Compilatia Electroblogro - The Future. Viitorul nu arata bine deloc

Buna-proasta, presa specializata are un atu pe care nu il apreciezi decat in absentia: nu prea citesti articole scrise de persoane care in mod evident nu stiu sa scrie. Te intalnesti rar cu fraze chinuite, acorduri facute prost, idei care nu ajung la cititor din cauza ca aparatul sintactic si gramatic e defect, directia e proasta iar substanta gandurilor e bruiata de ambalajul prost in care aceasta e exprimata.

Daca scena de mainstream din Romania are parte de un tratament lingvistic corect, chiar daca de multe ori lipsit de substanta (din cauza ca reflectia critica dauneaza actului comercial), scena de underoground profesionist si semi-profesionist, nu. Asta pentru ca singurul care scrie despre electronica e electroblog ro, blogul harnic in activitatea de social media dar lenes la capitolul reflectie autocritica si mai ales corectura.

Mare parte din articolele si comunicatele scrise de electroblogro sufera de aceste neajunsuri: sunt defecte intr-un suficient de strident incat sa faca sa sune prost si cele cateva piese cu adevarat interesante pe care blogul le-a scos din harduri mai mult sau mai putin obscure.

Sa scrii prost si sa emiti stangaci propriile idei inseamna sa iti faci un deserviciu personal, care poate fi compensat prin alte demersuri (bunaoara, Vanghelie nu vorbeste bine, dar e un animal politic abil si isi cunoaste bine electoratul - cel de conditie intelectuala modesta din sectorul 6, pardon 5). Sa scrii prost despre muzica altora inseamna sa faci un deserviciu de imagine celor pe care ii aduci in atentia publicului (fapt compensat partial de frenezia aparitiei in social media).

Una e sa faci greseli de ortografie (viteza publicarii pe blog e scuza), alta e o recenzie impiedicata facuta unui album bun pe care il poate face sa sune derizoriu: amatorismul scriitorului se extinde nefericit asupra muncii artistului. (Un top ale celor mai stridente erori semantice si sintactice, pentru care l-as fi lasat pe electroblog corijent la romana, se poate citi la sfarsitul acestui articol). O problema si mai mare e cand nu stapanesti mijloacele marketingului de muzica electronica si incepi sa promovezi in regie proprie artisti pe care ii incadrezi gresit folosind concepte de marketing depasite.

De la titlu pana la prezentare vizuala si continut compilatia Electroblogro - The Future are un iz de demers DIY facut fara atentie la coerenta detaliilor si a mesajului transmis. Singura scuza e completa izolare in autosuficienta a cuiva care nu se uita la ce se intampla afara si crede ca a descoperit centrul viitorului in Romania, tara unde, nu-i asa, au aparut pentru prima data locuitorii de pe Terra (LOL). "The Future" e un exemplu clasic de esec purtand marca amatorismului din mai multe puncte de vedere.

1. Conceptul de viitor din titlu - The Future - e o eticheta de marketing depasita demult si tocita de abuz. Astfel, daca in 1979 The Rockets lansau albumul "Sound of the future", in 1991 aparea The Future Sound of London (FSOL), trupa care a facut istorie si si-a adjudecat toata imagistica viitorului urban atasata conceptului si rezultata din combinatia de ambient, industrial, hip-hop, electro si electronica definitorii pentru o generatie intreaga. Cine isi mai aduce aminte extrasul pe single "We have explosive"?

In 1995 Compost Records a lansat compilatia The Future Sound of Jazz, ajunsa in 2012 la editia cu numarul ...12! In  1996 aveam: The Future sound of Paris si The Future Sound of Zurich  (6 volume), iar in 1997 The Future sound of Budapest (4 volume).
In 2001, la o distanta de 10 ani de Papua New Guineea, care a consacrat FSOL, aveam si noi FSOG, The Future Sound of Gutza (Future Groove/Adrian Budritzan si Dru Klein). Distanta asta de zece ani e un decalaj de care voi vorbi cu alta ocazie. In 2009, The Future Sound of Russia. In 2010, Future Bass. S.a.m.d.

Asemeni pastorilor pomeniti mai sus, marketerii din industria soundului electronic iau foarte in serios ideea de viitor si o anunta cu fiorul si siguranta celui care a descoperit (pentru a 15-a oara) America. Generatiile mai noi nu se iau in serios, cel putin nu la modul in care isi comunica creatia, e parte din joc sa fii autoironic: asa ca in 2011 avem un colectiv de promoteri si DJ care se autointituleaza The Futere Sound of Bucharest.

Destul cu viitorul. Cineva isi inchipuie la un moment dat ca toata muzica o sa sune de acum inainte intr-un anume fel si ca treaba asta trebuie numita viitor. Asa ca, de fiecare data cand se face o fuziune de genuri, sau apare un hibrid pentru care inca nu exista nume, i se pune in coada din lipsa de inspiratie eticheta "future". Asta si dintr-un impuls megaloman si in absenta a ceva mai bun. Ceva mai bun care ar inseamna si ceva mai specific - cate un nume pentru fiecare astfel de noua specie: microhouse, chillwave, wonky, footwork, 2 step, garage, speed garage, etc.

2. La nivel vizual coperta compilatiei "The Future" intra in aceeasi paradigma saptezecista: marca viitorului o reprezinta extraterestrii cu capete si ochi mari.  Hai, frate! De la H.G. Wells si Kurzweil incoace, omenirea asteapta fie momentul Singularitatii fie revelatia belicoasa martienilor (sau cea passnica din E.T.), doua forme hibride de transcendenta rezolvata la modul tehnologic: daca pentru unii Dumnezeu a murit, atunci oamenii L-au inlocuit cu depasirea conditiei umane prin tehnologie (The Singularity) sau cu civilizatiile extraterestre.

"The Future" inseamna in acest caz o eticheta care incearca sa impinga mai departe un mit recent, speranta evolutiei rasei umane pe seama progresului tehnologic, asteptandu-se acel moment in care hibridizarea dintre om si masina ar duce la aparitia unei noi specii mai puternice, mai rezistente la boli, mai capabila intelectual, un fel de om augmentat la puterea x: mitul androidului, strans legat de conceptia creatoare de religii UFO conform careia oamenii sunt produsul de laborator al unei civilizatii superioare, care a venit demult si (poate) se va intoarce vreodata. Plauzibil insa discutabil.

A existat o perioada in istoria EDM, depasita si ea, in care numele formatiilor, titlurile pieselor si ale albumelor abundau in trimiteri la civilizatii extraterestre, la rase superioare, galaxii, pleiadieni etc: momentul s-a numit Goa Trance/ psychedelic trance. Cine are rabdare poate sa faca research pe numele albumelor lansate la Sub Terranean Records. Goa trance este singura ramura "mistica" a muzicii electronice de dans, sora viscerala a muzicii de meditatie, derivata mai tarziu in hedonisticul lounge.

3. In mod previzibil, la nivel de continut, nici una din cele doua modalitati de interpretare a viitorului (din titlu si din vizual) nu sta in picioare, si nu e sustinuta coerent de piesele de pe album. Nici una dintre piese nu face referire nici la ideea de fiinte supraevoluate prin tehnologie, nici la ideea de martieni. Si nici nu prezinta un sound hibrid atat de revolutionar incat sa merite atributul "future". As zice ca dimpotriva, piesele inseamna de multe ori o intoarcere in trecut sau o ancorare artificiala in traditionale.

Dar despre continut, intr-o postare viitoare. Pana atunci am un mare semn de intrebare pentru artistii si partenerii acestui blog: oare de dragul promovarii prin orice mijloace si a gasirii de continut de orice fel merita sa te asociezi oricum si cu oricine?

Entuziasmul e de apreciat, dar atunci cand entuziasmului ii lipseste suportul critic si o minima abilitate in a exprima concepte si in a scrie bine in limba romana, viitorul nu suna deloc bine. Ii deplang de pe acum pe cei care vor scrie la modul serios, cu aparat critic, despre istoria muzicii electronice in Romania, si in absenta a ceva mai bun, vor avea titlu obligatoriu in bibliografie "Enciclopedia muzicii electronice" in varianta electroblog. Ma tem ca e o padure de erori si de exprimari pe langa acolo, daca doar intr-un comunicat apar atatea.

Imi pare rau si pentru cei carora li se servesc mostre de erori pompoase cu titlul de "adevaratele valori", respectiv publicul care nu a fost expus pana acum fenomenului muzicii electronice. Se pare sunt victime colaterale ale functionarii nereglementate ale social media. In lipsa controlului exercitat de  ceea ce se cheama gatekeeperii din presa traditionala, cei care hotarasc ce si cum intra in fluxul informational generat de ziare, pe bloguri, facebook si twitter sunt lansate informatii care au pretentia de a fi profesionale, fiind de fapt niste balarii.

Marele avantaj al promovarii social media e si marele dezavantaj, cel care dezamorseaza toate aceste erori: social media creeaza o lume care pare functionala si de anvergura, dar efectele in offline sunt mici si de cele mai multe ori chiar neglijabile. O mie de like-uri pe Facebook nu inseamna de fapt mai putin de 100 de oameni prezenti si sub 10 angajati in a aduce o schimbare in realitate.

E doar o lume mica si virtuala, un second life care pune sub lupa fenomene la nivel micro (cateva sute de persoane implicate la nivel virtual) si da aparenta a ceva de amploare sociala mult mai mare. Social media (blog + facebook + twitter) dovedeste ca se poate crea continut pe seama entuziasmului, dar un continut de calitate indoielnica, precum filmele de serie B. Scena de electronica underground nu isi gaseste un ambasador bun in astfel de initiative, si prin urmare toata lumea are de suferit: de la public pana la promoteri si artisti.

Topul erorilor
Hai sa vedem cum stam cu sintaxa si cu semantica din comunicatele marca electroblog ro.

 "Am plăcerea să vă prezint cea de-a doua compilaţie lansată sub sigla ElectroBlog Ro, numită "The Future", un site care a promovat de-a lungul timpului adevăratele valori ale muzicii electronice româneşti." La cum e scris, "The Future" apare ca fiind un site care a promovat si nu Electroblogro...

- ar fi trebuit sa sune asa: "Am plăcerea să vă prezint compilatia The Future, cea de-a doua lansata sub sigla ElectroBlog Ro, un site care a promovat de-a lungul timpului adevăratele valori ale muzicii electronice româneşti."

- formularea "in ce priveste stilul muzical, observ cu bucurie ca lumea se (re)indreapta tot mai mult spre organic, acustic, sintetizatoare, spre instrumente hardware" e o sinteza de erori de apreciere si de perceptie: de cand exista muzica electronica ingredientele sunt in proportii diferite sunetele naturale si cele de sinteza. Lumea producatorilor romani de muzica electronica face ce face toata lumea producatorilor acestui gen de muzica, dintoteauna. Nu se indreapta spre nimic nou, doar atentia lui electroblogro a fost frapata de aceasta descoperire (pentru a 16-a oara, a Americii).
 
Si, in sfarsit, o formulare din putul gandirii:
"Putem spune ca evolutia spre un nivel mai sus, sau fenomenul de maturizare muzicala este realizata spre aceasta directie, iar scena romaneasca este tot mai matura."

-"lumea" de care vorbeste electroblog ro, cea care foloseste tot mai mult instrumente acustice, e reprezentata pe compilatie de 5 artisti din 20
- iar lumea care foloseste exclusiv instrumente hardware (adica fara a avea centrul studioului reprezentat de un software) este in proportie de 1/20, respectiv proiectul Casetofoane
- in rest, ca sa parafrazez concluzia deliranta a autorului compilatiei, "despre sensurile evolutiei spre directia spre un nivel mai sus, sau fenomenul de maturizare muzicala realizat de scena romaneasca e vorba clar despre faptul ca e matura".

Primul meu set cu public. In deschiderea Sunday Scoop - Sezonul 4

Alex B - Sunday Scoop - 27.05.201

Clark - Iradelphic Sessions 1 - As The Circle Closes

Control Day Out 2, cu Wild Beass, Woodkid, The Shoes, O.Children - PROGRAM si detalii acces

A mai ramas putin pana la gigul in care avem ocazia sa vedem mult live indie electronics in formule generoase: The Shoes cu doi bateristi, Woodkid cu 7 muzicieni (dintre care vreo trei percutionisti, plus suflatori si altii), O.Children si Wild Beast.

Ceva trendy si urban. Povesti despre clubbing intr-un mare-Trainspotting 2.0-fel romanesc

Lumea e impartita intre aia care stau in spatele netului si cunosc realitatea, si aia care stau in spatele realitatii si inventeaza netul.

Ceva trendy si urban face parte din a doua categorie. E un blog pe care l-am redescoperit azi, plin de povestiri urbane despre consumatorii de clubbing si fenomene asociate, care o ard pe tot felul de substante.
E atat de minimal si expeditiv in stil, si atat de cinematic, de parca autorul ar fi varsat un text de scenariu BD care isi asteapta ilustratorul (Milosz, this one is for you: it could be the next hardcomics, if you manage to find a Sorina or Sinboy, you name it, to draw. Or maybe not).

Povestirile si relatarile despre universul interior al (foarte) tinerilor consumatori de clubbing, internet 2.0 (de la filesharing la hi5), precum si despre dramele subculturale si tripurile fantastice ale acestora sunt la fel de des intalnite pe net si afara lui cum sint mamutii skinhead in troleibuz, dar ce face Speis aici e mimesis de mare clasa, poate cu zece clase peste sarcasmul lui Vlad Warmer scuipat peste clubosfera.

Nu  stiu daca autorul - pe nume Speis (aparent un tip din Ferentari) - e un antropolog deghizat in clubber, care studiaza realitatea nocturna undercover, sau daca e un clubber cu talent scriitoricesc pierdut in fata boxelor. Nu stiu nici daca e in tripuri ketaminice sau e doar intr-un anturaj din care se inspira la greu; sper sa reuseasca sa mai posteze (nu a mai facut-o din noiembrie anul trecut), si daca a ajuns la dezintoxicare sa isi gaseasca un ilustrator care sa puna pe hartie povestile lui.

E savuros. Nu ma mai lungesc, redau mai jos ultima povestire (Marcel si drujbele porcine), si recomand Calistrat si hipsterii netrebnici (partea I si partea a II-a). E material de studiu pentru oricine viseaza la o teza de doctorat pe tema imaginarului clubberului de rand din mileniul tri. Where's your head at?

Marcel și drujbele porcine (partea I)

<<De data aceasta, intrarea nu și-a mai făcut-o flashy ca ultima dată, a ales să fie mai discret. A luat-o pe jos prin parc, căci s-a gândit că o plimbare prin natură nu are cum să-i facă decât bine. I se părea ciudat că la ora aia, era totuși trecut de 11, erau atât de mulți copii neînsoțiți. Dar nu era treaba lui, în curând se va distra ca în vremurile bune. La intrarea în arene era o coadă imensă. Se aşeză la capătul ei şi îşi aşteptă răbdător rândul. Era foarte entuziasmat. Scoase din buzunarul de la spate pachetul de Parliament şi îşi aprinse o ţigară. În jurul lui nişte băieţi jucau leapşa, iar puţin mai în spate câteva fete jucau şotron. Se uită un pic ciudat la ei, dar nu băgă de seamă. Urma să-i vină rândul. În spatele lui doi tineri, unul cu o șapcă pe al cărei cozoroc scria ”swag” iar celălalt la cămașă și cardigan aveau un fel de discuție despre căcat și pișat, dar n-a înțeles foarte bine despre ce era vorba. Într-un fel era mai bine, căci părea foarte scârboasă. Asemenea oameni n-ar trebui lăsați liberi in societate, se gândi el.

Plăti brățara și în sfârșit intră la arene, pregătit de party. Era multă lume în jur, câteva fete leșinate pe la intrare, dar era ok, asta însemna ca petrecerea e frumoasă, hardcore, cum îi place lui. Își cumpărase un pill de care a auzit că e bombă, bun rău. Trebuia să-l ia cât mai urgent. Dar înainte, se duse până la toaletă să se verifice un pic în oglindă, să vadă dacă mai avea același swag. Își luă mersul de boss și intră lejer în baie. Acolo, însă nu-i veni să-și creadă ochilor ce se întâmplă. Un tânăr cu o mască de gaze pe față lovea cu un târnăcop o chiuvetă. I se făcu frică și a vrut să părăsească cât mai repede locul, dar totuși îl rodea curiozitatea.

”Men, de ce dai cu târnăcopul în chiuvetă?” îl întrebă Marcel de la o distanță considerabilă.

”Boss taci, că vine dropul. Are you ready for the ruffneck bass?” și cu încă o lovitură de târnăcop distruse chiuveta.

Marcel ieși stupefiat din toaletă, înghiți pillul repede și se duse să danseze, poate își va mai reveni puțin. Muzica era cu mult diferită față de când a fost el ultima oară. Acum parcă cineva tăia un porc cu o drujbă, dar totuși lumea dansa. Nu că lumea n-ar fi diferită. Se aștepta ca pe asemenea muzică hardcore să vada numai puștani la hanorace, tatuați, rași în cap, cu rasta, cu creste dar nu. Toți erau îmbrăcați la 4 ace, băieții la pantofiori, cămașă, cravată, sacou, fetele pe tocuri, fustițe scurte. Se simțea ca într-un club de fițe, totuși muzica era demonică rău. Era convins că se făceau exorcizări pe piesele ăstea sau că deținuții erau torturați pe ele. Dar asta e până la urmă, vremurile se schimbă, muzica se schimbă, oamenii se schimbă. Dacă tot e aici și are la bord un pill, de ce să nu se distreze? Așa că se duse până la bar, comandă niște vodka și se puse pe dans.

Pillul strașnic își făcu efectul. Era bubuit bine. Combinat cu atâta alcool, de-abia se mai putea ține pe picioare, așa că ieși puțin din cort ca să se așeze pe un scaun ceva, să fumeze o țigară și să-și revină. Își scoase pachetul și constată cu stupoare că era gol, nu mai avea nicio țigară. Trebuia să facă ceva, trebuia să se calmeze. Ce noroc că lângă el se afla o doamnă trecută bine de 40 de ani, dar elegant îmbracată, ce îi ținea capul copilului ei în poală.

”Mă scuzați că vă deranjez, dar aveți cumva o țigară?„

”Scuze puișor, dar nu fumez. Totuși, cred că are fiul meu. Cătălin, mamă, ai și tu o țigară pentru nenea?”

”Uhm...Da...” spuse Cătălin cu bale la gură. Scose de la spatele blugilor pachetul de țigări fără să se ridice.

Marcel îl luă frumos, scoase o țigară și o aprinse.

”Mulțumesc, uitați aici pachetul, că văd că fiul dumneavoastră se simte cam rău. Dar ce a pățit?”

”Aaaa...nimic grav. A luat niște ketamină deși știa că e năzdrăvană rău și uite, că acum s-a gherlit. Nu-i așa Cătăline, mamă, năzdrăvană rău ketamina aia, ți-a zis și tati să nu mai iei că îți strici toată petrecerea. Uite, acum a intrat headlinerul și îi pierzi setul. Data viitoare să iei și tu pill ca nenea sau magic ceva să ai energie.”

”Să aveți grijă de el, doamnă. Sunt mulți nebuni aici, nu știi niciodată peste cine dai. Mulțumesc încă o dată pentru țigări și petrecere plăcută în continuare.”

”Cătăline mamă, salută-l pe nenea. Uite ce cumsecade e.”

”S...Salut fra...”

De-abia după ce a intrat în cort, și-a dat seama Marcel de cele văzute. O mamă era cu fiul ei la arene, fiu care era pe ketamină iar aceasta avea grijă de el. Mai mult de atât, l-a sfătuit să bage pill sau magic, și de unde știa ea, că el era pe pill, oare era atât de evident? Până la urmă, era totuși mort. Oh doamne, ce deveniseră arenele ăstea?>>

Brasov Underground - dare de seama despre scena brasoveana de electronica

Am primit un comentariu extins la postarea cu multumiri pentru cititorii din tara, de la un Anonim, "artist care o arde mai mult prin dormitor", dupa cum se descrie, dar care altfel e foarte conectat la ce se intampla.

The Shoes, Woodkid si moartea hipsterilor. Vineri, 1 iunie, la Control Day Out 2.

Daca va intrebati ce s-a mai intamplat cu Donnie Darko (actorul Jake Gyllenhaal), ei bine, iata.

Interviu Monolake: despre albumul Ghost, resampling, 96kHz si productia in Ableton

Unul dintre motivele pentru care exista boing bum-chak se numeste Monolake.

Pentru Oltenia (Dolj, Gorj, Valcea) cu drag. Dar si pentru Cluj, Brasov si Timisoara

Google Analytics imi spune ca dupa Bucuresti, cei mai multi cititori ai acestui blog sunt din Craiova si Targu Jiu. Wow! Urmatoarele cele mai importante orase sint Cluj, Brasov, Timisoara si Ramnicu Valcea.  Multumesc tuturor, sint realmente impresionat si onorat!

Pentru Craiova am o explicatie: pe langa faptul ca acolo se organizeaza (din nou) Romanian Music Awards, editia a 10-a si exista o fantana muzicala dupa cu se vede si din poza, Craiova este orasul din care se trage Candlestickmaker.  Dar Targu Jiu?! Sunt foarte curios cum e scena de electronica din orasul in care se afla Coloana Infinitului! Timisoara a fost intotdeauna o capitala a muzicii (electronice) pentru Vestul Romaniei, scena electronica de drum&bass a avut si are un avanpost in TMBase.

Despre celelalte nu stiu prea multe, asa ca: va multumesc si va rog, dragi cititori din Targu Jiu, Craiova, Ramnicu Valcea, Cluj, Brasov si Timisoara sa imi trimiteti orice linkuri aveti despre scena de muzica electronica de la voi. Sunt curios ce trupe exista (vreau nume), ce evenimente, cluburi, ce muzica (electronica) se asculta si mai ales cum se asculta ;). Multumesc inca odata si sa ne auzim cu bine!

Concert eveniment > New Pop Order > Porcelain Raft @ Control, vineri, 4 mai 2012

Porcelain Raft - Strange Weekends face parte din categoria acelor albume synth-pop contemplative si decorporalizate, globale si totusi foarte personale, cu destule cautari si experimentari in zona texturilor dar cu suficiente carlige melodice si de structura incat sa poata fi considerate pseudo-hituri (pentru un eventual Radio Guerilla by Night). Marele merit al albumului este ca inventarul sonic al pieselor este suficient de bland, si suficient de prietenos cu copiii (copiii mici si foarte mici), astfel incat sa poata fi ascultat ca soundtrack al unei dupa-amieze sau seri petrecute in gradina din spatele blocului, ori in livingul in care cativa micuti sub 4 ani isi debordeaza energia in jocuri pline de imaginatie.

Avec.ro - Ce s-a intamplat cu blogurile romanesti de muzica electronica (V)

In penultima parte a anchetei despre bloggingul romanesc de muzica electronica, cu un raspuns sintetic si o perspectiva detasata, raspunde mai jos Florin O. (@ avec.ro si Control).

Cu un public de aproximativ 350 unici pe luna, avec.ro s-a remarcat fata de celelalte bloguri in primul rand pentru ca a avut parte de o lansare programatica, anuntata in saptamanalul Dilema prin 2010 (ceea ce l-a pozitionat din start ca un demers serios ce aspira la ocuparea locului gol al scriiturii intelectuale/elitiste despre muzica), si in al doilea rand pentru ca a fost singurul care a regizat o astfel de lansare. Nu se pune faptul ca in spatele lui este un om care se ocupa cu succes de un club axat pe indie/electronica, pentru ca avec.ro nu a fost folosit ca platforma de promovare a acestuia (desi e o carte de vizita aparte). Florin ne spune de ce.

Montgomery Clunk: Mondegreen EP. Un review before the launch.

Nu stiu daca experientele suprarealiste de care vorbeste comunicatul de lansare sau pur si simplu dorinta de a experimenta lucruri noi l-au facut pe Monty Clunk sa iasa din zona de confort wonky in care se afla si care l-a consacrat, dar EP-ul care se lanseaza pe 16 aprilie la Error Broadcast sub forma de vinil de 12" deschide niste usite noi pentru zone noi.

Warmer Climes: Ce s-a intamplat cu blogurile romanesti de muzica electronica (IV)

Vlad S. de la Warmer Climes a raspuns si el anchetei legate de blogingul romanesc pe zona muzicii electronice, intr-un mod transant care dezvaluie o viziune directa si radicala despre bloguri, promoteri si organizatori de evenimente, miniscena de electronica romaneasca  si artistii care evo/invo-lueaza pe ea.

INTERVIU: Montgomery Clunk, Coughy si Andu Simion despre Buzz.RO! 2011

Am avut ideea (careia i-am acordat putine sanse de reusita) sa ii rog pe artistii care semneaza pe Local Records - Buzz.RO 2011 sa vorbeasca despre piesele de pe compilatie, cele care le-au atras atentia in mod deosebit, intr-un fel mai aplicat si mai atent decat o facem noi in conversatiile de rutina. Intreprindere riscanta din mai multe motive care graviteaza in jurul ideii de protejare a sensibilitatii si orgoliilor artistice ale fiecaruia, cum e si firesc.

freshgoodminimal.ro: Ce s-a intamplat cu blogurile romanesti de muzica electronica (III)

Ancheta despre blogging continua azi cu Shere de la freshgoodminimal. Pentru cine nu stie inca, Shere este o redutabila institutie dubla, cel putin in lumea muzicii electronice: institutia dedans si institutia Local Records. Inaltului ambasador si emisar al clubbingului aflat pe baricade din vremuri imemoriale scena de muzica electronica (cel putin in partea ei de straight beat, experimental, ambient, dar mai nou si hip hop instrumental) ii datoreaza faptul ca a oficializat-o atat prin postarile de pe fgm, cat mai ales prin releasurile de la Local Records. 

electrocutare.ro: Ce s-a intamplat cu blogurile romanesti de muzica electronica (II)

Anuntam ca in 2011 mai multe bloguri despre muzica (ca si personaje de pe scena de electronica) au disparut anuntat sau neanuntat, ori au luat o directie diferita fata de ceea ce isi propuneau. Mai anuntam ca mi-am dorit sa sap dupa cauze, sa aflu care este apetitul publicului pentru analize si comentarii, si daca gasesc ceva coerent sa fac un material pentru modestul blog pe care il intretin. 

Electrocutare.ro este unul dintre marii inchisi, a fost un blog de referinta si tocmai pentru ca a disparut am apelat la autorul lui, Victor S., si l-am rugat sa ma ajute cu niste raspunsuri la cateva intrebari. Le redau, cu scuze pentru delay, mai jos.

Chestionabil.ro: Ce s-a intamplat cu blogurile romanesti de muzica electronica (I)

S-a observat cu siguranta ca bloggingul romanesc nu mai e ce-a fost. Constrans de marea cantitate de informatie in principal audio-vizuala de pe net, provocat continuu de noua forma de viata sociala virtuala numita facebook si si de modalitatile mai estetice si mai putin consumatoare de resurse ca microbloggingul tip tumblr, batranul format tip blogger (fara a exclude wordpressul), fostul mediu mixt perfect pentru internautii crescuti intr-o cultura pre-www - numai bun pentru scris asezonat cu multimedia - s-a restrans, retras in sine, si a lepadat html-urile pana la a deveni si el o varianta moderna a telegrafului.

New Music: Natasha Kmeto - The Ache

Natasha Kmeto (pronounced “kuh-meh-toe”) is an electro hip-hop singer-producer based in Portland, OR. Armed with a rich musical background in jazz, r&b, electronica and hip-hop, she prefers to describe her own music as “futuristic soul.”

Kmeto was born and raised in California, playing and touring with bands of all genres since the age of 15. She completed the Keyboard Performance program at Musician’s Institute in Hollywood and soon thereafter relocated to Portland in 2007. The move helped rekindle Natasha’s creativity and passion for music, which had become lost lost amidst the bustle and industry of LA. In Portland Kmeto has been able to explore and take inspiration from her biggest influences, ranging from the cutting edge sounds of Flying Lotus to the classic soul hits of Carole King. As the Portland Mercury writes: “Kmeto’s found a trance-ready spot that tugs at the sleeves of hiphop, IDM, and maybe even a tinge of goth, with a singing voice that keeps the digital zeroes and ones imbued with flesh and blood.” -Ned Lannamann, The Portland Mercury, April ’10

Kmeto released her debut EP, “9″ and supplemental remix EP “√9″ in 2009 and began playing live regionally in early 2010. In late 2010, Natasha released her first full-length album, “Expressor”, which found Kmeto delving further into experimental electronic music while staying rooted in hip-hop and R&B. Natasha is currently at work on her next release, “The Ache” and continues to tour.

Tour highlights of 2011 include playing such events and venues as Bumbershoot, MFNW, Low End Theory (LA and SF), Decibel Festival, The Cuthbert Amphitheater and The Roseland Theater while sharing the stage with such artists as Kid Cudi, Trentemøller, Plaid, DJ Vadim, Morcheeba, Gold Panda, Meat Beat Manifesto, Daddy Kev, DJ Nobody, Gaslamp Killer, D-Styles, NastyNasty, Mexicans With Guns, EPROM, Baths, Shlohmo, Shigeto and Austin Peralta.”

Natasha Kmeto is booked through Autonomous Music.

V.A. - Gem Drops Two

Tracklist:

1. Mndsgn – intenshnns
2. S.Maharba – For Someone (Abandonment)
3. DJAO – Engraving
4. Stangeloop – Duasi
5. Bone Rock – Yellow
6. Ghost Feet – Crystal Pet Part 1
7. Daedelus – California
8. Brownbear – Empty Jars
9. Co. fee – Florence
10. LDFD – SKiFREE
11. Timeboy – Twiddle Dee
12. Natasha Kmeto – Belly
13. Nocow – Sever Ties
15. Citymouth – Searches Birches
16. The Great Mundane – Deplete
17. Rap Class – Da Booth
18. D33J – Stuck
19. Gumar – Hitachi
20. Wires For Salu – WILD

"Dropping Gems is proud to present Gem Drops Two, the second installment of our compilation series Gem Drops, the first of which was released on March 8th, 2011. This time we've assembled exclusive material from a whole new set of prominent forward-thinking producers, and once again paired them with brand new material from our collective's members. The results speak for themselves: an electric melange of uptempo and downtempo jams, hazy dream melodies, and space station future-flights. As with our last compilation, our basic mission here has been to cull together the "best of" from the diverse range of styles, scenes, head-spaces and localities that catch our ear. We're happy to call that mission a success, one that we hope to share with fans of the first Gem Drops and newcomers alike. We're also happy to announce that all of the money raised by Gem Drops Two will be donated to our friends at the American Cancer Society to support cancer research, in the same manner as the first Gem Drops compilation. Listen, download, donate, and join us for another peek over the horizon."

credits

released 12 January 2012
Curated by Aaron Meola
Mastered by Ernest Gonzales
Catalog Number GEM010

"Rebirth" artwork by ThoughtCloud
prints available here: society6.com/ThoughtCloud/Rebirth-JsJ_Print

Thanks:
To all the artists for contributing to the project, our Northwest music family and those who have inspired us.

www.droppinggems.com
www.cancer.org

tags

New music: iamamiwhoami / Daedelus / Terranova

iamamiwhoami - drops
Link 1, Link 2, Link 3


Daedelus - California
Link 1, Link 2, Link 3, Link 4


Terranova - Hotel Amour (out now on Kompakt)
Link 1, Link 2, Link 3

Interviu ElectroBlog Ro

Dupa cum se stie, exista patru-cinci bloguri romanesti  (fgm, chestio, beatfactor.ro, nights.ro, hdmusic, dropdread, drumandbass.ro) dedicate muzicii electronice. Fiecare dintre ele este bine conectat la tot ce inseamna muzica electronica contemporana, cu toate astea primele doua sunt bloguri de referinta: in general tot ce misca pe scena de muzica electronica (internationala sau romaneasca) ajunge destul de devreme si acolo. Ce le este propriu acestor bloguri e ca evita sistematic mainstreamul (spre deosebire de urmatoarele doua, si nici nu sunt nisate pe un singur fel de muzica, ca ultimele trei).
Autorii acestora sapa dupa alternative si nu fac cultura de la zero, dupa cum nici nu se ocupa de aspecte istorice. De fapt aspectul cultural e ultimul care le preocupa. Sunt un varf sincronizat cu scenele de afara, care, admitand o doza de responsabilitate culturala aiurea si nelalocul, ii lasa pe ceilalti in bezna radiourilor made in RO care fac audienta pe seama tocarii neuronilor cu mereu aproape aceleasi piese din acelasi gen.

E motivul pentru care cineva s-a grabit sa arunce o punte intre un segment istoric al muzicii electronice facute la noi si publicul larg care o cunoaste exclusiv de la amintitele radiouri. Acest cineva este omul din spatele blogului ElectroBlog Ro. Blogul cu pricina, un new comer pe scena de electronica, a abordat o strategie diferita: in vreme ce toata lumea se inghesuie in preluarea si reblogarea de noutati din virtualul international sau descoperirea de talente autohtone, ElectroBlog Ro se concentreaza exclusiv pe zona de pionierat a muzicii electronice, cu scopul marturisit de a scrie prima carte despre artistii de gen din Romania. 

Blogul are un an de zile, pare destul de rupt inca de scena de evenimente si clubbing, si selectiv cu producatorii tineri de acum, pe care, cu retorica promovarii "adevaratelor valori" e posibil sa nu ii fi cucerit. Asa cum a cucerit publicul larg, fericit ca cineva tine in sfarsit lectii de istoria muzicii electronice romanesti. Pana acum a lansat o compilatie (ElectroBlog Ro - 1 year), despre care nu am vrut sa scriu inainte de a il cunoaste mai bine pe autorul ei. E e un caz mai mult decat interesant de initiativa virtuala 2.0 tipica, in care, pe fondul absentei unei prese specializate de muzica, un blog si sustinut de un demers tip hobby are toate sansele sa ajunga in mainstream. E un blog care ia locul "tatalui absent" al muzicii electronice si, cu tenacitate si un mic accent nationalist, incearca sa impuna o viziune proprie asupra ceea ce inseamna valori. Un blog care iata, face ordine in muzica romaneasca, chiar daca intr-un fel cel putin debusolant daca stai sa te gandesti ca, de exemplu, Iancu Dumitrescu si Aurel Stroe stau inghesuiti pe aceeasi pagina cu sa zicem Pnal si Posh 111. 

Dincolo de micile erori si derapaje inerente, initiativa a fost preluata (si) de Radio Guerilla, iar cartea va fi publicata curand. ElectroBlog Ro si-a propus sa scrie istorie, si se pare ca asta va face. In interviul de mai jos aflam mai multe.

Boing Bum-Chak: In primul rand as dori sa te prezinti: cine esti, cati ani ai, de unde esti si cu ce te mai ocupi (in afara de electroblog ro)?

ElectroBlog Ro: Mai înainte de toate salutări ţie, iniţiativei tale şi cititorilor tăi. Să zicem că just a normaly guy, pasionat până în pânzele albe de muzică electronică, românească, asta exclusiv de vreo cinci ani încoace. Mă numesc Septimiu, am 26 de ani, ardelean şi vin dintr-un cu totul alt domeniu, medicina.

Boing Bum-Chak: Cum ti-a venit ideea de a aduna la un loc pionierii muzicii electronice romanesti?

ElectroBlog Ro: Ideea a venit în felul următor. PC-ul meu s-a ticsit până la refuz cu muzică şi simţeam neapărat nevoia de a o împărtăşi. Cum muzician nu sunt, pirat nici atât, cel mai potrivit mod era să pun la cale un blog unde să postez muzica preferată şi să scriu despre artiştii mai puţin cunoscuţi, că har Domnului avem o mulţime. Pionierii i-am descoperit în nopţi nedormite, auzeam o piesă bună şi nu mă lăsam până nu ştiam toată discografia lor, colaborările, remixurile şi astfel se ramifica treaba până i-am descoperit pe toţi. De asta am susţinut întotdeauna, "citeşte, informează-te, ascultă !"

Boing Bum-Chak: Cum vezi legatura intre ei si scena electronica europeana si internationala?

ElectroBlog Ro: Asta e o paralelă foarte greu de analizat. La noi nu a existat ca în alte părţi o evoluţie firească, naturală, progresivă. La noi s-a produs acea "eliberare" în '90 şi s-a întâmplat cum a fost cu şoarecele scăpat în caşcaval. Multe idei nespuse, oameni care lucrau de mult timp dar nu erau auziţi, scenă cu potenţial dar retincentă. Iar pe partea comercială dorinţă de afirmare cât mai rapidă, ceea ce a dus la artificial, la fel ca orice evoluţie bruscă. Poate de aici nici nu se poate vorbi în prezent de o "legatură" între noi şi vest, încă mai trebuie câţiva ani să ajungem la acelaşi nivel, ci mai de grabă de o "fascinare" a scenei internaţionale de entuziasmul, energia, soul-ul muzicii noastre, care încă e în faza de maturizare. E ca un adolescent care te face să zâmbeşti cu energia şi vitalitatea lui. 

Boing Bum-Chak: Ai / intentionezi sa ai o pregatire academica in domeniu sau e pur si simplu o initiativa tip hobby caruia ii poti aloca timp?

ElectroBlog Ro: E pur şi simplu hobby, dar un hobby în care mi-am asumat multă răspundere, pentru că prin intermediul lui am cunoscut oameni la fel de responsabili şi pasionaţi ca şi mine.

Boing Bum-Chak: Care e algoritmul de cautare si introducere a artistilor in cuprinsul cercetarii? Adica dupa ce criterii ii prezinti?

ElectroBlog Ro: Cu toate că am evitat întotdeauna să fiu subiectiv în selectarea muzicii şi artiştilor, este imposibil. Nu ascult doar muzică electronică. Întotdeauna am insuflat pe blog libertatea "jonglării" cu orice stil muzical. Ascult absolut orice gen de muzică, în funcţie de starea mea psihică şi emoţională şi în timp mi-am format o oarecare cultură muzicală. Zilele libere merg bine cu downtempo-ul, iar frustrările sunt foarte bune prietene cu rock-ul sau drum and bass-ul. Dar nu e nici o ruşine ca duminicile să răsune frumos dulcea muzică populară. Astfel, în timp s-au sedimentat fiecare într-o părticică a creierului, care se activează şi trage un semnal de alarmă când e ceva de calitate.

Boing Bum-Chak: Cum definesti "adevaratele valori" in ce priveste muzica electronica?

ElectroBlog Ro: În ziua de astăzi se produce enorm de multă muzică, lansată la enorm de multe labeluri şi promovată de enorm de multe agenţii de booking şi site-uri.

Trecând prin atâtea filtre, evident se pierde din calitate. Aş zice că muzica de calitate e aceea care şi după zece ani încă îţi place. Majoritatea "hit-urilor" din ziua de astăzi sunt construite să provoace un boom, să aducă bani cât mai mulţi, în cât mai mult timp şi ce familie fericită avem. Iar după nici o lună, nici nu mai vrei să auzi acel single, te enervează, te scoate din minţi şi schimbi programul când e dat.

Boing Bum-Chak: Care crezi ca e relatia dintre electronica home listening si electronica de club? Din ce parte vii tu?

ElectroBlog Ro: Eu sunt mai de bedroom, cu muzica aceea care îţi pune la contribuţie neuronaşul. Însă când mergi într-un club sau la o petrecere, evident, simţi nevoia de ceva ce fredonează toată lumea, ceva care să-i aducă pe toţi la un loc, ceva comercial. Niciodată nu o să poţi să bei un pahar, să râzi, să dansezi şi să te simţi bine pe un bpm jos.

Boing Bum-Chak: Si legat de aceasta, care club/colectiv a fost poarta ta de intrare in electronica?

ElectroBlog Ro: Hehe.. îmi aduc aminte că aveam vreo 12 ani. Stăteam cu un cass mic mono sub patură noaptea, rec-ul cuplat şi pus pe pauză, să prind o piesă bună la puţinele emisiuni de gen. Apoi a doua zi, cu foarfeca în mână şi lacul de unghii a mamei, tăiam, lipeam şi faceam un fel de "compilaţii" care le ascultam zile întregi sau le dădeam la schimb cu prietenii. Să nu mai vorbesc despre adevăratele "afaceri" cu graffiti-uri la schimb cu difuzoare. Construiam apoi tot felul de boxe cu tatăl meu, led-uri, beculeţe, tot felul de improvizaţii. Mai erau şi plăcile, pick up-urile vechi. Dar timpul a trecut, au apărut pc-urile şi s-a cam pierdut din esenţă. Nu mai e la fel de palpabilă muzica.

Boing Bum-Chak: Din ce iti intretii blogul?

ElectroBlog Ro: Blogul a pornit de la bun început pe principiul free. A fost unul ca oricare altul, personal. Apoi am primit un feedback bun, am văzut că sunt şi alţii cu aceleaşi gusturi muzicale, iar mai apoi am primit semnale pozitive şi din partea artiştilor, care erau încântaţi de ce postez acolo şi de faptul că este cineva care le apreciază şi promovează muzica. A venit şi un nume, interviuri, mixuri, articole şi treaba a evoluat de la sine. Asta datorită în primul rând cititorilor, care au urmărit şi apreciat, precum şi a artiştilor, care au contribuit cu informaţii şi materiale, cărora le mulţumesc cu această cale. Tot timpul blogul a evoluat de la sine, l-am lăsat să fie purtat sub atentul feedback din partea celor care l-au vizitat. Astfel, s-a creat o comunitate zic eu, pentru care primează muzica. Până la urmă despre asta este vorba şi aşa e normal să fie.

Boing Bum-Chak: Ai un widget de donatii. Functioneaza? Reusesti sa acoperi cate ceva din costurile de intretinere a blogului?

ElectroBlog Ro: Niciodată nu am fost de acord cu publicitatea pe blog, tot ce am făcut a fost din pasiune, fără nimic în schimb şi asta aşa o să rămână. Doar de ceva timp, de când am extins ideea şi am iniţiat ceva proiecte pentru care este nevoie să găsesc o finanţăre, am ataşat un widget pentru donaţii. Dar trebuie să recunosc că incă nu am luat nici un ban de pe urma site-ului şi nu ar fi deloc o tragedie dacă ar ramâne aşa.

Boing Bum-Chak: Ai cochetat vreodata cu productia de muzica?

ElectroBlog Ro: Nu, nu am incercat deloc asta. Au fost doar la un moment dat ceva încercări de mixuri home made, ca orice puştan care simte nevoia să se exprime în vreun mod.

Boing Bum-Chak: Cati unici ai pe zi si care a fost evolutia vizitelor pe blog?

ElectroBlog Ro: În medie sunt cam 350 pe zi, în prezent. Au fost şi zile mai bune, dar şi mai rele, însă ce apreciez eu cel mai mult e că s-a creat o comunitate. De-a lungul timpului am realizat câteva sondaje de opinie pe blog despre cei mai buni artişi, albume, piese, etc.. şi am observat că gusturile celor care urmăresc blogul sunt destul de selecte, destul de underground. Sunt gustate informaţiile despre cei care se ştiu mai puţine în muzica electronică românească, iar toate astea denotă că există oameni care ascultă muzică de calitate şi care vor informaţii de calitate, iar asta valorează mai mult decât miile de vizite pe care le-ar putea avea site-ul.

Boing Bum-Chak: Care dintre postari genereaza trafic de vizite mai mare? (recomandarile, biografiile, interviurile etc.?)

ElectroBlog Ro: Am încercat să acopăr o paletă cât mai largă, cu biografii, recenzii, interviuri, mixuri, articole şi evenimente, iar mai nou o compilaţie creată cu ocazia aniversării unui an de la înfiinţare. Asta a venit ca o necesitate pentru blog, deoarece textul e text, dar până la urmă e vorba de muzică şi cu ea intri cel mai bine în casele oamenilor, iar de cealaltă parte era o necesitate pentru scena muzicală, pentru că avem o mulţime de artişti talentaţi despre care unii nici nu au auzit şi merită să fie promovaţi. Cele mai citite sunt bineînţeles biografiile. Absolut toate au fost create de la zero, fără nici un copy/paste de pe alt site cum e la modă şi nu am agreat asta niciodată. Am încercat înrordeauna să fie cât mai realistice, cât mai corecte datele, pentru că internetul e plin de informaţii false. De aceea multe dintre ele sunt luate direct de la artişti, ocazie cu care le mulţumesc pentru tot. După biografii mai vin în preferinţe articolele, mixurile şi interviurile.

Boing Bum-Chak: Pari destul de apropiat de Zona Libera si de vechea generatie de producatori. Cum ai ajuns sa ii cunosti, ce relatie ai cu ei?

ElectroBlog Ro: De mai bine de jumătate de an lucrez la prima carte despre istoria muzicii electronice în România. Toate biografiile, după cum am spus şi mai sus, o să fie contruite de la zero şi cu sprijinul artiştilor, citate, istorisiri, interviuri, astfel am reuşit să intru în contact cu aproape toţi din generaţia veche. Zona Liberă este după părerea mea singura emisiune de muzică electronică şi underground veritabilă de la noi. Aici fac o paranteză că este destul de trist că nu prea se mai fac astfel de emisiuni. În anii '90, cu toată reticenţa oamenilor şi industriei spre acest fenonem, totuşi existau oameni precum DJ Vasile, Gabi Andrieş, Florian Lungu, Liviu Zamora, Cristian Mureşanu, Marius Christian Burcea, Marika, Ufo, Zoltan Varga, Horace Dan D şi mulţi alţii, care au facut emisiuni de gen. Cristi Stanciu şi DJ Vasile sunt cei din spatele Zonei Libere, le-am descoperit emisiunea în urmă cu ceva timp şi mi s-a părut fantastică, iar de atunci o promovez pe blog clasicul "pleilist" săptămânal.

Boing Bum-Chak: Ai un plan pentru scrierea cartii, stii deja ce structura/capitole va avea?

ElectroBlog Ro: Da, evident. Este aproape finalizată, dar mai multe detalii nu doresc să dau. Totul la momentul oportun. Va mai dura până se vor materializa lucrurile, este un proiect vast care implică foarte multe.

Boing Bum-Chak: Care e bibliografia ta pentru aceasta initiativa?

ElectroBlog Ro: Totul este construit din temelii, cu informaţii venite direct de la artişti.

Boing Bum-Chak: Cum iti explici ca blogurile importante din blogosfera romaneasca nu au facut recenzii compilatiei tale?

ElectroBlog Ro: Nu aş spune asta. Compilaţia a fost promovată de aproximativ 20 de site-uri de profil, precum Alternativ.ro, AnyPlace.ro, Beat Guide, MediaTarget.ro, MuzicaDeVest.ro, No3.ro, No14plusminus.ro, Radio Veselia, RomaniaPozitiva.ro, Slicker.ro, Supermuzica.net, Urban Things, De Ascultat, sau chiar din afară precum Analogik.com, Avanchorda, SuonoElettronico.com. Pe blogul De Ascultat a fost o amplă recenzie scrisă de Zoltan Varga. De asemenea piesa lui Dreamlogik de pe compilaţie a fost la "Legala Zilei", pe Radio Guerrilla, alături de subsemnatul în direct, vorbind despre compilaţie şi blog. Tot Dreamlogik, alaturi de Platonic Scale şi Adrian Enescu au fost date de asemenea în eter la Zona Liberă. Deci s-a vorbit. Pot să spun că a fost bine primită, deşi stilul compilaţiei este destul de underground.

Andy Stott Live / Meewee / Utopus / Djahz pe 24 februarie la Barrio, Piata Amzei. By Circus.

Pagina Facebook a evenimentului

Urmeaza un must see maine, din punctul meu de vedere, de fapt un must listen: live-ul lui Andy Stott de la Barrio, Piata Amzei. Punctul asta de vedere  si de ascultare cuprinde intregul arc al evolutiei scenei de house si techno, din Manchesterul anilor '90 si The Second Summer of Love pana astazi, in Manchesterul post-riot post criza post house si post milenia. Cum zice si personajul android din Blade Runner, am vazut stelele nascandu-se si stingandu-se pe langa mine. Soundul actual al lui Andy Stott este exact ramasita supernovei techno, dupa a carei explozie urmeaza racirea si trasformarea acestuia fie intr-o gaura neagra fie intr-o stea inghetata. Intregul corpus de releasuri ale lui Andy Stott - producatorul de dub techno din Manchester (UK) - pare ca anunta aceasta traiectorie intr-un catalog la fel de bogat ca al colegilor lui de la casa de discuri Modern Love: Claro Intelecto, Move D, Andy Stott, Demdike Stare, Deepchord Presents Echospace, Bitstream, Kaman Leung, Mariel Ito, Pendle Coven, MLZ, Troubleshooter, Ilektro si altii. 

Dotat cu un simt acut al spatialitatii sonore si cu un talent incontestabil pentru construirea unor piese care sunt in acelasi timp rafinate si brutale, Stott umbla cu grija pe axa dintre intelligent techno, dub techno si dubstep. Inspirandu-se din trackurile de dub techno ale maestrilor (Basic Channel e unul din nume), si fixandu-le cu idealuri minimaliste si melodii si texturi dense ca un abur de baie, piesele lui Stott ofera o experienţa de home listening profunda, precum si frecventele de foraj necesare pentru a face sa se miste orice scena de club.

Daca la Daphne, sublabelul breakbeat al Modern Love, Andy Stott a semnat piese care abordeaza ritmuri rapide si sincopate de juke sau post-dubstep copilaresc si voit caraghios sub pseudonimul Andrea sau in combinatia Millie & Andrea, la casa de discuri mama releasurile sale se diferentiaza printr-o constanta explorare a unui sound aflat intr-o intersectie fertila de genuri.

Percutiile de ciocan pneumatic din "Tantrum Temper" si mai delicatele texturi ritmice din "Gunshot" constituie osatura unora dintre cele mai bune piese care au aparut din regiunile neclare in care dubstepul se intersectează cu techno si house; acestea raman productii vitale, cat se poate de indepartate de productiile celor care practica in mod obisnuit acest gen de hibridizari.

Se poate spune ca din 2000 pana la ultimele titlurile lansate anul trecut, Andy Stott a ramas constant intr-o zona circumscrisa de beaturi de detroit techno baros sau a evoluat curat in siajul dub-techno-ului. Insa productiile din 2011 "Passed by me" si "We stay together" l-au consacrat pe Andy Stott intr-un cu totul alt spatiu sonic. Vorbim de techno disfunctional sau broken house, un sound dedicat pentru slow zombie live acts, cu tempo-uri ce rar depasesc 100 BPM, tarandu-si magma undeva la 80-90 BPM. Si cand spunem magma, nu folosim neaparat o figura de stil: muzica recenta a lui Andy Stott pare construita din tot materialul sonor cu care ne-a obisnuit muzica techno - aceleasi loopuri si sample metalico-industriale, aceleasi kik drum-uri - doar ca de data asta topite intr-un cuptor de lava si reasamblate cu tot cu zgura, cenusa, impuritati si hibride corpuri straine, care mimeaza organicul din spatele unor carcase de cyborgi scapati dintr-o deflagratie apocaliptica.

Aflate la antipodul mitului propus de cultura de club obisnuita, acela al ecstasy-ului si energiei nesfarsite dedicate unor nesfarsite cicluri de partyuri si afteruri, seturile si liveurile lui Andy Stott sunt incarcate de aceasta energie primitiva si brutala a unui gen care renaste din propria lava si cenusa in timp ce noi suntem martorii mutatiei, dezintegrarii si reintegrarii progresive pline de forta a unei muzici care nu inceteaza sa se reinventeze.

http://www.soundcloud.com/modernlove
http://www.myspace.com/andystott_modernlove
http://www.residentadvisor.net/dj/andystott
http://www.last.fm/music/Andy+Stott
http://www.modern-love.co.uk/

---------------------------------------------------
Reviews

„This album was perhaps the most influential and widely acclaimed electronic release of 2011; surprising really, given how it pales in comparison to Stott’s previous full-length outing, Merciless. Timing, though, is everything, and Passed Me By‘s mournful, claustrophobic “knackered house” (thanks, internet) sound – not to mention its title – chimed perfectly with a general feeling of listlessness among 4/4 fanatics this year.” (FACT Mag)

„We Stay Together is a Frankenstein's monster pieced together from scraps of club tracks pitched down to an agonizing crawl. Funny things happen at this speed: The beats lurch violently, kicking up clouds of ash with every impact; every syncopation becomes a hesitant shudder. Sampled vocals, looming in the background, turn to a jellied groan.” (Philip Sherburne)

„Mancunian producer Andy Stott re-emerged with a courageous and fresh take on the sound in 2011, chiseling raw slabs of sound into monolithic, grotesque shapes. His two EPs this year stake out a frightening home on the outskirts of the genre: demonic, demented, and irreparably deranged. Trading in the usual glacial meditations of dub techno, he finds a winning formula in tracks that strike an anxious chord, similar to the work of producers like Shackleton, T++, and Actress in their post-millennial dancefloor dread. The tracks are self-destructive, and, fittingly, Stott chooses Satanic bellows over chirpy R&B vocal samples. Spread across four pieces of vinyl, Stott's EPs contain some of the most tormented but physically powerful dance music of the year.” (Pitchfork Albums of the year: Honorable Mention)

„There was a strong undercurrent of techno in much of the electronic music released in 2011. Some of the most compelling efforts even went so far as to push that classic sound commandingly into the forefront next to heady, experimental sounds. One of the finest examples of this style of damaged techno came from Mancunian DJ/producer Andy Stott and his Passed Me By record for Modern Love (not to mention its commendable follow up, We Stay Together). Across those records, we're shown a sort of bizarro world of dance-music history, a place where Detroit is actually an underground factory located on the Moon, endlelssly churning out as much clanking rhythm as it does grey space dust.” (XLR8R)

---------------------------------------------------
Meewee (RO), unul din pretioasele nume promotoare ale unor seturi eclectice cu infuzii de la soul, funk, disco si jazz la techno si dub , binecunoscuta pe scena bucurestene, este o artista prezenta in diferite giguri alaturi de Soul Clap, Lone, Tokimonsta, si uneori, HJK aka Djahz, cu care are o veche relatie muzicala.

http://soundcloud.com/meewee
http://www.mixcloud.com/meewee/

Utopus (RO) este un live act made in RO, poate revelatia anului in curs (poate nu), pe cale de aparitie la labelul paralel Valley Sound al lui Steve Kotey (The Chiken Lips), cu care a si impartit unul din afisele Camera Sambo de la Control de anul trecut. Un nume de la care asteptam multe, avand in spate un prolific instrumentist si colectionar de analog gear, implicat si in alte proiecte live aflate la intersectia dintre electronica, rock, progressive, live dubstep + influente orientale si un producator cu multiple proiecte si alter ego-uri muzicale, proiectul e brainchld-ul unor bucuresteni al caror mediu natural este studioul de productie si inregistrari. I-am numit pe A.D. si I.D. Utopus va fi prezent maine cu un DJ Set.

http://soundcloud.com/utopus

HJK (aka Hijack, Jackhammer Jesus or Djahz) (RO) needs no introduction, un dj prolific si foarte deschis in abordarea genurilor, a impartit deckurile cu Actress, 1000 Names, Soul Clap, Fulgeance, KiNK, Beardyman, Theo Parrish, Andrew Clark, Iron Curtis, Mano Le Tough si multi altii.

http://hjk.dj/

-------------------------------------------------
Barrio - Strada Biserica Amzei nr. 30
Intrare - 20 Ron

Gonjasufi - The Blame (taken from new mini-album MU.ZZ.LE)

FACTORY FLOOR si Coughy, live in Club Control

Uitandu-ma pe comunicatul evenimentului, si gandindu-ma la ce s-a intamplat in ultima vreme la Control Club, devine din ce in ce mai clar ca acolo se genereaza constant lucruri de calitate maxima, dincolo de toate hypee-hipsterismele neon-light ale scenei bucurestene. Se zice ca numai basistii au chestia asta cool, o seriozitate aplecata asupra muzicii si ritmului sustinut, destul de indiferenta la poza de pe scena: in fond ei si tobarul creeaza osatura ritmica si scheletul pe care isi aseaza carisma frontmanul trupei. Asa si cu Control Club si evenimentele de acolo: nu e mult tam-tam, cine cauta sexyness cauta in alta parte, cine vrea chestii solide cu aplecare constanta spre muzica ajunge aici. Conteaza mai putin topurile si ratingurile + shine-ul temporar al unui nume propus, cat muzica si show-ul trupelor si artistilor invitati. 

Evenimentul de fata nu face exceptie. DFA nu a dat spectacolul final odata cu show-ul de anul trecut al lui LCD Soundsystem. Factory Floor e din aceeasi vana acid-disco-punk a protejatilor lui James Murphy si trebuie ca au un live la fel de raw ca si muzica (si clipurile lor, vezi mai jos): cu analog gear, tobe, chitari, vocals si dance (ca in clipul de mai jos). In deschidere Caughy, pe care sint foarte, foarte curios sa ii vad, fiind una din putinele trupe electronice live care au in componenta un membru al unei formatii din alt registru, si nu oricare formatie ci The Amsterdams, probabil produsul de rock alternativ cel mai succes Made in RO in ultima decada. Iar after, enter Camera Sambo, cu Bogman si Camil, intr-o editie speciala. La viziuni, the usual suspect - Dreamrec.

"Noua senzatie de la DFA Records, considerata una dintre cele mai bune formatii live ale momentului, trupa nord-londoneza Factory Floor ajunge la Control joi, 23 februarie.

Inca de la infiintare, in 2008, trupa a fost comparata cu pionierii industrial-ului, Throbbing Gristle si cu Joy Division, fiind totusi clar inca de la primul single, Bipolar, ca stilul lor abraziv, hipnotic si totusi dansabil este cu totul altceva fata de multitudinea de grupuri noi inspirate de era post-punk. Factory Floor au deschis in 2009 concertele din turneul britanic al celor de la The Horrors, precum si show-urile celor de la Psychic TV, trupa unui alt component de marca al Throbbing Gristle, Genesis P'Orridge.

Consacrarea deplina a venit odata cu mini-albumul neintitulat din 2010, care a obtinut un rar 9/10 de la NME si titlul de "albumul lunii" de la Artrocker. O serie de nume mari ale muzicii independente precum Stephen Morris (Joy Division/New Order), Chris Carter (Throbbing Gristle) si Gavin Russom (DFA Records) au lansat remixuri ale pieselor Factory Floor.

Live, Factory Floor au devenit deja legendari, prin show-urile lor complexe, viscerale, intense si  hipnotice, folosind echipamente electronice vintage, chitara si tobe live, cei de la Drowned In Sound sau de la The Quietus considerandu-i una dintre cele mai bune trupe live din lume. Au performat la festivalurile Offset si Supersonic, la Iceland Airwaves sau Amsterdam London Calling si au fost invitati sa cante cu trupe precum Liars, Wire sau Liquid Liquid. Deasemenea sunt invitati aproape permanenti la celebra serie All Tommorrow's Parties. 

Finalul anului trecut a insemnat inceputul unei noi etape pentru Factory Floor prin asocierea cu influenta casa de discuri DFA Records, unde au scos single-ul Two Different Ways, o combinatie post-industrial-dance care se presupune ca ar putea da tonul unei noi directii in muzica actuala de club. Single-ul a starnit cronici entuziaste in toate revistele si site-urile de specialitate, fiind considerata "best new track" de catre Pitchfork.

Recent, Factory Floor au participat la albumul de remixuri Grinderman, scos de Mute Records, cu un remix minimalist si hipnotic al piesei Evil si au participat cu un mix la un program special dedicat de catre BBC celor de la Kraftwerk.

-------------------------------------------------------------------------------------

Componenta:

Dominic Butler: Bass/Synth

Nik Colk Void: Singer/Guitar:

Gabriel Gurnsey; Drums, Samples, Vocals, Tape loops and Synths

--------------------------------------------------------------------------------------

Reviews:

It sounds something like mutant-robots dancing as Fred Dibner blows up a German design museum to make way for a laboratory. - Drowned In Sound

A London trio that aims to hypnotize and disorient with their metallic synth rock - Pitchfork

This is post-apocalyptic, the soundtrack of an underworld disco. - NME

Factory Floor are a multilayered feedback drenched raga for the 21st century blues and the best band to venture into this corner for decades. - Louder Than War

There are three groups who I have seen live, totally sober, who have given me a physical sense of a high, a lightened brain and aerobic synapses: Throbbing Gristle at Heaven, Sunn O))) at Koko, and now Factory Floor. Approach their future output with fervent anticipation. - The Quietus

Over the past two years, Factory Floor have emerged as the most potent and original live force in contemporary British music. - Subculture 

NME review

Pitchfork review

The Quietus review

--------------------------------------------------------------------------------------
Video:

You Were Always Wrong - Factory Floor

Factory Floor -Taxidermist

Factory Floor - "What You Say" - Sub-Sonic Live

--------------------------------------------------------------------

In deschiderea concertului vor canta cei de la Coughy, una dintre cele mai interesante trupe romanesti, intr-o componenta asemanatoare celor de la Factory Floor: Ovidiu Bejan (The Amsterdams), Vlad Stoica si Color Nurse(visuals), cu un sound complex si proaspat in acelasi timp. Cei de la Coughy sunt deja bine-cunoscuti in underground-ul bucurestean si au aparut recent pe  noua compilatie Local Records cu o piesa, Precambrian, considerata de cei de la Dilema Veche drept cea mai interesanta de pe album (Recenzie Dilema Veche ).

Puteti asculta piesele Coughy aici:

http://soundcloud.com/coughy-1

http://coughy.bandcamp.com/

----------------------------------------------------------------------------

Seara va continua cu o editie speciala Camera Sambo, alaturi de Bogman, Camil si Dreamrec (visuals).

Portile se deschid la ora 22:00 iar biletele costa 15 lei.

Facebook event

Eveniment organizat de Club Control si  OneDay, cu sprijinul WizzAir si Hello Hotels.

Disfunctional/almost dead techno: Modern Love - Ground

Daca house-ul a intrat in Europa prin Manchester, techno-ul iese din Europa tot pe acolo. La casa de discuri unde e inscris si Andy Stott se intampla niste tratate de descompunere a muzicii straight beat, care respecta intocmai si literalizeaza ciclul de viata al acestui produs muzical. Unii l-au numit techno disfunctional; dincolo de nume e ceva foarte dark si foarte aproape de aneantizare, cum ii sta bine unui gen muzical veteran ca techno intrat in 2012. Daca paradigma economica se schimba, trebuie sa se schimbe si paradigma de productie. Highly recommended.

Cea mai buna introducere in muzica electronica. Probably the best introduction to electronic music genres.

Probabil una dintre cele mai simple si clare explicatii despre diferitele genuri ale muzicii electronice, cum  se diferentiaza structural si care e relatia dintre ele, intr-un interviu luat intr-o masina in drum spre un aeroport. Intervievat; Bassnectar (California), intervievator Moboogie.

Future music production: AudioGL Video3 - synth modular si sequencer 3D

Pentru cine e into singularity shit si next step in music production, aceasta este o incursiune in(tr-unul din) multele feluri in care este produsa muzica electronica: de unde vin sunetele, cum sunt create modulatiile, cum sunt create efectele samd. Prezentarea de mai sus are si un scop comercial: pentru cei foarte generosi care vor sa sustina acest proiect. Merita.

Taprikk Sweezee - Volt (kidkanevil remix)

Volt from Labmeta on Vimeo.


"Labmeta was approached by Taprikk in late 2011 to create a video for the track Volt on his upcoming Repolyx release. The sumptuous remix by kid kanevil is a dance floor killer, the perfect mix of sleazy, low slung beats with the sweet and intricate vocals of Taprikk. The video features a sparse environment that is manipulated by a polygon reactor, ‘a chromosome that designs a thin crack for revolution, a chance for redesign….’"

Repolyx out NOW on Error Broadcast bit.ly/ebctp005

Strophonion

Alex Nowitz for BodyControlled #2 from CDM on Vimeo.

Soundmachines

Soundmachines from The Product on Vimeo.

http://www.the-product.org/soundmachines

Lansare album / concert Avant'n'Gard - Soare Staniol

Sunteti invitati la SAMBATA SONORA pentru un picnic nocturn – voi veniţi cu alimentele percepţiei voastre iar Avant'n'gard le ambaleaza într-o folie muzicală reflectorizantă. De găsit ulterior şi la librării. 

Concertul are loc la Galeria Atelier 030202, Sala Noua a Teatrului de Comedie, Str. Sfanta Vineri nr. 11 Bucuresti. 

SOARE STANIOL este primul album oficial Avant’n’Gard, colectiv artistic dedicat muzicii improvizatorice. Manifestare insolită a efemerului, captat şi păstrat prin intermediul tehnicii dintr-un studio de înregistrări pentru sistemul vostru emoţional auditiv, e o poză de grup supraexpusă la care ne propunem să reflectăm altfel de fiecare altă dată când cântăm. Prin SOARE STANIOL, Maria Balabaş, Mihai Balabaş, Călin Torsan şi Gabriel Bălaşa, certifică posibilitatea de a fi liber ca parte a unui grup, simt sunetul ca iniţiator al unei comunicări artistice adevărate şi, în general, experimentează cu posibilitatea existenţei timpului auditiv ca Ecuaţii, Inghiţituri, Lacrimi, Mere roşii, Dimineţi de miercuri, Ceasuri cu cuc fără cuc, Nume proprii sau Avânt-care-să-facă-parte-din-gard. Sound-ul definitoriu e ambiental psihedelic, poetic cântat, de peisaj sonor acustic netemperat şi electronic sintetizat, respirând o unitate ce nu pare să ţină de noi. Cuvintele sunt din dicţionar, muzica din instrumente, albumul din Bucureşti iar piesele, prin analogie radiofonică, stau pe raze temporale scurte, medii şi lungi. 

De când există pe scena muzicală autohtonă, Avant’n’Gard a participat la festivaluri precum Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi (2010, 2011), Sibiu Jazz and More (2011), Noaptea Muzeelor(2011), Street Delivery (2010, 2011), Bran Castle Fest (2010) şi a susţinut concerte în spaţii precum Art Jazz Club, Green Hours, Control Club, Shift Pub, Moskva Caffe (Oradea), Sala de lectură Teatrul Act etc. Radioul naţional croat le-a dedicat două emisiuni, difuzând în întregime albumul bootleg Peisaj pictat în ceai, lansat în 2010. În 2012 Avant’n’Gard a participat la celebrarea internaţională Art’s Birthday, eveniment organizat de grupul Ars Acustica afiliat EBU.


SÂMBĂTA SONORĂ este un program iniţiat de Jumătatea plină împreună cu Centrul Naţional al Dansului Bucureşti şi susţinut de Keep on Printing şi CORCOVA.

Parteneri media:
Radio România Cultural, Feeder.ro, Liternet.ro, Tataia.net şi Freshgoodminimal.ro