20100727

Is it the vibe or is it the music?

Ma preocupa zilele astea raportul dintre cat de tare in aprecierea muzicii conteaza elementele intrinseci muzicii, si cat de tare conteaza elementele extrinseci ei. Bineinteles legat de muzica electronica. Ajung sa cred din ce in ce mai tare ca in cazul muzicii electronice conteaza mai mult tot mixul de senzatii, experiente afective, influenta sociala (a grupului de control - cel la care te raportezi, spre care aspiri si in care vrei sa te integrezi) decat ce e muzica electronica in sine. Pentru ca, in cazul ei, fenomenul consumului este radical diferit de muzica clasica, sau de concertele pop, folk, rock etc. Poarta de intrare in lumea muzicii electronice o constituie acum clubul, si toata cultura asociata lui: de la asa zisa socializare, pana la experientele under the influence. Mai putin emisiuni de radio, mai putin concerte in care sa stai impreuna cu alti oameni pe randuri de scaune, in sali cu acustica buna, fara fum de tigara, fara alcool, fara alte influente psihoactive. E cam ca in cazul regizorilor scosi in prim plan de industria cinematografica. E adevarat ca ei fac filmul, dar in spatele lor e o echipa uriasa. Asa si cu muzica asta. In club soundul e elementul cel mai pregnant si cel mai evident, dar pe langa el sunt o multime de alti factori care contribuie la imersiunea intr-o experienta multisenzoriala pe care dupa aceea o legam de muzica. Clubul e un spatiu special de socializare (desi asta e un termen foarte nesociologic: socializarea inseamna de fapt formarea personalitatii in acord cu valorile si normele unei societati), in care se creeaza legaturi puternice prin depersonalizare, daca pot sa zic asa, prin punerea in paranteza a ratiunii conectate prin simturi. Cu cat esti mai out-of-body si out of mind, cu atat te conectezi mai mult la tot ce inseamna vibe. Lumina e obscura (deci simtul vizual e aproape abolit), fumul pune si el pe stand by simtul mirosului, simtul tactil e partial anulat, iar soundul nu doar ca e peste media la care percepi zgomotele si sunetele cotidiene, ci joaca feste si prin faptul ca sursa lui e ireperabila, atat ca si substanta cat si ca amplasare in spatiu. E adevarat ca sunetele vin din boxe, dar creierul, care se foloseste de reverb si de delay ca sa aprecieze pozitia obiectelor in spatiu, distanta fata de subiect, si faptul ca sunt imobile sau nu, e inselat de felul in care e folosit reverbul si delayul in muzica electronica. Toate astea amplificate de substante psihoactive, de la alcool la restul. Sunt conditii perfecte de intrare in transa ca sa zic asa, dar nu o transa mistica, ci o transa a deconectarii totale de la lumea din afara clubului, de acasa, de pe strada etc. si conectare emotionala cu persoanele cunoscute si cu muzica. DJ/ul e un element care nu iti forteaza simturile dialogale, nu trebuie sa vorbesti cu el, nu te solicita, poate sa faca show, dar conteaza mai putin ca un instrumentist clasic sau de muzica usoara traditionala. La acestia te uiti sa vezi cum interpreteaza, care le sunt gesturile si posturile, cum isi transfera energia emotionala si fizica in interactiunea cu instrumentul si cu ceilalti interpreti samd. In cazul DJ/ului toate aceste aspecte sunt opacizate. E cineva care se ocupa de sentimentul de feel good, dar nu se ocupa in special de tine. Si pe urma vin frecventele. Nu stim cum, si nu stim de ce si nici care sunt efectele acordarii corpurilor noastre 90% apa vibranta cu vibratiile care vin din boxe. E un context pe care nu il poti reproduce acasa (cum sa te deconectezi acasa de tot ce inseamna real?). Si e un context care pune in paranteza orice fel de caderi psihologice, mai mult sau mai putin acute. E un context aparent vindecator, doar ca trebuie frecventat regulat ca sa nu isi piarda efectul. Ar fi interesant de facut un studiu sociologic care sa arate gradul de frecventare a clubului in raport cu statutul marital sau relational, din care sa reiasa cine si in ce masura frecventeaza clubul: cate persoane casatorite, cate persoane cu copii, cate persoane cu deceptii sentimentale, care e raportul dintre the body acceptance si orientarea spre muzica electronica, dintre gradul de coeziune in familiile clubberilor si orientarea spre genuri mai mult sau mai putin extreme de muzica electronica... Oho. Ar fi ceva de studiat, si ce frumos ar fi. Eu cred ca e vorba de vibe. Ca de-asta am si auzit anii astia "Do you feel the vibe?" pana nu am mai putut.

15 comentarii:

  1. nu m-am gandit prea tare, dar la prima mana asa, pare artificiala diferentierea dintre muzica si vibe, vibe-ul e parte din muzica, electronica sau whatever. as merge mai departe si as zice ca vibe-ul e parte din orice opera artistica, si parte integranta din ceea ce te face sa iti placa sau sa o "simti".

    RăspundețiȘtergere
  2. in cazul muzicii electronice si mai ales a contextului din club, suma tuturor experientelor afective pe care le impartasesti la comun si simultan cu ceilalti e mai mare decat cea pe care o simti in cazul unui film, sau a unei carti sa a unei picturi. astea din urma sunt experiente mai individuale si care se preteaza mai bine la rationalizare decat experienta comuna din club. eu asa imi reprezint vibe-ul. nu am auzit multa lume sa se refere la vibe dupa ce a citit o carte, sau dupa ce a fost la un concert de muzica clasica. emotia exista, dar mi se pare ca sta sub semnul unei rationalitati mai pronuntate si mai usor exprimabile in cazul celorlalte produse artistice si a muzicii clasice, folk, pop si chiar rock. e o ipoteza de cercetat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ia o mana de oameni care au fost la petreceri de joi pana duminica si urmareste-le comportamentul social in urmatoarea saptamana. apoi ia o grupa care nu a facut asta si fa acelasi lucru. cred ca dupa un an sau doi, principalul efect pe ca...re o sa-l vezi la esantionul numarul 1 este formarea unei comunitati avand ca centru clubul, respectiv muzica. o comunitate cu propriile valori, propria ideologie, care evolueaza constant in interiorul grupului si care e total diferita de orice tentativa de ideologie exterioara.

    cum era aia: us and them, over and over again?

    problema e ca tocmai am definit un border community, o comunitate de nisa. dar ce se intampla in momentul in care studiem interactiunea dintre mai multe nise. can you do anything to bring them together?

    nice one, keep it up.

    RăspundețiȘtergere
  4. din ce am citit, nevoia de a apartine e o nevoie fundamentala a omului, pe langa aceea de a avea o semnficatie. cred ca e normal ca odata stabilit un grup sa existe in interiorul lui ritualuri (mai mult sau mai putin formalizate si interiorizate) care sa il consolideze si inauntru si in afara. iar gradul de coeziune ajunge sa fie direct proportional cu gradul de permeabilitate. interesanta aducerea impreuna :)

    RăspundețiȘtergere
  5. ai foarte mare dreptate oricum. in order for this community of border communities (scena de muzica electronica din romania) sa aiba cele mai mari sanse sa se dezvolte natural, studii de specialitate ar ajuta.
    ai contura prin mijl...oace statistice acceptate de societate, efectele pe care ritualurile despre care vorbeai mai sus le au in cadrul societatii in sine. ai arata ca exista coeziune intre grupuri de oameni si automat ai creste gradul de permeabilitate al valorilor pe care aceasta comunitate le sustine. ai crea un schelet academic pe care pot fi dezvoltate in viitor proiecte si pe care membrii scenei ar putea ulterior sa construiasca.
    I say go for it. If you need help, I'm willing to lend a hand ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. totusi, avand in vedere ca vorbim de constiinte alterate, you would need to base your assumptions on hard facts in order for them to be taken seriously. si scopul final ar fi ca aceste ritualuri despre care vorbeam mai sus sa fie recunoscut...e de societate ca avand efect benefic. noroc cu facebook-ul care poate da demograficele necesare pentru un studiu statistic in depth.

    bine, mie-mi si vine des sa-mi bag nasul in diverse locuri unde nu-mi fierbe oala. si uitandu-ma peste ce-am scris mai sus ma intreb, oare merita? oare nu ar fi mai bine ca lucrurile sa fie lasate se dezvolte natural si atat? e suficient sa observi ce se intampla sau merita sa te implici activ in a ajuta aceasta comunitate sa creasca si sa se consolideze?

    tu ce parere ai?

    RăspundețiȘtergere
  7. da, cu hard facts e mai greu... desi am vazut un studiu academic despre economia aprovizionarii cu e intr-un club londonez :) cat despre a sta deoparte sau a te implica, cred ca pentru moment, cel putin in romania, comportamentul si obiceiu...rile comunitatilor de diverse tipuri conturate in jurul unor stiluri de muzica sunt foarte putin, daca nu deloc studiate. nu cred ca studiile le ajuta sa creasca sau sa se consolideze, pentru ca pana la urma membrii unui grup detin si controlul asupra mecanismelor lui, dar pe ceilalti sigur ii ajuta. nu poti sa intri intr-un dialog cu cineva pe care nu il intelegi, si nu stii de ce a facut alegerile pe care le-a facut, ce semnificatie au pentru el si cum se raporteaza la societatea in care traieste. in deruta generala in care traim, un strop de rationalitate (urmata si de o buna doza de empatie) cred ca e ceva benefic pentru toata lumea.

    RăspundețiȘtergere
  8. sa inteleg ca prin articolul tau solicitai un dialog?

    RăspundețiȘtergere
  9. nu, ma gandeam fix la felul in care comunitatea academica, media si prin ele generatiile mai batrane se apropie de fenomenele astea. respectiv cei care ii invata pe tineri orice, numai despre viata asta de aici si de acum mai putin :(

    RăspundețiȘtergere
  10. situatia e mai complexa decat sugerezi.

    ce se distinge la noi e gap-ul postcomunist intre generatii si din pacate factorii de decizie din comunitatea academica si media fac parte din generatiile care si-au atins maturitatea before it. lucrul... la care sper insa e ca pe masura ce generatiile se improspateaza, factorul de open-mindedness va creste. si studiile academice pe aceasta comunitate electronica despre care vorbeam mai sus pot ajuta oarecum. tu ziceai de empatie nu - daca vrei ca cei din comunitatea academica sa vada scena ca ce este ea de fapt, cu siguranta trebuie sa vorbesti pe limba lor.
    insa chiar si asa explicatiile ar fi incomplete. pentru ca vibe-ul se traieste, nu se explica :)
    cand o sa existe oameni in comunitatea academica si media that actually live the vibe, cum ii zici tu, am putea zice ca lucrurile sunt oarecum ok.

    RăspundețiȘtergere
  11. a se citi: "sa asteptam sa-si ia vica doctoratul si se rezova" :)

    RăspundețiȘtergere
  12. floarea cu care nu se face primavara :))

    RăspundețiȘtergere
  13. Mina S.16:59

    pe scurt: 10% pentru music vibe, 70% pokemoni si atarnatori de club iar restul nu stiu ce cauta acolo, dar la iesire toti sunt cu creierul curat :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Anonim14:01

    Top 3 petreceri la care am fost, Josh Wink la Motor, Hawtin la Sunwaves4 (sau 5? cred ca 4) si Moodymann la Martin, au fost pe curat, adica fara psihoactive, si la Hawtin nu-mi placea nici lumea, nici locul, dar muzica a fost incredibila.
    Nu poti separa vibe-ul de muzica, dar muzica de vibe... cred ca da. Pana la urma, filmele mi le mai iau si singur...
    Cu psihoactive, in schimb, vibe-ul se creeaza aproapte instant. Nu-ti trebuie un grup in care vrei sa te integrezi neaparat, iti trebuie o mana de oameni cunoscuti (prieteni, grup in care esti deja integrat) despre care sa stii ca au consumat acelasi lucru ca si tine, intuiesti starea celuilalt, o suprapui peste a ta si brusc se amplifica de 5 ori ceea ce oricum simteai... dar aveai nevoie de confirmare.
    Inainte de vibe or music, as merge mai la baza si as intreba daca iau droguri pentru ca ascult electro, sau ascult electro pentru ca iau droguri. E o intrebare aproape cliche, da` cred ca merge facuta paralela cu dilema de aici. Cred.
    Singurul lucru categoric pe care l-as spune, momentan e ca drogurile nu sunt pentru toata lumea. Deci nici vibe-ul... si aici nu asociez neaparat vibe-ul cu drogurile, dar satisfactiile cu care se lucreaza sunt cam acelasi.
    Alex.

    RăspundețiȘtergere

Leave a comment