20130329
Fresh sound: Cristi mic si Cristi mare. Ambient hipster hop surpriza.
3,2,1 si: primavara asta n-o sa vina doar cu ploi care curata praful din bucuresti spre umplerea cu noroi a rigolelor ci si cu Silent Strike & Kazi Ploae intr-o formula septica pentru hiphopul romanesc pe care il spala putin de impuritatile din spatele blocurilor cu "Silent Regis EP", o solutie unica de sans-serife, poza artsy, titlu englatin (unde Regis vine de la Regis Osmund, aliasul literar al lui KP) si clean production. piesa de mai sus e unul din extrasele castigatoare de pe EP, restul pieselor se pot asculta pe pagina asta de youtube. pana acum fuziunile si hibridizarile s-au facut intre hip si groove in underground (norzeatic si khidja: aici acum) sau intre EDM si hop in mainstrem (puya cu eli si hora), but don't start a war out of it. ca in vremurile murdare ale hip-hopului, fac un apel catre cititorii blogului de fatza, care nu prea gusta ce vine din zona de bass/hip hop/low culture, sa nu se alieneze ca am scris de kazi ploae si de silent strike, iar pe fanii norzeatic, kazi ploae si puya sa nu arunce cu molotovuri in commenturi din cauza alaturarii de mai sus. ce mai, varianta asta de ambient hipster-hop e unicat pe aici, si suna chiar bine. blablabla... mare lucru, nu-i mare lucru. boingbumchak o saluta.
Lansare Silent Regis EP - bucurești - 11 aprilie : facebook event
Lansare Silent Regis EP - Cluj - 13 aprilie : facebook event
Mp3 Download : bananasociety.ro
Kazi Ploae
pe facebook
pe blogspot
Silent Strike
Rec/Mix/Master - Benzen
Foto : Claudiu Cobilanschi http://www.cobilanschi.ro/
primit colet autechre si scrisorica hot casandra
chestia cu trackurile tzaraite lunar pe conturi sociale pentru arousal of interest pare biletul platit de producatori ca sa se asigure ca li se vand biletele la giguri si concerte in noul mediu real-virtual in care ne fâtzâim. pana si holograf stie asta (sau era vorba de florin salam, nu-mi aduc aminte). anyway, mai sunt unii care nu respecta regula si joaca la cantitate mare. dupa cum arata inbox-ul meu, autechre si-a scos noul album si mi l-a varsat intr-un minut in mail. e mai putin idmist si glitchuit, dar tot nu ma prind in ce context functioneaza muzica lor. piesa de mai jos, la 12:20 arata ca autechre se tin inca bine chiar intr-un tunel de sunet facut dintr-un track de tobe cu un reverb luuuuuuuuung cat o nava de catedrala catolica, cu frumuseti pasagere. astept momentul cand o sa primesc discografii intregi trimise de pe youtube.meanwhile, hot casandra, proiectul lui paul ballo (ex-drummer kumm, go to berlin, the amsterdams) care vroia mai demult sa devina vlad nanca cand va fi fost sa se fi facut mare (va place viitorul anterior din romana?), va sustine un concert la londra. pentru ca paul sta si lucreaza la londra. m-am gandit sa pun afisul din i-scrisorica anuntatoare primita de la hot casandra fiindca am un prieten in londra. da. alex, daca esti liber si ai chef, poate dai o tura si faci o relatare despre comunitatea de synth driven underground pop romaneasca din capitala insulei. si poate iti notezi cate din influentele astea gasesti la hot casandra: simian mobile disco, ladytron, boy eats drum machine, air, turboweekend, francis harris, veto, mike and the mechanics and misstress barbara (merge si pe genul cate asemanari si deosebiri exista intre). cheers.
20130328
Fresh sound: Peripatetic - Standpoint
Standpoint, noul melancholic tour de force de la Peripatetic: ze bounce, ze violins, ze crescendo, ze hard drums, ze soft voice - toate artileria grea e pe pozitie. soundul a crescut brusc de la prima la aceasta a doua piesa cu o dimensiune neasteptata de stadium like si are totusi aceeasi amprenta personala unica care nu se rezuma la timbrul vocii. nu s-a hotarat inca pentru live, deocamdata e o fantomatica energie virtuala online, da' eu, daca as fi in locul ei, as scoate tot albumul piesa cu piesa si clip cu clip, dupa care as face un live elaborat direct pe stadion, as gothic as it gets. cine o sa o vada, dupa ce ascultat-o, n-are cum sa n-o iubeasca (uite ca e aici si ultimul element din reteta succesului de mainstream).
daca ma gandesc bine, nu stiu ce imi doresc mai mult: albumul/live-ul sau noul clip. cred ca de la mad man n-am mai asteptat urmatorul episod cu atata simpatie. clipul pentru noua piesa e promis, o sa vina si, ca sa ii raspund lui vlad, da, imi place piesa, dupa cum mi-a placut si am sustinut proiectul Peripatetic dinainte sa se cheme Peripatetic. with/without a standpoint. jonctiunile astea intre o formatie vizuala teleportata intr-o instanta audio all in one: o singura persoana, o ea, self taught in computer DAW, care compune, scrie versuri, canta si aranjeaza track cu track ma dau pe spate. it's a gift, unul rar pe aici prin underground. dar ce zic underground, in curand Peripatetic, cu a doua difuzare pe Radio Guerrilla, va iesi foarte repede din schema wannabeilor, se simte/se vede aici networkul din spate. (iar promovarea, hmmmm, aici bullshitul cu independenta isi inghite propriul bullshit; cre'ca cine vrea sa treaca dincolo de linia dintre obscuritate si notorietate trebuie sa se gandeasca si la alte metode decat cele social -media- democratice).
o sa regret succesul ei viitor si apropiat, se stie ca cine ajunge in mainstream nu mai apare decat sub forma de interviuri glossy, mici cancanuri, barfe despre relatii si recomandari tip bravo, cel putin in presa romaneasca (pentru maria din elvetia asta ar fi o veste buna). asta e, boing bum-chak o sa isi faca si o rubrica glossy, cu dedicatie. keep on standpointing.
20130326
status lung din statusuri scurte cu minuscule si stelute
* publicatiile offline sunt energofage. recent l-am vazut pe zoltan varga - autorul blogului deascultat din timisoara, veteran la anonim tm - scriind pe pressalert. foarte bine, doar ca numarul postarilor a scazut proportional pe blog. cine intra in malaxorul semnaturilor de rubrici mici si generaliste isi pierde energia pentru lucruri mai detaliate. same with me cu dilema si sapteseri. plus ca publicatiile offline don't pay back. nu ca ar avea prea mult de platit, dar macar asa. si inca un plus-minus: cand te inghesui intr-un numar fix de caractere, uiti ce vroiai sa spui, amputezi ramificatiile gandurilor si ideilor, ramai cu un schelet de gandire, si pe urma uiti sa gandesti si ti se taie si de scris.
*articolul cu independentii din dilema veche a fost interesant nu prin ce a iesit ca material, ci prin ce a scos la suprafata. mi-e frica sa trag concluziile si aici, ca si in ziar. s-au stricat niste relatii incipiente pe teme de orgolii personale prostesti. de fapt am intalnit mai mult orgoliu manifest decat am intalnit intr-o viata, in special la unul din starurile origami sound, gen "i know best so who the f@#$ are this anonyms". anonimii fiind cei care au raspuns la chestionar. sorry guys. arrr-ta. am o mancarime pe creier, o mancarime usor murdaricioasa si cred ca putin galbuie, dar nu chiar fluo, de care nu mai pot sa scap dupa ce am terminat-o cu articolul. si se fac deja doua luni.
*treaba asta stangista cu muzika ka si forma de rezistenta e un bullshit de care nu stiu de ce m-am atasat asa. din interviurile si chestionarele luate, nimeni nu are o pozitie fata de establishment, ba mai mult, lentila asta a facebookului si a social media are un punct orb pentru mainstream: pur si simplu considera ca nu mai exista, so why bother?
*m-am uitat recent pe afisele festivalurilor de muzica electronica de prin tara: niciunul dintre corifeii undergroundului de internet si dintre capii afiselor de la evenimentele de aici din bucuresti nu apare prin tara. in schimb ii vezi peste tot pe gojira, roa, suie paparude, silent strike... deci un mainstream lectronic tot exista, si la el tot au pus umarul mijloacele traditionale dah comunikare catra masa. cine nu isi face bagajul si nu incepe sa puna muzica prin barlad, dorohoi, tecuci si drobeta turnu-severin nu o sa lase multe urme in perceptiile romaniei aleia conectata prin mp3iurile din telefoane la muzika kare se vehiculeaza prin mainstreamul urban si asa zis sub-urban. (ah, ce categorii penibile pentru o tara care e de fapt jumate rurala si jumate urbanizata cu forcepsu'). de ex., baietii de la o.s. mai au mult de lucru pana sa ajunga sa aiba, pentru romania asta lectronica, influenta unui singur gojira sau silent strike. si multi altii de pe dambovita. s-a zbarlit cineva?
* asa ca influenta capitalei e minora. de aproape pare ceva mare si efervescent, dar multele likeuri de pe page-uri artistilor de pe aici nu ajung ca sa schimbe ceva (decat foarte putin) prin tara. de ce ar schimba? social media e in romania o izolare insulara impotenta in a suplini infrastructura absenta. e din cauza ca nu avem autostrazi? imi ziceam mai demult ca nu exista techno-pop fara autobahn. revin la gandurile de altadata.
*tot din ciclul ce mai face tara, am descoperit niste putine saituri/bloguri care se ocupa cu muzica. am descoperit ce inseamna un ton al vocii provincial si mi-am dat seama ca si boing e la fel de provincial: sa te plangi, sa iti doresti unificare, sa vrei mai mult, sa propui, sa faci ca electroblog, sa trezesti constiinte, sa iti bantuie duhul lui mihai viteazu prin taste visand la compilatii interjudetene si sa mori taiat in paispe de boierii care credeai ca te sustin.
*apropo, nu mai exista bloguri de muzica electronica in romania. oamenii s-au orientat spre congregatii platite si platforme care au agregat pana la jde mii de likeuri si fani. mohicanul asta numit blogger e un dinozaur trist, si erbivor pe deasupra. il inteleg pe paul de ce zicea ca i se pare ca nu mai functioneaza formatul. agregator de informatie nu mai merge, agregator de emotii, de visceral si afront (vezi vice, vlad stoian, avec.ro, the chronicle, sub25), asta e cheia. rip electroblog, chestionabil, freshgoodminimal, boingbumchak (a, nu stiati ca mortii vorbesc?)
*am inteles finally si ce vor (in teorie) artistii de la bloggerii disparuti: nu recenzii, ci preluari si amplificari. pe omul care face muzica il hraneste emotia si feedbackul din timpul marelui joc de amplificari grosiere si subtile care se cheama concert: sparti de volumul si corpul sonor in care se scalda si el si publicul, cu emotii amplificate de la unul la altul de o parte a pupitrului, dincolo spre cealalta parte si inapoi pana, intra emotional in feedback loop. poti sa compari asta cu un review care iti diseca muzica in absenta muzicii? pe artist il intereseaza sa fie promovat, sa fie invitat, sa cante, sa isi ia portia de energie financiara si emotionala din feedback loopurile create intre public, bar, boxe, microfoane, si mixer si sa mearga mai departe. ce atata vorbarie?
*nu stiu ce *#*$ am facut si am pierdut punct ro-ul din coada si m-am ales cu blogspot. mai bine.
*articolul cu independentii din dilema veche a fost interesant nu prin ce a iesit ca material, ci prin ce a scos la suprafata. mi-e frica sa trag concluziile si aici, ca si in ziar. s-au stricat niste relatii incipiente pe teme de orgolii personale prostesti. de fapt am intalnit mai mult orgoliu manifest decat am intalnit intr-o viata, in special la unul din starurile origami sound, gen "i know best so who the f@#$ are this anonyms". anonimii fiind cei care au raspuns la chestionar. sorry guys. arrr-ta. am o mancarime pe creier, o mancarime usor murdaricioasa si cred ca putin galbuie, dar nu chiar fluo, de care nu mai pot sa scap dupa ce am terminat-o cu articolul. si se fac deja doua luni.
*treaba asta stangista cu muzika ka si forma de rezistenta e un bullshit de care nu stiu de ce m-am atasat asa. din interviurile si chestionarele luate, nimeni nu are o pozitie fata de establishment, ba mai mult, lentila asta a facebookului si a social media are un punct orb pentru mainstream: pur si simplu considera ca nu mai exista, so why bother?
*m-am uitat recent pe afisele festivalurilor de muzica electronica de prin tara: niciunul dintre corifeii undergroundului de internet si dintre capii afiselor de la evenimentele de aici din bucuresti nu apare prin tara. in schimb ii vezi peste tot pe gojira, roa, suie paparude, silent strike... deci un mainstream lectronic tot exista, si la el tot au pus umarul mijloacele traditionale dah comunikare catra masa. cine nu isi face bagajul si nu incepe sa puna muzica prin barlad, dorohoi, tecuci si drobeta turnu-severin nu o sa lase multe urme in perceptiile romaniei aleia conectata prin mp3iurile din telefoane la muzika kare se vehiculeaza prin mainstreamul urban si asa zis sub-urban. (ah, ce categorii penibile pentru o tara care e de fapt jumate rurala si jumate urbanizata cu forcepsu'). de ex., baietii de la o.s. mai au mult de lucru pana sa ajunga sa aiba, pentru romania asta lectronica, influenta unui singur gojira sau silent strike. si multi altii de pe dambovita. s-a zbarlit cineva?
* asa ca influenta capitalei e minora. de aproape pare ceva mare si efervescent, dar multele likeuri de pe page-uri artistilor de pe aici nu ajung ca sa schimbe ceva (decat foarte putin) prin tara. de ce ar schimba? social media e in romania o izolare insulara impotenta in a suplini infrastructura absenta. e din cauza ca nu avem autostrazi? imi ziceam mai demult ca nu exista techno-pop fara autobahn. revin la gandurile de altadata.
*tot din ciclul ce mai face tara, am descoperit niste putine saituri/bloguri care se ocupa cu muzica. am descoperit ce inseamna un ton al vocii provincial si mi-am dat seama ca si boing e la fel de provincial: sa te plangi, sa iti doresti unificare, sa vrei mai mult, sa propui, sa faci ca electroblog, sa trezesti constiinte, sa iti bantuie duhul lui mihai viteazu prin taste visand la compilatii interjudetene si sa mori taiat in paispe de boierii care credeai ca te sustin.
*apropo, nu mai exista bloguri de muzica electronica in romania. oamenii s-au orientat spre congregatii platite si platforme care au agregat pana la jde mii de likeuri si fani. mohicanul asta numit blogger e un dinozaur trist, si erbivor pe deasupra. il inteleg pe paul de ce zicea ca i se pare ca nu mai functioneaza formatul. agregator de informatie nu mai merge, agregator de emotii, de visceral si afront (vezi vice, vlad stoian, avec.ro, the chronicle, sub25), asta e cheia. rip electroblog, chestionabil, freshgoodminimal, boingbumchak (a, nu stiati ca mortii vorbesc?)
*am inteles finally si ce vor (in teorie) artistii de la bloggerii disparuti: nu recenzii, ci preluari si amplificari. pe omul care face muzica il hraneste emotia si feedbackul din timpul marelui joc de amplificari grosiere si subtile care se cheama concert: sparti de volumul si corpul sonor in care se scalda si el si publicul, cu emotii amplificate de la unul la altul de o parte a pupitrului, dincolo spre cealalta parte si inapoi pana, intra emotional in feedback loop. poti sa compari asta cu un review care iti diseca muzica in absenta muzicii? pe artist il intereseaza sa fie promovat, sa fie invitat, sa cante, sa isi ia portia de energie financiara si emotionala din feedback loopurile create intre public, bar, boxe, microfoane, si mixer si sa mearga mai departe. ce atata vorbarie?
*nu stiu ce *#*$ am facut si am pierdut punct ro-ul din coada si m-am ales cu blogspot. mai bine.
20130321
Droict - Kuiper Belt (Local Records, 2013), albumul de debut al autorului blogului Boing Bum-Chak
Am bucuria sa va invit sa ascultati si aici Droict - Kuiper belt, proaspatul meu album de debut (neaparat in boxe mari sau la casti mari, in nici un caz laptop speakers sau in-ear plate). E o raritate domesticita pusa pe tava ascultatorilor si un fel de ultimul mohican in materie de atasament pentru un anume fel de a face si de a asculta muzica.
In entuziasmul lansarii, comunicatul s-a umflat in sine de ineditul momentului si merita si el imblinzit pentru a oferi un context pasnic pentru un EDM cald si melodic, cu mici experimente de productie si de constructie ascunse in trackuri, dar per total facut cu ideea de radio friendly in minte. Si in general prietenos cu cine are rabdare sa il cunoasca.
Kuiper Belt este o lansare masiva de techno autohton in termen de sound, idei, durata si hibridizari. In fiecare piesa un corpus hipnotic de hookuri melodice, beaturi disecate si sample-uri de o frumusete grotesca e facut sa intre in coliziune cu loopuri pret-a-porter alese cu grija din marea masa inflationista de dj tools generata la nivel global. Elementele structurale ale pieselor se misca mereu inainte dar se intersecteaza dupa cicluri atipice creand momente marete si surprinzatoare. Folosind un arsenal sonic restrans filtrat emotional de experienta de clubbing primitiv a sfarsitului anilor '90, Droict creeaza un sound puternic, cu accente dark, uneori disfunctional si disonant si totusi jucaus, cald si melodic. Titlul albumului face referire la masa de obiecte trans-neptuniene de la periferia sistemului planetar, un straniu gunoi solar de dincolo de planete. Nu e clar pentru cine a fost facut, sau unde se asculta cel mai bine, dar daca astfel de oameni si locuri exista, e neaparat sa fie descoperite. Sau poate este doar pentru clubul din capul nostru. Droict este un proiect al autorului blogului boingbumchak.ro."
Merita spus ca genul de techno promovat de Droict in Kuiper belt nu e un techno construit din acumulari de ritmuri si staze in asteptarea climaxurilor, desi pastreaza ceva din tehnica constructiei progresive pregatitoare a orgasmului care nu vine niciodata. (De fapt vine, dar sub alta forma). Nu e o serie de piese DJ Tools, gata bune de mixat, ci un conglomerat de corpuri sonore mai mult sau mai putin cizelate care si-au capatat ritmurile si autonomia proprie. Sint doua piese care ies din schema: Dwarf planet si Reservoir drops. Daca prima e cea mai kraftwerkiana si disonanta dintre toate, a doua cea mai lunga piesa de pe album, un miniset in sine, avand nu mai putin de 16 minute! E cea mai tripanta piesa dintre toate si cea mai incapatanata in a nu evolua decat pe mici paliere ritmice si de ambianta, si cea mai ambitioasa incercand sa ramana interesanta pe toata lungimea ei. Nu stiu daca a reusit, pe mine ma baga de fiecare data intr-un wormhole: dupa ce o ascult, niciodata nu ies la fel din ea, si nici nu stiu unde. Ca de altfel tot albumul.
Vorba unei prietene care m-a sustinut enorm prin cel mai frumos feedback pe care l-am primit vreodata: va doresc auditie si tunneling placut. Sa intrati si sa iesiti din Kuiper belt ca printr-un wormhole, mai bogati dupa ce ati contemplat ramasitele exploziei sonore initiale, numita techno-ul primitiv al anilor '90 combinat cu sensibilitatea cuiva care nu l-a cunoscut direct, ci si l-a imaginat prin nenumaratele replici care au ajuns pana aici.
Artwork & Graphic Design by Bogdan Lupescu
Master by Alien Pimp
Provoked by Grolsch
20130312
"The center of bass music is in your chest" - an interview with Alien Pimp, the mastermind behind DubKraft Records 6th anniversary
Silviu Costinescu aka Alien Pimp has
been succesfully running DubKraft Records since 2006, he is one of the
few guys who achieved something in electronic music and seems to have
made the right choice when he left Romania to establish in Spain and to
promote his vision, dreams and love of bass music and people.
I've always been impressed by the quality of his production and the energy levels flowing out of his music; recently I've had the opportunity to know him from a different perspective, which revealed a very patient and demanding guy when it comes to the quality of material he puts his hands on as a professional. (Him being the master engineer of my debut album, and I can tell he did magic with the tracks.)
For the last weeks he has been very busy preparing the launch of "DubKraft Records: 3 more years", but he found the time to discuss with me about his evolution, bass music, accomplishments and visions.
You can listen the album from the player bellow and support the artists by buying it (good news: you can buy a physical CD from here on Amazon!)
I've always been impressed by the quality of his production and the energy levels flowing out of his music; recently I've had the opportunity to know him from a different perspective, which revealed a very patient and demanding guy when it comes to the quality of material he puts his hands on as a professional. (Him being the master engineer of my debut album, and I can tell he did magic with the tracks.)
For the last weeks he has been very busy preparing the launch of "DubKraft Records: 3 more years", but he found the time to discuss with me about his evolution, bass music, accomplishments and visions.
You can listen the album from the player bellow and support the artists by buying it (good news: you can buy a physical CD from here on Amazon!)
"If they can do it, I can do it."
First of all, happy anniversary for the first six years of DubKraft Records! Or should I say SoundKraft Records? Which one was the first? Please describe a little bit the family of labels you currently run?
Thank you! The anniversary was actually last autumn, but back then I was trying to make an honest buck producing a massive concert for the EU in Bucharest. That work sponsored the anniversary CD and all the buzz you hear now. Better later. Heh, SoundKraft was once upon the time, but it seems it left a mark. DubKraft is its heir and there's also the False Flag Operation sublabel, currently in cue, but when I'll press "Play" again it's gonna rock your world!
I always think: if they can do it, I can do it. Do I need to do it? Is it worth to do it? Apparently it's all I really care doing, apart from actually creating stuff. The network built itself naturally, in time, based on mutual need for collaboration and support.
When you left Romania (how long ago, by the way?) how you envisioned your future as an electronic music artist in Spain and how it turned out to be? You go to Barcelona knowing what you wanted to do with your life or it was a universal conspiration?
I left Romania about 5 years ago, looking forward to a more sunny and less tensed place, with a more progressive environment for my work. I ended up in the major city with the least music venues and bass music promoters in EU. It's like back in time, compared to the fervent scene in Bucharest now, constantly evolving. But I took it like a chance for a new start in the shadows of the palms, with the salty sea breeze in my face. Probably in Berlin I would've prospered more, but here I am happy and I think I have earned a little place of my own in the scene here. I am not looking at my artistic future in terms of career and achievements. I look at it in terms of being happy with my contribution to this world and with the support i'm getting. Now I don't think I'm in full balance, very few people in my position are, but I know I did my best and the results were more consistent than the average.
By the way, you're a professional musician, meaning you earn your life out of music only, isn't it? Do you run the label by yourself, meaning networking, PR, booking, recording, mixing and all the stuff?
Most of what I do is music/art related, but I survive exactly because I don't rely on just one skill or trade. In music industry I have played almost all positions you can think of, I've tried anything I could, sometimes simply for the sake of experience and learning. Also had jobs and endeavours in a few other fields. In one year I can have a dozens of different jobs/positions/projects/responsibilities. This label can't support "physical life" yet. So I can't afford much collaborators, I outsource as little as possible in order to survive. I've seen these times coming long ago and I've trained myself way ahead, so, with a significant deal of sweat and time, with much support and understanding from the amazing artists we work with, we're still here, stronger than ever.
Is there any DubKraft night anywhere in Barcelona? Or do you have a residency somewhere? Please tell us your most important venues you played.
There isn't a regular night, just occasional one night stands. We're also part of the crew that carries the Terra events, not sure if any other promoters represent simply for bass right now in Barcelona, anyway, we're among the few still holding. We have many plans, but not sure if the world is ready for them. I've played a little bit of everything around here, from Razzmatazz to art galeries and smelly pubs.
You activate in the electronica music field under various monikers: Alien Pimp, Sonic Tonic, Marginal. It's a case of multiple personalities, multifaceted ego or you feel you're living at the intersection of different universes and you choose to play a different role under a different name for each one of them?
I released music under much more monikers. The alias doesn't reflect the physical identity of the author, but the conceptual identity of the project. E.g. Alien Pimp is the one who brings a superior way of pimping, at energetic and emotional level. As opposed to the general perception, which is our reality projected into space under the form of a green little man covered in bling. First you get amused by your own projection of it, then maybe you get in touch with my alien perspective on it. Marginal is the under-dog that makes the difference. In reality not an uderdog, but within its own artistic paradigm it is whatever it wants to be. And so on...
"Bass music it's not a genre, same way not collecting stamps is not a hobby."
Though you mentioned countless time that you don't stick to a single electronic music genre, it seems you're mostly on the bass music side. How do you explain this constant relation you have with bass culture?
Bass music, as I've been pushing it for the last 3-4 years, it's not a genre, same way not collecting stamps is not a hobby. Bass music is all electronic music built on a fat layer of bass. It encompasses all genres and unites all music on a different criteria: ground-shaking, chest rattling bass is what we prefer. Not what we're limited by. That's exactly why the name is not more specific than this.
There's a funny transition from the B movies vocal excerpts used in early drum&bass music to the current almost omnipresent random pitched post-burial kind of treating vocals. It seems this effect introduced the voice as a way to humanize bass music and to add it a, let's say, more feminin, if not androgin side. What do you think of those small transitions that made bass music what it is today as opposed to what used to be in the jungle/ragga era?
I don't have time for this, I don't participate in these cycles anymore, I just absorb and use anything that helps a track achive what i want it to achive (originality included). Anyway, whatever rocks your boat, means are irrelevant, i only care of the final product. Make sure it's worth people's time.
What you mean by cycles?
It's a loop: one dude comes up with the new trick, then it gets milked to death, then everyone gives up on it, then a new generation re-discovers it, then...
I can't afford to have these fads dictating my artistic decisions, that's a job for my inspiration, my mood and my instincts.
What I always do, what the label's motto says: "Bass, Spirit, Character". But also tried to remind of the past and give hints about the future.
I saw a Chilian (Dimito), a Bulgarian (Balkansky), a Romanian (Vlad Onu).. who are the others? It's like a reunion of most talented outernational bass music artists, most excentric in terms of country of origin?
Hehe, Dimito is a friend from Barcelona who's just exploring life in Chile now. One of the most promising new names in our camp. We are more global than the NWO, baby!
Speaking of origins, where's now the centre of bass music?
The center of bass music is in your chest.
Now, I know it's a silly question to ask an electronic music artist what this or that tunes means, 'cause one can't translate logically and rationally all the feelings, thought and small decisions that make a track comes to life. But, for the exceptionally track Constantin Brancusi, what was the context?
It's a combination of many things that contributed to this outcome, many difficult to explain indeed. I kinda modeled that track the way I imagine him modelling clay or rock. I resonate a lot to his aesthetics. I am very visual, 3d visual. And, as a discrete wink from the universe, the day I made it public was just before his b-day, it just happened, I was unaware of it at the time.
The only form of resistance against consumerism is not consuming more than you really need. The rest is marketing. Bass music tries to resist boring shit and party poopers. Maybe.
Any trip advices for electronic music fans, to Spain, to inner self or whatever important destination?
Yes, go to Spain, to inner self or whatever important destination. The more you move, the more you interact, the more you learn, the more you understand, the better you can harmonize with the Universe. Experience is the only aquisition that constantly keeps growing in value.
"The only thing I have ever wanted to accomplish: to create thousands of interactions that generate deep emotions and thoughts."
What's your biggest achievement? And the biggest disappointment?
Biggest achievement: waking up from the mass halucination called human culture and finding some inner peace. Biggest disappointment: how humans fulfill their potential.
What do you think you've accomplished these years (in terms of sound, personal development, gigs, line-ups, connections etc.)?
The only thing I have ever wanted to accomplish: to create thousands of interactions that generate deep emotions and thoughts, improvement, and the sensation of quality time.
How do you see the evolution of clubbing relating to bass music and to EDM in general?
Highly connected to the social and personal evolutions. Which are generally involutions right now.
Any suggestion for the newcomer artist wanting to make a career out of music?
Define career and see if it's what you really need. Then build it like a track, so you can make music out of your career. Alien pimping.
What are you're plans for the future?
To live more in the present.
If you're kind to say something to our/your readers?
Fight what you don't like by supporting more what you like.
Thank you for the interview!
You could've spent this interview time watching TV. You have voluntarily contributed value by chosing otherwise. Big up and much thanks for that!
More info on:
20130307
Muzica romaneasca: de la slagar, dozator si revolta, la hituri
Muzica romaneasca: de la slagar, dozator si revolta, la hituri
Buna trecere in revista a evolutiei muzicii romanesti si al scurtului drum de la Mamaia la Edward Maya via baietii de cartier, cu interviuri ale unora dintre actorii principali: Teicu, Duta si Deliric1.
"Este 14 iulie 2010: se sinucide Madalina Manole. Moartea „fetei cu parul de foc” marcheaza un dublu sfarsit tragic: se incheie, acum, un destin personal dramatic, dar ia sfarsit si un destin colectiv. In mod simbolic, fara exagerare, la acea data se poate scrie si certificatul de deces al muzicii usoare romanesti, dupa ani grei de agonie. Gestul extrem al unei artiste ce odata a cunoscut succesul in inselatoarea industrie a muzicii, dar care in anii 2000 trecuse intr-un con de umbra, nu face decat sa arate ca muzica a mers la fel ca societatea romaneasca.
De la „Magistrala albastra”, la folkul „Cenaclului Flacara” si la odele de la „Cantarea Romaniei” in comunism, s-a trecut rapid, dupa 1989, la dozatorul TEC, la razvratire si zvarcoliri si s-a ajuns, azi, la un produs de export consistent, desi dezbracat de limba romana." (via Romania de la zero).
20130224
Boing Bum-Chak in Sapte Seri
In 2013 am inceput o colaborare cu Sapte Seri, gasiti in numarul aparut vineri un articol despre fenomenul Discotecă (creatia lui Coughy, Batiscaf si Sillyconductor), o reluare prescurtata a articolului despre Peripatetic aici, si pe viitor cand nu va iese in drum revista, cautati pe pagina rubricii Boing Bum-Chak.
20130221
Norzeatic: "Tot ce am făcut ţine de un “underground sufletesc” – o trăire, o libertate interioară"
 |
| Photo by Liviu Albei aka Vlahu |
Chiar daca relatia mea neevoluata cu hip-hop-ul romanesc e de tip ureche ciulita la versuri in care vad un El Dorado de bogatii sociologice cu care as face o avere de analize pe Boing Bum-Chak (m-am abtinut, din fericire sau nefericire, pana acum), ea se datoreaza celui care acum se numeste Norzeatic, pe care l-am cunoscut in 1999 sub numele de Vexxatu Vexx, cand lansa un album istoric (Veriga lipsa), cu deocamdata irepetabila piesa in romanes Ec, Dui, Trin Me Dusmanonghe.
De atunci lucrurile s-au schimbat subtil si radical: dupa ce a facut o revolutie in hip-hop, Vexxatu a facut o revolutie cu el insusi si s-a transformat in Norzeatic, iar ultimul sau album "Exercitii pe ritm de pace" a fost desemnat in Dilema Veche drept unul dintre albumele anului 2012.
Cam asta e, pare ca sensul schimbarii trebuie indreptat spre interior si da rezultate mai bune chiar si in exterior. Cam asa predica poemic Norzeatic, pe linia lui Gil Scott-Heron, in Revolutia proprie : ne-am obisnuit de la jurnalisti sa auzim multa critica sociala care de fapt nu a schimbat nimic. E plina lumea de declaratii de intentie, manifeste, platforme program etc. care au vrut sa schimbe ceva, cand de fapt primul lucru pe care trebuia sa il schimbe, de mii de ori mai benefic pentru toti, era propriul autor.
Zicea un slogan pus intr-o semnatura electronica a unui client cu care am lucrat vreo doi ani in urma: "cel mai puternic mod de a schimba lumea este sa introduci povesti in ea". Probabil ca asta face si Norzeatic, povesti cu poezia strazilor exterioare si a aleilor interioare, de notatie si conotatie sociala, povesti cu oameni de p-acilea, si mai putin povesti cu utopii si idealuri sociale/estetice care s-au prabusit si se prabusesc in praf rand pe rand. Mai ramane un singur lucru.
Interviul dat de Norzeatic pentru Veioza Arte completeaza raspunsurile pe care le-a dat pentru articolul Ziua independentei din Dilema Veche.
1. Ce arie de expunere ai in prezent si spre ce tinzi (local, national, european, international)? In ce locuri concertezi de obicei si unde ti-ar placea/ti-ai dori sa fii invitat sa participi?
Aria mea nu e condiţionată de graniţe, ci de răspândirea limbii române. De exemplu, de curând am cântat pentru prima data la Chişinău, dar n-aş spune c-a fost în străinătate – ţine tot de spaţiul limbii române. Am evoluat şi în deplasare, în Germania, la un festival internaţional, şi sunt calificat universal: repertoriul meu include texte în rromani, engleză, am cunoştinţe de japoneză deci există potenţial, în plus pregătesc un text în limba gimnastică şi mă interesează modurile de comunicare extraterestre.
2. Cum ai ajuns sa intri in circuitul muzical in care evoluezi in prezent?
M-a introdus Orlando, un vecin de bloc. El era afiliat, trăgea în studio, mergea în cluburi. Asta era prin 94-95. Mai departe am mers pe pana mea.
3. Cum iti promovezi muzica si cum te promovezi ca artist? Descrie te rog toate canalele si mijloacele folosite, de la cele formale (comunicate presa, agentii PR etc.) la cele informale (fb, bloguri, twitter, myspace etc.).
Încerc să aduc informaţia acolo unde publicul s-o poată accesa atunci şi atât cât vrea, fără promovare agresivă sau excesivă. Am un site, un cont de Facebook, canale de YouTube şi SoundCloud, deci cine mă caută ştie unde să mă găsească. Pentru evenimente am un mailing list şi trimit invitaţii pe Facebook. Sunt propriul meu producător, manager, PR, A&R, label owner şi contabil.
4. Albumele/piesele tale au fost publicate prin intermediul unor case de discuri sau indendent sau in regie proprie? Care e aportul adus de networkul de productie si de distributie in care evoluezi muzicii pe care o faci?
În anii ’90 am avut contracte de impresariat şi producţie cu o casă de discuri care scotea doar casete, dar între timp mi-am revenit, mi-am schimbat identitatea şi am luat calea independenţei. Am făcut totuşi un deal de distribuţie cu un label, pentru ca şi aceia care citesc doar o revistă şi vizitează o singură librărie să aibă acces la muzica mea.
5. Consideri ca expunerea ta unui public mai larg ar fi sau nu benefica pentru evolutia ta ca artist? Poti sa argumentezi pozitia ta?
De principiu ar fi doar benefică, fiindcă sunt purisan şi ştiu cum să fac ca publicul mainstream să nu mă tragă după el. Totuşi, prefer un public restrâns şi pregătit unuia mare şi diluat. Am avut concerte cu 30 de “cunoscători” cu o atmosferă mult mai vie decât la evenimente cu sute de oameni care nu ştiau cum să ia muzica mea.
6. Ce inseamna pentru tine artist independent si muzica independenta? Care este relatia acestora cu undergroundul si cu mainstreamul?
Independent e cel a cărui artă nu depinde de nimeni. Poţi avea contracte, casă de discuri – atâta timp cât nimeni nu îţi induce/recomandă/impune/ ce să faci, e OK. E foarte bine când artistul are acces şi la alte pârghii – producţie, management – atâta timp cât acest control îi protejază arta. Când business-ul devine prioritar, osia trece de car, iar materialul devine precar.
7. Evoluezi in perimetrul de manifestare al cuiva care a decis sa ramana in underground in opozitie cu mainstreamul sau al cuiva care considera ca undergroundul e o perioada de tranzitie la mainstream si ca incadrarile sunt fluide si nu te intereseaza decat sa te exprimi? De ce?
Sunt două componente: una de sound şi una de acoperire. În ceea ce priveşte soundul, eu am ţinut tot timpul de underground – experiment, reinventare, verticalitate. Legat de acoperire, de ceva vreme sunt într-o zonă “între” – am un public restrâns, format din cunoscători, dar care creşte treptat, de curând am avut şi piese la radio, deci sunt pe o cale de mijloc care-ţi oferă ce-i mai bun din ambele lumi: din underground – respectul, publicul avizat şi lipsa de compromisuri, iar din mainstream – banii, faima, fetele frumoase etc.
Ar mai fi încă ceva: tot ce am făcut ţine de un “underground sufletesc” – o trăire, o libertate interioară. Nu-mi doresc să fac parte din ceea ce e acum mainstream, ci mai degrabă sunt unul dintre cei care încearcă să schimbe polii.
8. Ai avut tendinta sa exprimi o pozitie sociala prin muzica ta sau doar una estetica si functionala?
Ambele, în paralel, în funcţie de situaţie.
9. Cum te situezi si cum iti faci cunoscuta pozitia fata de mainstreamul muzical romanesc actual? Ai avut luari de pozitie, formale (publicatii si site-uri de profil) sau informale (pagina proprie de facebook, twitter, myspace sau comentarii online)? Situarea ta in underground si perceptia ta ca artist independent este ea insasi o astfel de pozitie?
M-am lansat la mijlocul anilor ’90 în plin boom al mişcării hip hop de la noi, când opoziţia underground-mainstream era un subiect mult disputat. Obişnuiam să teoretizez în piese legat de aceste aspecte. Acum nu mă mai preocupă atât de mult această dualitate, aş vrea să schimb lucrurile prin ceea ce fac eu, şi întrucât n-am legătură cu mainstreamul – de ce-aş intra acolo?
Interesante sunt problemele care ne scapă în timp ce urmărim lumea mainstream, fie aspirând la ea, fie criticând-o.
10. Cum te raportezi la popcultura contemporana romaneasca si de aiurea? Esti critic, integrator, te infuenteaza, nu te intereseaza, aspiri sa intri in ea etc.? Cum argumentezi?
Din când în când mai iau contact cu ea, fără să vreau sau atunci când iau mostre, fiind lucrez în manieră hip hop şi fac sampling – idei, sunete, fapte şi aşa mai departe. În rest trăiesc în lumea mea, paralelă cu toate astea.
20130128
Maria Balabas (Avant'N'Gard): "Încerc să conștientizez din ce în ce mai clar rolul pe care artiști și oameni ca mine trebuie să-l joace și care sunt mijloacele de a face acest lucru cât mai dedicat, sincer, hotărât, eficient"
Cand am citit prima data chestionarul completat de Maria Balabas pentru Ziua Independentei din Dilema Veche m-am gandit ca este un exemplar manifest de pus in rama - manifest in sensul avangardei clasice - asa cum rar se mai verbalizeaza in ziua de azi.
Cititi si veti fi de acord ca ideea se potriveste cu numele formatiei in care activeaza Maria (Avant'N'Gard) si ca da, in aparenta raspunsurile se pot constitui intr-un manifest. Dar, dupa ce in veti citi si reciti, va veti da seama ca spre deosebire de manifestele revolutionare care denunta o stare de lucruri exterioara, fiind indiferente de fapt la miscarile cuantice ale starilor sufletesti si dialectica riguroasa a asumarii unei evolutii interioare, raspunsurile de mai jos sunt mai putin denunt si incercare radicala de a schimba ceva exterior, cat o enuntare reper a traseului de urmat intr-o explorare a unei realitati interioare particulare, miscare ce devine de fapt obiectul actului artistic.
Mi-am amintit si de un concert la care Maria a fost invitata (Nu&Apa Neagra si Mircea Florian) si de cat de atins am fost atunci de felul in care acest parcurs interior este revelat apeland la modalitati de exprimare stereotipe (cum era bunaoara monologul vorbit din mijlocul multimii, ce lua forma unui interviu/marturisire tip reportaj radio, avand insa continutul halucinant al asocierii libere de trairi si staze intime care de fapt nu isi gasesc niciodata locul in discutiile noastre cotidiene).
Am avut dreptate sa il consider extra-ordinar, este intr-adevar iesit din schemele cotidiene, dar nu este un manifest, decat in masura in care sinceritatea si transparenta abordarii rationalizate in felul in care o face Maria poate fi urmat, la o adica, si de altii.
Mi-a fost greu sa pun un citat in titlu, cel mai potrivit ar fi ca titlul sa fie constituit din toate raspunsurile de mai jos; l-am ales insa pe cel care mi se pare ca o imbraca cat mai bine pe Maria, cel care fixeaza o tinta si o directie, lasand insa toate lucrurile nespuse (ocolisurile tainice ale devenirii - daca nu vi se pare prea pretioasa exprimarea) acolo unde unde ele raman sa fie descoperite.
1. Ce arie de expunere ai in prezent si spre ce tinzi (local, national, european, international)? In ce locuri concertezi de obicei si unde ti-ar placea/ti-ai dori sa fii invitat sa participi?
Acționez atât ca artist solo, cât și cu grupul Avant’n’Gard, dedicat muzicii improvizate, cu un sound psihedelic-ambiental. În această formulă am început să fim invitați la festivaluri naționale (SIMN, Bookfest, Astra Film Festival, Sibiu Jazz and More, Street Delivery etc) și concertăm în cluburi, în ceainării, în librării, oriunde ni se deschide o ușă. Mi-aș dori ca Avant’n’Gard să fie invitat în festivaluri internaționale pentru a dezvolta colaborări cu alți artiști și pentru a intra într-un circuit mai amplu, care-ar putea constitui o motivație puternică pentru continuitatea grupului. Un început există – am participat la Art’s Birthday 2012 (eveniment EBU), radioul național croat ne-a difuzat discul Soare Staniol și un concert etc. Ca artist solo am performat în Belgia și Olanda, am o piesă pe compilația internațională Framework 250, editată de ResonanceFM, dezvolt instalații bazate pe field recordings și voi participa în proiectul Sounds of Europe. Deocamdată încerc să dezvolt un teritoriu artistic puternic personalizat care cred că, firesc, va dezvolta pe parcurs tipul de expunere care-i va fi caracteristic.
2. Cum ai ajuns sa intri in circuitul muzical in care evoluezi in prezent?
Sound-ul și conceptul Avant’n’Gard s-au decantat pe parcurs, fără strategie. Sunt 4 ani de când grupul concertează și de când căutăm felurite mijloace de a atrage public înspre muzica noastră. La început cântam pentru un grup de prieteni, pe parcurs grupul s-a mărit, am început să acordăm noi încredere acestei formule și să o promovăm. Fiind vorba de muzică experimentală (să-i zicem), deci de un teritoriu nu tocmai popular în România, circuitul muzical nu este atât de larg. Pas după pas, cântând și vorbind despre muzica noastră, am cunoscut oamenii care se află în centrul mișcării și care susțin acest fenomen, implicit, acordându-ne și nouă încredere.
3. Cum iti promovezi muzica si cum te promovezi ca artist? Descrie te rog toate canalele si mijloacele folosite, de la cele formale (comunicate presa, agentii PR etc.) la cele informale (fb, bloguri, twitter, myspace etc.)
Avant’n’Gard are o pagină pe facebook (www.facebook.com/avantngard), conturi pe soundcloud.com și un cont myspace neactualizat. Pentru invitatii la concerte utilizez aproape exclusiv rețeaua de contacte facebook a mea personală și a organizatorilor. Lansarea albumului Soare Staniol a fost promovată mult mai larg – radiouri, site-uri specializate, organizatori multipli care s-au implicat în distribuția informației. Eu sunt cea care concepe comunicatele de presă (uneori compuse într-un limbaj lejer) și care creează și flyerele evenimentelor. Nu cred că muzica noastră are nevoie de agenții de PR.
4. Albumele/piesele tale au fost publicate prin intermediul unor case de discuri sau indendent sau in regie proprie? Care e aportul adus de networkul de productie si de distributie in care evoluezi muzicii pe care o faci?
Toate cele 3 albume Avant’n’Gard de până acum (Peisaj pictat în ceai, Soare Staniol, Colinde netemperate) au fost publicate independent, fără label. Am colaborat pentru Soare Staniol cu o casă de discuri pentru distribuție națională.
5. Consideri ca expunerea ta unui public mai larg ar fi sau nu benefica pentru evolutia ta ca artist? Poti sa argumentezi pozitia ta?
Pentru tipul de muzicalitate dezvoltat de Avant’n’Gard cele mai potrivite sunt concertele cu un public restrâns, până la 50-60 de oameni, dar care să aibă posibilitatea de a se concentra asupra muzicii. Una dintre probleme ar fi aceea că, dacă crește numărul de concerte, nu crește neapărat numărul celor care vor participa. În acest sens, mi-aș dori ca publicul să devină mai larg și mai diversificat. Expunerea în concerte în fața unui public mai mare (100, 200 de oameni) este potrivită pentru anumite performance-uri, uneori derulate tot sub titluatura de Avant’n’Gard, dar în colaborări, cu sound mai agresiv, mult mai accentuate ritmic și mai puțin libere ca formă.
6. Ce inseamna pentru tine artist independent si muzica independenta? Care este relatia acestora cu undergroundul si cu mainstreamul?
Singura cale de a scoate un album ca Soare Staniol a fost aceea a auto-finanțării. Albumul a fost primit foarte bine de critica națională și internațională de profil. Din punct de vedere economic însă, lucrurile se mișcă foarte greu pentru astfel de producții. Pe de altă parte, albumul cuprinde exact muzica noastră, așa cum suna ea la momentul respectiv, ceea ce este minunat. și, mă gândesc, un artist independent își asumă tot ceea ce-nseamnă gesturi radicale de curaj și de eliberare de constrângeri, creându-și propriul limbaj și o personalitate mult mai puternică.
7. Evoluezi in perimetrul de manifestare al cuiva care a decis sa ramana in underground in opozitie cu mainstreamul sau al cuiva care considera ca undergroundul e o perioada de tranzitie la mainstream si ca incadrarile sunt fluide si nu te intereseaza decat sa te exprimi? De ce?
Evoluez ca artist preocupat de anumite stări sufletești imposibil de exprimat altfel, de libertatea de expresie a eu-lui prin sunet și prin cântatul împreună cu alții, de ieșirea din cotidian prin forța actului „de a face muzică”. Îmi asum cu totul această direcție de gândire și de existență, devenind pe parcurs conștientă de faptul că mă încadrez într-o anume nișă, dar cu corespondențe în aproape fiecare colț al lumii. Imperfecțiunile deliberate, lipsa de cenzură pe ritmică și sunet, avalanșele verbale, melodiile lipsite de eroism sunt doar unele dintre modalitățile manifeste prin care, până acum, am descoperit că poți atinge starea de libertate a conștiinței, comunicarea cu grupul, ruperea de clișee, precum și alte lucruri mult mai mărunte dar minunat de importante. Nu gândesc în termeni de underground și mainstream, ci mai degrabă pun în balanță cultura, disponibilitatea sufletească și intelectuală a publicului pentru a face ca astfel de statement-uri artistice să devină prezențe mai importante în viața sa.
8. Ai avut tendinta sa exprimi o pozitie sociala prin muzica ta sau doar una estetica si functionala?
Cred că nu există granițe perfecte între abordarea estetică și poziția socială a unui artist. Tipul tău de expresie se află în echilibru cu funcția socială pe care ți-o întrevezi. Am cântat la un moment dat pentru o audiență foarte mare, îndemnând la rezistență în fața mesajelor propagandistice. Am făcut-o cu convingere și simțind în chiar momentul de pe scenă că am o mare responsabilitate. Cum totul era improvizat, forța respectivului concert a fost parcă mai mare, fiind parte perfect integrată în atmosfera festivalului, declanșând o reacție puternică în cei care ne-au ascultat. Cu un tip diferit de convingere, cu o interiorizare mai mare și cu o sensibilitate declanșată aleatoriu de orice amănunt, vorbesc/cânt despre lucruri abstracte, momente de intuiție, oameni etc.
9. Cum te situezi si cum iti faci cunoscuta pozitia fata de mainstreamul muzical romanesc actual? Ai avut luari de pozitie, formale (publicatii si site-uri de profil) sau informale (pagina proprie de facebook, twitter, myspace sau comentarii online)? Situarea ta in underground si perceptia ta ca artist independent este ea insasi o astfel de pozitie?
Fiind și jurnalistă încerc, prin tot ceea ce fac, să susțin un anume tip de selecție muzicală și, bineînțeles să sprijin artiștii pe care-i consider relevanți. Emisiuni de radio (Dimineața crossover, Generația sonoră), articole în presa scrisă (Dilema Veche, Tataia, jazz.ro) etc. Fac parte din Asociația Propuls, al cărei scop este promovarea muzicii contemporane și din grupul Ars Acustica afiliat EBU. Desigur, acțiunea mea artistică în sine, este un statement și, în același timp, o radicalizare a plasării pe coordonata socială.
10. Cum te raportezi la popcultura contemporana romaneasca si de aiurea? Esti critic, integrator, te infuenteaza, nu te intereseaza, aspiri sa intri in ea etc.? Cum argumentezi?
Unele lucruri sunt îmbucurătoare în popcultura autohtonă. Multe albume, trupe cu un sound din ce în ce mai calitativ, colaborări. Dar încă ducem o mare lipsă de curaj și de discernământ. De aceea sunt foarte puțini artiști pe care-i admir și la care mă raportez. Încerc să conștientizez din ce în ce mai clar rolul pe care artiști și oameni ca mine trebuie să-l joace și care sunt mijloacele de a face acest lucru cât mai dedicat, sincer, hotărât, eficient.
20130121
Firebinteanu: "mai lasă-mă cu underground-ul si cu independenta - muzica bună se face cu bani multi, cu producatori, cu public in delir..."
Fierbinteanu canta demult, canta fusion, spre experimental pop, cu elemente de electronica, si, cel putin pentru autorul blogului, au intrat in radar odata cu castigarea concursului de remixuri la Dvorak, organizat de Centrul Ceh (din pacate piesa nu mai este pe soundcloudul institutiei, asa ca cereti-o daca vreti sa o ascultati). Si mai cu seama cu ocazia participarii la unul dintre evenimentele simultane desfasurate in Bucuresti la Centenarul Cage inchipuit de Sambata Sonora.
Cristian apare pe scena si in proiectul Plurabelle, si as zice ca e foarte ironic, si autoironic si ludic si spontan si hiperbolic, atat in muzica cat si in realitate (desi inca nu ne-am cunoscut personal). O sa pastrez insa toate calificativele pentru recenzia albumului The beauty of music pe care l-am primit prin posta si care, ca sa zic doar putin, e o mare surpriza din toate punctele de vedere (in primul rand pentru ca mi-a parvenit ambalat frumos in tipla, lucru care nu mi s-a mai intamplat de cand eram mic!)
Cristian a raspuns intrebarilor din chestionarul trimis pentru articolul cu independentii din Dilema. Cu un trademark propriu, Fierbinteanu style.
1. Ce arie de
expunere ai in prezent si spre ce tinzi (local, national, european,
international)? In ce locuri concertezi de obicei si unde ti-ar
placea/ti-ai dori sa fii invitat sa participi?
Aria de expunere
este destul de mica, sublocala. As vrea sa ajung la una cat mai mare,
dar pentru asta e nevoie de 2 lucruri: muzica buna si management bun.
Eu nu pot decat sa incerc sa ma ocup de prima parte. Am cantat de
doua ori in Control, de cateva ori la Green Hours, de doua ori in
Praga (cat de bine a fost!) si de doua ori la Street Delivery. In
rest, cluburi si galerii mici (unde e superb, bineinteles).
2. Cum ai
ajuns sa intri in circuitul muzical in care evoluezi in prezent?
E mult spus
circuit muzical. Am ajuns sa cant in locurile acestea dand cateva
mailuri si un link catre o inregistrare decenta. Domnii de acolo au
fost atat de politicosi incat au spus "Dom'le, suna OK, hai".
3. Cum iti
promovezi muzica si cum te promovezi ca artist? Descrie te rog toate
canalele si mijloacele folosite, de la cele formale (comunicate
presa, agentii PR etc.) la cele informale (fb, bloguri, twitter,
myspace etc.).
Raspunsul corect
si sincer la intrebarea "Cum iti promovezi muzica si cum te
promovezi ca artist?" este, in cazul meu, "nicicum".
Sigur, am pus cateva cantece pe fierbinteanu.com,
facebook.com/fierbinteanumusic, pe youtube.com/user/fierbinteanu
- dar asta face oricine si nu e suficient. Consider ca un manager bun
si dedicat, care are multe relatii formale si mai ales informale,
poate face minuni apropo de promovare si de succesul oricarei
intreprinderi artistice. Iar daca artistul e bun, cu atat mai bine. E
o banalitate ce am spus, dar este adevarat. Asa functioneaza domeniul
asta. Eu nu sunt un manager, absolut deloc. Am nevoie de un manager
la fel de bun la manageriat pe cat sunt eu de bun la muzici - nu e o
lauda, e constatarea unei lipse. Rezultatul ar fi briliant, va
asigur. As fi un Anthony and the Johnsons al Carpatilor. Revenind,
subliniez si semnalez public in cazul meu lipsa unui manager.
4.
Albumele/piesele tale au fost publicate prin intermediul unor case de
discuri sau indendent sau in regie proprie? Care e aportul adus de
networkul de productie si de distributie in care evoluezi muzicii pe
care o faci?
Raspunsul este:
"atat de independent incat putem spune ca inca nici nu au fost
publicate". In cele cateva cazuri in care oamenii au ascultat in
masina cate un disc facut cadou reactiile au fost foarte frumoase.
Numarul de accidente auto a scazut drastic. Dar, din nou, promovarea
nu e domeniul meu. Si nu se poate vorbi despre "aportul adus",
e gresit.
5. Consideri
ca expunerea ta unui public mai larg ar fi sau nu benefica pentru
evolutia ta ca artist? Poti sa argumentezi pozitia ta?
Pai e normal sa
fie benefica expunerea catre un public cat mai larg. Da, cu cat mai
multi spectatori, cu atat mai bine. Reactiile sunt mai multe,
impactul este mai mare. Sau, de ce nu, esecul mai rasunator. De
fiecare data cand au venit multi oameni reactiile au fost foarte
bune, pentru ca am cantat cu pofta. Lucrurile sunt simple: daca
publicul intelege si apreciaza, sta si aplauda. Si, eventual, vine si
data viitoare. Daca nu intelege despre ce e vorba, daca este de
parere ca esti slab, pleaca. E simplu si dur. Dupa cel mai recent
concert din Control, unde lumea a parut a avea o reactie chiar buna,
s-a scris pe bloguri despre mine, deci expunerea este benefica
6. Ce inseamna
pentru tine artist independent si muzica independenta? Care este
relatia acestora cu undergroundul si cu mainstreamul?
Artist
independent e atunci cand nici o publicatie de muzica nu scrie despre
tine, nu te cheama nimeni sa canti nicaieri, nicio casa de discuri nu
te vrea si, mai ales, nu te difuzeaza nimeni pe Radio Guerrilla. Iar
tu, in timpul asta, incerci sa faci o melodie buna si constati cu
stupoare ca de patru luni muncesti zi de zi la asta si inca nu suna
pe cat de bine ai vrea. Si nici cu sexul nu stai grozav. Iar despre
relatia cu undergroundul si cu mainstreamul, numai eu știu ce e în
sufletul meu, încât nici nu-mi mai vine să zic nimic!
7. Evoluezi in
perimetrul de manifestare al cuiva care a decis sa ramana in
underground in opozitie cu mainstreamul sau al cuiva care considera
ca undergroundul e o perioada de tranzitie la mainstream si ca
incadrarile sunt fluide si nu te intereseaza decat sa te exprimi? De
ce?
Evoluez in
"perimetrul de manifestare" al cuiva caruia ii place foarte
mult sa faca melodii, sunete si texte, sa le inregistreze, sa le
modifice si sa le schimbe, sa le finalizeze si sa le puna pe internet
sau pe discuri. Dar, mai ales, sa faca acest lucru live, in fata unor
oameni care il vad si il asculta. Daca la final oamenii sunt
incantati (si au fost cateva momente in care a parut ca asa a fost),
atunci e perfect, se inchide cercul, actul are sens si relevanta
pentru cei din jur. A avea o formație
este, vezi rocambolesque.ro, turbionar, galactic, universal,
hiperbolic, acid orgasmic, fantastic, turbat, total şi superb. Dacă
te şi place lumea, eşti chiar foarte fericit în viaţă. Și până
la urmă, mai lasă-mă cu underground-ul și cu independența -
muzica bună se face cu bani mulți, cu producători, cu public in
delir, cu băutură, cu femei, cu droguri, cu lupte de câini, cu
excese, cu voodoo, cu reproșuri, cu manageri infractori dar
pricepuți. Uite la Robin and the Backstabbers!
8. Ai
avut tendința să exprimi o poziție socială prin muzica ta sau
doar una estetică și funcțională?
Da, recent am
cântat (urlat) live, într-o melodie a formației Plurabelle, un
refren care suna așa: "We wanna change the world", repetat
de vreo opt ori. E social? E suficient? Nu m-a crezut nimeni, normal.
Dar sper ca pe viitor sa am din ce in ce mai multe ocazii sa fiu
social, mai ales ca am cateva idei superbe in acest sens.
9. Cum te
situezi si cum iti faci cunoscuta pozitia fata de mainstreamul
muzical romanesc actual? Ai avut luari de pozitie, formale
(publicatii si site-uri de profil) sau informale (pagina proprie de
facebook, twitter, myspace sau comentarii online)? Situarea ta in
underground si perceptia ta ca artist independent este ea insasi o
astfel de pozitie?
"Mainstreamul
muzical romanesc actual" e un concept similar, pentru mine, cu
autostrazile din Romania. Hai mai intai sa avem autostrazi si
mainstream si apoi vorbim. Sunt social, nu?
10. Cum te
raportezi la popcultura contemporana romaneasca si de aiurea? Esti
critic, integrator, te infuenteaza, nu te intereseaza, aspiri sa
intri in ea etc.? Cum argumentezi?
Ma raportez
intr-un mod foarte personal. Mi-ar placea sa fac niste coveruri in
stil Ion Dolanescu sau Cristi Minculescu la piese respectabile de la
My Morning Jacket, Radiohead, Grimes sau chiar Seal. Nu glumesc,
habar nu aveti cat de monumental poate sa sune! Apropo de critic si
de integrator, o mamica ingrijorata mi-a spus ca fiul ei si colegii
lui asculta LaLa Band. Eu i-am spus ca vin The Ex in Control, ca
Sambata Sonora il aduce pe Jaap Block, ca ii poate vedea pe
Tuxedomoon. Nu ii mai descriu reactia. I-am spus atunci ca tocmai a
fost reeditat tot Beatles-ul pe vinyl, intr-o editie exceptionala.
S-a bucurat pentru mine.
In rest, totul e
superb, a face muzica e chiar foarte foarte frumos si va urez cele
bune si sa veniti sa ne vedeti live, sa va luam piuitul.
20130116
Topul rock al muzicii electronice romanesti din 2012
Imi pare rau ca Muzici si Faze nu mai este activ de vreo trei ani. Sint acolo excelente interviuri de pus la arhiva. Ca si recenziile si prezentarile de artisti scrise aplicat si cu seriozitate, ca orice treaba facuta rock.
Totusi la inceput de an Muzici si Faze reinvie in online prin topul anual realizat pe baza materialelor primite la redactie. In acest top intra, ca intr-o arca a unui nea noe carpatino-pontic, toate genurile de muzica supravietuitoare sau victorioase dupa trecerea prin rigurosul filtru critic (invizibil) aplicat de cei patru muzicologi apocaliptici. E un deliciu.
Minirecenziile albumelor sunt niste rulouri de sushi muzicologic asezonat din destul cu un wasabi subiectiv extrem de picant. Va asigur ca puteti sari peste castigatori, sunt mai interesante albumele care nu primesc eticheta de trecere ("Oxigen") pentru ca ele beneficiaza de pana ascutita a autorilor, in formulari memorabile.
Am extras numai albumele electronice din topul redutabililor rockeri si au iesit doar titluri admise cu mai multa sau mai putina indulgenta in categoria "Azot" si codasele din categoria "Alte gaze", dupa cum urmeaza:
1. Makunouchi Bento - Rinbo (ep) - (7,5 p din 10 - pe care le iau doar Luiza Stan & Pedro Negrescu - locul 25 in top general)
2. Cycler- Polymath (6,7 p, loc 40 in top general)
3. Dan Habarnam - From the known (6,5 p, loc 44 in top general)
4. Makunouchi Bento - Rinbo remix box ni (6,5 p, loc 45)
5. Silent Strike - Singularity (6,4 p, loc 47)
6. Makunouchi Bento - Rinbo remix box ichi (6,3 p, loc 49)
7. Premiesku - Indirect (6,2 p, loc 50)
8. Intrinsec - Demos (6,2 p, loc 51)
9. Subcarpati - Underground folclor (5,7 p, loc 60)
9. Vlad Caia - Projections (5,6 p, loc 61)
10. Norzeatic & Khidja - Caravana PM-AM (5 p, loc 74)
De aici incolo incep gazele neidentificate:
11. Fanas - Fire de iarba (4,8 p, loc 79)
12. Alien Pimp - Human Farming (4,7 p, loc 83)
13. Cristi Cons - Duette (4,7 p, loc 84)
14. Badsector - Blueprint (4,3 p, loc 93)
15. Yvat - Collider (4,3 p, loc 94)
16. Lemmy Caution - Dissection (4 p, loc 98)
17. Plurabelle - Money, Blood & Light (3,9 p, loc 100)
18. Casetofoane - Eelctromagnetic (1,1 p , loc 114)
Mai raman doua trupe cu care sa se ajunga la un TOP 20 Rock al muzicii electronice. Una ar fi Coughy, cu un mare semn de intrebare despre absenta de pe site. Cealalta, nu stiu.
Sa nu credeti insa ca Muzici si Faze uraste computer music/laptop music/EDM per se. In topul pe 2010 The Model lua 9,3 p pentru Love songs for robots, iar in 2011 KarpovNotKasparov ocupa locul 14 cu 8,4 puncte in categoria "Azot". Cititi si topul din 2011 (si pe toate celelalte din anii precedenti cand aveti timp, sunt foarte amuzante si ireverentioase) si raspundeti-mi si mie la o intrebare care ma bantuie de vreo doi ani: cum si de ce au ajuns Contorsionist ("geniu pustiu") si Hipdiebattery ("detinatoare de device-uri") in tocatorul Muzici si Faze?!?
20130113
Makunouchi Bento: "Incet incet, independenta artistica se detaseaza de legaturi cu underground / mainstream"
 |
| Foto: Madalin Gageanu |
Articolul din Dilema Veche a fost o scurta si incompleta radiografie a ce intampla in muzica independenta din Romania construita pe baza unei anchete pe care am realizat-o prin intermediul unui chestionar, care sa ne ajute sa nu facem literatura fara sa investigam ce cred cu adevarat actorii implicati. Era simplu sa luam niste nume, si sa le potrivim intr-o seama de cuvinte cu constructii pretioase ca sa para ceva intelectual. Am vrut sa fim onesti fata de obiectul analizei noastre.
Cat priveste independenta in muzica, e dificil sa analizezi si sa circumscrii aspectele legate de aceasta. Exista o bibliografie legata in special de muzica indie, de unde a si pornit termenul, dar nu mai e de actualitate in contextul promovarii online de azi. Si nu e bibliografie romaneasca. Am vrut sa mai vedem daca exista inca acel reflex pe care il aveau trupele de punk fata de hegemonia rockului corporate, daca mainstream vs underground inseamna acum ce insemna atunci, daca exista o pozitie asumata si constienta fata de ce se intampla acum in Romania pe zona de broadcasting, care e relatia comercial-underground samd.
Poate ca intrebarile au fost dintr-o zona care nu face obiectul reflexiei cotidiene ale creatorilor independenti, poate ca au fost uneori usor intelectualizante, motiv pentru care toata zona de indie-rock de la noi a preferat sa nu raspunda, ca si unele nume din hip-hop. Dar tocmai pentru ca au fost asa, anoste pentru unii sau altii, cred ca e prima data cand cineva din mediul artistic muzical tanar de la noi a fost pus in situatia sa isi clarifice fata de sine problematici destul de complexe si sa le faca publice. (Fara Dilema Veche nici nu ar fi fost posibil ca acest context sa apara; Dilema Veche este o institutie).
Ne-au raspuns multe trupe, si, pentru ca spatiul din Dilema Veche nu permitea, voi publica raspunsurile fiecaruia dintre cei care a considerat ca aparitia acestora ar aduce un plus acestei dezbateri (daca se poate vorbi de asa ceva in peisajul media din Romania online si offline, deocamdata impermeabil la problematici care sa nu fie din zona glossy, can-can sau politic).
Incepem cu Makunouchi Bento, trupa din Timisoara creditata ca una dintre primele care a facut IDM la noi, avand in componenta pe Qewza (Valentin Toma) si Waka X (Felix Petrescu), co-fondatori ai de-acum fostului TMBase.
In numele trupei a raspuns Valentin Toma.
1. Ce arie de expunere ai in prezent si spre ce tinzi (local, national, european, international)? In ce locuri concertezi de obicei si unde ti-ar placea/ti-ai dori sa fii invitat sa participi?
Aria cu siguranta este foarte larga, internationala, desi "densitatea populatiei" in aceasta arie nu e neaparat ridicata. Cu toate ca eram cu un picior in scena locala, prin apartenenta la organizatia TMBase (ai carei co-fondatori am si fost) si care a fost o platforma pentru aparitii scenice in Timisoara - celalalt picior l-am avut mereu pe internet, in lumea netlabelurilor. Inca de cand am demarat proiectul, pe la inceputul lui 2001, am avut releasuri gratuite la netlabeluri - o zona de care Romania nu era deosebit de constienta la vremea respectiva - si in felul asta ne-am dezvoltat o audienta internationala poate chiar mai solida decat cea locala. Muzica noastra (experimentala, electronica, ambientala, cinematica) este un limbaj universal, nu are de ce sa ramana intre granitele Romaniei, mai ales ca nu e limitata nici de versuri in limba noastra. Concerte am avut mai mult in Romania, pentru ca neavand mare potential comercial si public foarte larg, le e mai greu promoterilor din alte parti sa ne aduca... dar am avut totusi cateva iesiri in Germania, Ungaria, Spania si Slovacia. Ne-ar placea sa cantam oriunde in lume, unde este public interesat de soundul nostru.
2. Cum ai ajuns sa intri in circuitul muzical in care evoluezi in prezent?
Dupa cum spuneam, in scena locala am intrat prin TMBase - o grupare prin care, incepand cu 1999 cand a fost fondata, ne ajutam si promovam reciproc, noi producatorii de muzica electronica din Timisoara. Pot spune ca datorita ei am reusit sa ne facem un nume in scena romaneasca, la inceputuri. Iar in scena netlabelurilor am patruns usor datorita lui Felix, care deja isi facuse un nume ca "Waka X" (sau waKa_x, cum ii placea sa scrie) si avea niste contacte. Apoi, cu releasuri la activ, a fost tot mai usor sa fim acceptati de cam orice netlabel contactam in acest sens.
3. Cum iti promovezi muzica si cum te promovezi ca artist? Descrie te rog toate canalele si mijloacele folosite, de la cele formale (comunicate presa, agentii PR etc.) la cele informale (fb, bloguri, twitter, myspace etc.).
Am fost tot timpul o trupa independenta, ce a functionat din hobby (unul foarte serios) si mare pasiune. Nu am avut niciodata PR, si probabil cele mai "serioase" aparitii in media mainstream le-am avut prin organizatia si festivalul TMBase, ce ajunsese la un anumit nivel - pentru care, jos palaria pentru UFO! Mai departe insa, in activitatea noastra ca trupa, ne-am promovat singuri, si prin intermediul aparitiilor la netlabeluri. Am avut pagina personala inainte de retelele de socializare. Apoi a urmat MySpace, acum e Facebook si Twitter (si YouTube). Am mai trimis mailuri pe la bloguri, reviste online, si asa mai departe. Facem singuri cat putem, in limita timpului disponibil, si incercand sa ne focusam totusi mai mult pe produs muzica - ca la asta suntem mai buni.
4. Albumele/piesele tale au fost publicate prin intermediul unor case de discuri sau indendent sau in regie proprie? Care e aportul adus de networkul de productie si de distributie in care evoluezi muzicii pe care o faci?
In prezent, datorita unor siteuri ca Bandcamp, este mai usor sa ne publicam singuri muzica intr-un mod calitativ, eficient si prezentabil. Am facut si asta deci, mai ales in contextul in care netlabelurile deja incep sa isi piarda din forta si semnificatie, in marea masa a traficului de muzica online. Intr-o vreme, ele reprezentau nucleul muzicii de pe internet - azi sunt foarte usor trecute cu vederea, din cauza avalansei de muzica gratuita (legal sau nu) ce se gaseste peste tot - si asta se simte si prin faptul ca au mai putina putere de promovare. As spune ca nu am avut o expunere considerabil mai mare prin optiunea de a ne scoate o parte din ultimele releasuri prin netlabel si nu 100% independent. Cred ca in prezent, interesul cel mai mare pentru promovarea muzicii noastre doar noi il putem avea. Si da, am aparut si la labeluri "fizice", insa doar cu piese pe compilatii (de exemplu compilatiile festivalului TMBase la Roton, o compilatie la labelul experimental Miasmah, si altele) - dar nu le consideram segmentul cel mai important din discografia noastra.
5. Consideri ca expunerea ta unui public mai larg ar fi sau nu benefica pentru evolutia ta ca artist? Poti sa argumentezi pozitia ta?
Expunerea la un public larg nu are cum sa nu fie benefica, publicul oricum se filtreaza. E o sansa ca muzica noastra sa fie auzita de oameni carora ar putea sa le placa, dar care nu ajung la ea. Nu am devia de la drumul, gusturile si principiile noastre pentru a ne largi publicul - pentru ca atunci pasiunea s-ar transforma intr-un job ca oricare altul, si nu avem nevoie: deja avem joburi. Singurele aspecte negative la un public tot mai larg sunt transformarea interactiunii artist-fan in "mahala" (cum vad la alti artisti ridicati din "underground") - dar asta se poate ignora usor daca nu esti cu nervii firavi - si starpirea intimitatii si a vietii private... si asta chiar nu e cazul la noi si muzica noastra, avem alt gen de public. Asa ca, daca se gaseste o solutie civilizata pentru expunerea noastra la un public mai larg, nu ne-am feri.
6. Ce inseamna pentru tine artist independent si muzica independenta? Care este relatia acestora cu undergroundul si cu mainstreamul?
Incet incet, independenta artistica se detaseaza de legaturi cu underground / mainstream. Desi pentru trupele foarte active, agentul si PR-ul sunt necesari, la capitolul raspandit si chiar vandut muzica, labelurile devin tot mai neimportante. Pentru multi artisti, independenta asta (de label) devine tot mai convenabila - si nici nu ma refer aici la trupe deja bine stabilite in mainstream (Radiohead, Nine Inch Nails), carora le-a fost foarte usor sa devina brusc independente si sa castige si mai bine. Marionetele (vedetele de plastic, care arata bine si canta hiturile concepute special pentru ele) depind de labeluri. Artistii care chiar scriu si canta, pot tot mai usor sa opteze pentru independenta, si totusi au sanse sa ajunga in mainstream. Cum internetul acapareaza tot mai mult atentia publicului, se diminueaza si puterea radiourilor, sau a labelurilor care-si platesc dominatia (si eliminarea tuturor ceilalti) in media.
7. Evoluezi in perimetrul de manifestare al cuiva care a decis sa ramana in underground in opozitie cu mainstreamul sau al cuiva care considera ca undergroundul e o perioada de tranzitie la mainstream si ca incadrarile sunt fluide si nu te intereseaza decat sa te exprimi? De ce?
In primul rand, eu cred ca de ani buni notiunile de mainstream si underground sunt in ceata si tot mai irelevante. In perioada in care accesul la public se facea doar prin canalele media majore (TV, radio, presa), si labelurile majore erau cele care acaparau toata piata asta, era usor de definit ce e mainstream si ce e underground. Azi, caile de acces catre public sunt mult mai largi si libere de astfel de monopoluri, asa ca nu mai exista un prag vizibil intre mainstream si underground. Exista toate valorile posibile, de la cateva unitati pana la sute de milioane, si in ce priveste numarul de fani, si vanzarile (desi astea din urma se diminueaza). Cine mai poate stabili pana unde e underground si de unde incepe mainstream? Mai ramane definitia undergroundului (gresita, as zice eu), ca atitudine si refuz de a face altceva decat simti doar pentru a atrage mai mult public si venit. Din punctul asta, da, putem fi numiti underground. Cata vreme definitia aia nu implica exact opusul notiunii de "comercial", in care faci intentionat muzica de cacat, doar cu scopul de a fi displacut de mase - pentru ca asta deja nu mai inseamna dragoste pentru muzica (sau arta in general), ci doar o ambitie de a demonstra ceva.
8. Ai avut tendinta sa exprimi o pozitie sociala prin muzica ta sau doar una estetica si functionala?
Noua ne place muzica, si arta in general, si asta am vrut mereu sa facem. Artistul, din pozitia de vorbitor cu audienta, de multe ori alege sa profite pentru a-si impartasi (sau impune...) propriile convingeri legate de lume, viata, politica, si asa mai departe. Dar asta e doar un truc, arta nu in asta consta. Si noi am ales sa ne vedem doar de muzica ce ne place - estetica sau inestetica, pentru ca nu suntem adeptii ideii ca arta inseamna doar frumos/placut. Suntem si cinefili, si exact genul de cinefili care nu cauta moralitate si lectii de viata in filme - si nici macar sens, coerenta si claritate - ne bucuram de arta asa cum e ea, chiar si atunci cand nu inseamna ceva anume ci doar starneste senzatii. Asta incercam sa dam si noi mai departe prin muzica, nimic mai mult.
9. Cum te situezi si cum iti faci cunoscuta pozitia fata de mainstreamul muzical romanesc actual? Ai avut luari de pozitie, formale (publicatii si site-uri de profil) sau informale (pagina proprie de facebook, twitter, myspace sau comentarii online)? Situarea ta in underground si perceptia ta ca artist independent este ea insasi o astfel de pozitie?
Nu cred ca avem o pozitie fata de mainstreamul romanesc, nu avem tangente cu el. Muzica este foarte prezenta in viata tuturor, dar nu multi o au ca pasiune reala, si e si normal asta - la fel cum nu toti oamenii ce isi fac poze (la petreceri, in concedii, si cu orice ocazie) sunt de fapt pasionati de arta fotografiei. Mai degraba suntem tristi ca partea aia minoritara a populatiei, ce isi cultiva totusi gusturile si cultura muzicala si nu se multumesc cu mainstreamul, devin la randul lor tot mai lenesi, si nu isi mai acorda timpul si energia sa sape activ in oceanul de muzica de pe internet, pentru a gasi ce li se potriveste cel mai bine. Am avea si noi timp mai mult de facut muzica, in loc sa ne batem capul cum sa razbatem printre mii de altii ca noi si sa le-o dam mura-n gura. In rest, publicul amator de entertainment facil nu este tinta noastra, si e dreptul lor sa aiba "artistii" care le ofera exact ce vor - mainstreamul romanesc. De ce ne-am opune lor?
10. Cum te raportezi la popcultura contemporana romaneasca si de aiurea? Esti critic, integrator, te infuenteaza, nu te intereseaza, aspiri sa intri in ea etc.? Cum argumentezi?
Raspunsul potrivit e ca nu ne intereseaza, si am cam argumentat la intrebarea de mai sus. Critici suntem din postura de ascultatori, dar nu prea avem timp nici de asta, pentru ca din fericire sapam si gasim suficient material bun cat sa nu apucam sa ascultam si criticam ce nu ne place.
Makunouchi Bento links:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)