat pe tema imaginarului clubberului de rand din mileniul tri. Where's your head at?
<<De
data aceasta, intrarea nu și-a mai făcut-o flashy ca ultima dată, a
ales să fie mai discret. A luat-o pe jos prin parc, căci s-a gândit că o
plimbare prin natură nu are cum să-i facă decât bine. I se părea ciudat
că la ora aia, era totuși trecut de 11, erau atât de mulți copii
neînsoțiți. Dar nu era treaba lui, în curând se va distra ca în
vremurile bune. La intrarea în arene era o coadă imensă. Se aşeză la
capătul ei şi îşi aşteptă răbdător rândul. Era foarte entuziasmat.
Scoase din buzunarul de la spate pachetul de Parliament şi îşi aprinse o
ţigară. În jurul lui nişte băieţi jucau leapşa, iar puţin mai în spate
câteva fete jucau şotron. Se uită un pic ciudat la ei, dar nu băgă de
seamă. Urma să-i vină rândul. În spatele lui doi tineri, unul cu o șapcă
pe al cărei cozoroc scria ”swag” iar celălalt la cămașă și cardigan
aveau un fel de discuție despre căcat și pișat, dar n-a înțeles foarte
bine despre ce era vorba. Într-un fel era mai bine, căci părea foarte
scârboasă. Asemenea oameni n-ar trebui lăsați liberi in societate, se
gândi el.
Plăti
brățara și în sfârșit intră la arene, pregătit de party. Era multă lume
în jur, câteva fete leșinate pe la intrare, dar era ok, asta însemna ca
petrecerea e frumoasă, hardcore, cum îi place lui. Își cumpărase un
pill de care a auzit că e bombă, bun rău. Trebuia să-l ia cât mai
urgent. Dar înainte, se duse până la toaletă să se verifice un pic în
oglindă, să vadă dacă mai avea același swag. Își luă mersul de boss și
intră lejer în baie. Acolo, însă nu-i veni să-și creadă ochilor ce se
întâmplă. Un tânăr cu o mască de gaze pe față lovea cu un târnăcop o
chiuvetă. I se făcu frică și a vrut să părăsească cât mai repede locul,
dar totuși îl rodea curiozitatea.
”Men, de ce dai cu târnăcopul în chiuvetă?” îl întrebă Marcel de la o distanță considerabilă.
”Boss taci, că vine dropul. Are you ready for the ruffneck bass?” și cu încă o lovitură de târnăcop distruse chiuveta.
Marcel
ieși stupefiat din toaletă, înghiți pillul repede și se duse să
danseze, poate își va mai reveni puțin. Muzica era cu mult diferită față
de când a fost el ultima oară. Acum parcă cineva tăia un porc cu o
drujbă, dar totuși lumea dansa. Nu că lumea n-ar fi diferită. Se aștepta
ca pe asemenea muzică hardcore să vada numai puștani la hanorace,
tatuați, rași în cap, cu rasta, cu creste dar nu. Toți erau îmbrăcați la
4 ace, băieții la pantofiori, cămașă, cravată, sacou, fetele pe tocuri,
fustițe scurte. Se simțea ca într-un club de fițe, totuși muzica era
demonică rău. Era convins că se făceau exorcizări pe piesele ăstea sau
că deținuții erau torturați pe ele. Dar asta e până la urmă, vremurile
se schimbă, muzica se schimbă, oamenii se schimbă. Dacă tot e aici și
are la bord un pill, de ce să nu se distreze? Așa că se duse până la
bar, comandă niște vodka și se puse pe dans.
Pillul
strașnic își făcu efectul. Era bubuit bine. Combinat cu atâta alcool,
de-abia se mai putea ține pe picioare, așa că ieși puțin din cort ca să
se așeze pe un scaun ceva, să fumeze o țigară și să-și revină. Își
scoase pachetul și constată cu stupoare că era gol, nu mai avea nicio
țigară. Trebuia să facă ceva, trebuia să se calmeze. Ce noroc că lângă
el se afla o doamnă trecută bine de 40 de ani, dar elegant îmbracată, ce
îi ținea capul copilului ei în poală.
”Mă scuzați că vă deranjez, dar aveți cumva o țigară?„
”Scuze puișor, dar nu fumez. Totuși, cred că are fiul meu. Cătălin, mamă, ai și tu o țigară pentru nenea?”
”Uhm...Da...” spuse Cătălin cu bale la gură. Scose de la spatele blugilor pachetul de țigări fără să se ridice.
Marcel îl luă frumos, scoase o țigară și o aprinse.
”Mulțumesc, uitați aici pachetul, că văd că fiul dumneavoastră se simte cam rău. Dar ce a pățit?”
”Aaaa...nimic
grav. A luat niște ketamină deși știa că e năzdrăvană rău și uite, că
acum s-a gherlit. Nu-i așa Cătăline, mamă, năzdrăvană rău ketamina aia,
ți-a zis și tati să nu mai iei că îți strici toată petrecerea. Uite,
acum a intrat headlinerul și îi pierzi setul. Data viitoare să iei și tu
pill ca nenea sau magic ceva să ai energie.”
”Să
aveți grijă de el, doamnă. Sunt mulți nebuni aici, nu știi niciodată
peste cine dai. Mulțumesc încă o dată pentru țigări și petrecere plăcută
în continuare.”
”Cătăline mamă, salută-l pe nenea. Uite ce cumsecade e.”
”S...Salut fra...”
De-abia
după ce a intrat în cort, și-a dat seama Marcel de cele văzute. O mamă
era cu fiul ei la arene, fiu care era pe ketamină iar aceasta avea grijă
de el. Mai mult de atât, l-a sfătuit să bage pill sau magic, și de unde
știa ea, că el era pe pill, oare era atât de evident? Până la urmă, era
totuși mort. Oh doamne, ce deveniseră arenele ăstea?>>
